Cu Winnie prin Europa. Cum a pescuit China în apele tulburi ale revizionismului

spot_img

Știri din aceeași categorie

DISTRIBUIE!

Ungaria se visează campioana producției de mașini electrice chineze și de baterii în Europa. Lui Orbán, Xi i-a promis o „călătorie de aur” a Ungariei alături de China comunistă. Orbán i-a promis, la rândul lui, că nu va lăsa UE și NATO să acționeze pentru promovarea intereselor Vestului și va face tot posibilul să blocheze din interior consensul în aceste organizații. Da, pentru această promisiune a lui Orbán ar trebui să ne temem, chiar dacă va mai fi valabilă doar până la alegerile viitoare de peste doi ani (aprilie 2026), căci până atunci premierul Ungariei va face tot posibilul să se arate loial dictatorilor Chinei și Rusiei, în speranța absurdă că ar putea profita de victoria revizionismului antioccidental și de schimbarea ordinii mondiale.

Valentin NaumescuFoto: Contributors.ro

Pe scurt:

  1. 1. Da, chiar seamănă. Cu cât îl vezi mai mult, cu atât îți dai seama mai clar ce dreptate au chinezii de rând, care probabil că îl văd zilnic la televizor, vrând-nevrând, asociind imaginile până la suprapunere. Dar, sincer, care ar fi problema?! Winnie-the-Pooh este un personaj simpatic și nu văd niciun motiv întemeiat ca un regim, fie el și de dictatură sobră, fără simțul umorului, să interzică[1] în spațiul public referirile la acest personaj drăguț de desene animate, dacă nu dorește să facă întreaga situație și mai ridicolă. Dimpotrivă, un management inspirat ar fi lăsat liberă sau chiar ar fi încurajat, neoficial și discret, comparația, Winnie având oricum în China și în lume o imagine și o reputație mai bună decât conducătorul Partidul Comunist Chinez, așa cum s-ar întâmpla cu orice alt lider politic din lume. Asocierea este oricum un câștig pentru politician, nu pentru ursuleț. Dacă Winnie nu e un compliment, ce să mai zică la noi Țapul, Varanul, Guzganul Rozaliu, Mickey Mouse, Ficusul?
  2. 2. China este o dictatură care încearcă să dividă lumea occidentală, sperând să vadă în viitor o Uniune Europeană neutră în confruntarea pentru supremație globală SUA-China, o Europă blocată decizional de câțiva pioni otrăviți și în niciun caz aliată politic, militar și economic cu puterea americană. Turneul european al președintelui Xi Jinping a avut rolul de a promova interesele antiamericane și antioccidentale ale dictaturii comuniste de la Beijing, încercând în particular două lucruri: să oprească UE de a adopta noi măsuri de distanțare economică, decuplare industrială, comercială, tehnologică și investițională precum și împiedicarea adoptării unor noi măsuri de protecție a UE față de influența în creștere a Chinei din ultimii 20-30 de ani, dar și să pescuiască în apele tulburi ale revizionismului aliați (pioni otrăviți), numai buni de a fi folosiți în viitor ca pârghii europene ale Chinei în disputele gigantice care se apropie și care vor marca lumea de mâine. Acestea au fost cele două categorii de mize chineze ale turneului în Europa. De departe, par atinse. De aproape, rezultatele sunt modeste.
  3. 3. Că Serbia și Ungaria sunt nesemnificative economic pentru dimensiunile Chinei dar importante geopolitic pentru spargerea unității europene este clar, cred, pentru toată lumea. Acum, obiectiv vorbind, peștii pe care i-a pescuit Winnie în Europa sunt mici și supărați, au frustrările lor istorice, mai vechi sau mai noi, sunt de la marginea lacului și o duc tot mai rău, au cam pierdut pariul pentru o viață mai bună în comparație cu vecinii lor din lac, fiind dominați de instincte rele, care-i trag înapoi. În sine, Belgradul și Budapesta sunt expresiile cele mai bune ale regresului la care sunt expuse țările cu regimuri naționaliste, resentimentare, revanșarde, antioccidentale și chipurile „suveraniste”, care întorc spatele Vestului doar pentru a cădea în dependențe mult mai periculoase față de marile dictaturi orientale (China, Rusia), dependențe nu doar economice, și ai căror cetățeni se trezesc pe străzile capitalei țării lor opriți de „polițiști chinezi voluntari”[2]. Tocmai s-a redeschis discuția mai veche privind secțiile ilegale de poliție ale Chinei în străinătate[3], ca să ne putem imagina mai ușor cum ar arăta viața în țări dominate de China. Ceea ce s-a întâmplat pe străzile Budapestei la vizita președintelui chinez, cu parlamentari ai opoziției opriți de jandarmi chinezi „voluntari ai Ambasadei RPC” și căutați de eventuale simboluri ale Taiwanului, este incredibil pentru o țară din Uniunea Europeană.
  4. 4. Nu cred că imaginea Președintelui Xi, primit în stilul roșu-triumfalist al anilor ‘60-‘70 pe bulevardele fostelor capitale comuniste Belgrad și Budapesta, a îmbunătățit imaginea și credibilitatea Chinei în Europa, dimpotrivă. Nici măcar în Serbia și Ungaria, la nivelul generației 45+ care a cunoscut mizeriile și minciunile comunismului și care are repulsie automată față de imagini megalomane de acel tip. Nu cred că slugărnicia a doi conducători periferici, eșuați în a face bine țărilor lor, Vučić și Orbán, față de o dictatură comunistă aflată în plină expansiune strategică în lumea a treia, va stimula pe alții din Europa să urmeze modelul Serbiei și Ungariei, dimpotrivă. Nu cred că Winnie a câștigat ceva de calitate și durabil în această vizită europeană, dimpotrivă. A prins doar doi pești mici și necăjiți și i-a făcut pe ceilalți, mai mari și care contează cu adevărat, să fie și mai precauți cu privire la momeala și cârligele pescarului.
  5. 5. Vučić și Orbán vor pierde cel mai probabil puterea la alegerile din următorii trei, respectiv doi ani în țările lor (sau vor mai supraviețui politic maxim încă o legislatură după viitoarele momente electorale interne, dacă opozițiile din cele două țări nu vor fi suficient de inspirate în alegerile din 2026-2027), așa cum le-au pierdut Ponta și Dragnea când românii s-au săturat de gogoșile partidului-stat și de naționalismul de paradă, sterp, propagandistic, cu un început de orientare pro-Beijing. Nu îi vor salva investițiile chineze. Epocile lor se apropie de final. Tendințele de schimbare internă sunt deja conturate, și în Serbia încremenită de 15 ani la porțile UE, dar mai ales în Ungaria, care a pierdut teren de când cu politicile suveraniste ale lui Orbán. Peștii mici și supărați pescuiți de Winnie în lacul european vor dispărea din năvodul Chinei până cel târziu la sfârșitul acestui deceniu (2030). Venind dinspre un model cultural-politic asiatic, de esență despotic-totalitară, în care conducătorul decide tot și definitiv, China nu înțelege în ce ar trebui să investească dacă într-adevăr își propune „să cucerească Europa”. Chinezul crede că dacă îl atrage pe șeful politic al unei țări europene de partea lui, a câștigat societatea respectivă pe termen lung. Fals. Iluzii. În Europa urmează întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, alternanța la guvernare, iar dacă societatea la baza ei nu crede în modelul care i-a fost propus de precedentul conducător va schimba nu doar conducătorul, ci și modelul și întreaga abordare. Cu europenii nu poți face planuri pe 20 de ani înainte, discutând cu un șef de executiv deja contestat pe plan intern. Munca de convingere și atragere ar trebui să fie continuă, îndelungată, generație după generație, și ar trebui să atingă în final modelul cultural, să-l transforme în Chinese Dream, ceea ce China comunistă nu va putea face niciodată în Europa liberală și democratică. Dincolo de ideea de contracte nu se va putea trece. Și acelea privite în prezent cu tot mai multă suspiciune, după ce China și-a făcut cunoscută viziunea despre noua ordine mondială și își conturează o axă a regimurilor totalitare orientale.
  6. 6. În fine, nici Europa nu a câștigat nimic de pe urma turneului european al lui Xi Jinping. China nu își va schimba cu nimic politicile comerciale neloiale față de economiile occidentale, dumpingul cu produse ieftine, subvenționate direct sau indirect, spionajul industrial, susținerea față de Rusia, strategia anti-SUA și antioccidentală, războiul hibrid și tehnicile de manipulare și destabilizare a democrațiilor în care China s-a implicat deja alături de Rusia lui Putin sau de islamiștii de la Teheran ori din organizația teroristă Hamas. Nu își va schimba nici intențiile față de Taiwan, nici politica față de minorități, nici regimul de încălcare constantă a libertăților și drepturilor omului. Nu se va schimba nimic în bine după această vizită. Să nu ne imaginăm că Macron și von der Leyen l-au convins la Paris pe Xi să schimbe politicile și strategiile Chinei pe termen lung.
  7. 7. Mizele europene ale „etapei de la Paris” (Franța plus UE), pendulează între a fi minore, de scurtă durată sau nerealiste: coniacul franțuzesc, „armistițiul olimpic” și războiul din Ucraina. Pentru prima, probabil că Xi îi va da satisfacție lui Macron și va oferi ca recompensă pentru primirea generoasă de la Paris un tratament vamal ceva mai bun coniacului franțuzesc pe piața chineză (totuși, o miză mică, să recunoaștem), a doua este improbabilă, limitată la două săptămâni și oricum nu foarte relevantă pentru ceea ce contează cu adevărat, iar a treia (oprirea suportului Chinei pentru Rusia în războiul de agresiune din Ucraina) nu se va realiza pentru că este incompatibilă cu interesele strategice fundamentale ale Chinei, de a slăbi ordinea politică bazată pe preeminența SUA și a puterilor occidentale. Deci, beneficii nule sau foarte mici pentru europeni.
  8. 8. În ansamblu, UE și China vor continua să se îndepărteze strategic, iar decuplarea va continua pe toată durata acestui curent revizionist antioccidental, prin care axa China-Rusia-Iran-Coreea de Nord va deveni tot mai amenințătoare pentru democrații și va încerca să demoleze ordinea mondială actuală și hegemonia SUA. Relațiile sino-europene se vor deteriora în anii următori, pentru că UE va rămâne, așa cum este normal, alături de SUA, Japonia, Marea Britanie, Canada și Australia, apărând valorile și libertățile lumii democratice.

*

Nimeni nu a câștigat nimic din această vizită, pentru că nu aveau ce să-și ofere una alteia, în condițiile revizionismului inițiat de dictaturile orientale împotriva ordinii liberale occidentale. Nici China Europei, nici Europa Chinei. În general, un turneu de acest tip (au fost trei vizite de stat una după alta, așadar la cel mai înalt nivel al protocolului diplomatic) se evaluează în principal prin prisma intereselor celui care efectuează vizita. Deci, turneul a fost în primul rând despre interesele Chinei în Europa, abia apoi despre ce așteaptă europenii de la China. Iar „captura de pește” a Chinei din apele tulburate de revizionism ale Europei nu este impresionantă. Sunt doar doi pești mici și cu probleme de sănătate prinși în plasă. Peste câțiva ani se vor elibera și aceștia, după ce se vor face bine.

Probabil, doar regimurile în curs de scufundare politică de la Belgrad și Budapesta își închipuie acum că va ploua cu bani și investiții chineze peste ele în anii și deceniile care urmează, dar se va dovedi o iluzie, așa cum proiectul căii ferate Budapesta-Belgrad cu prelungire până în portul grecesc Salonic (controlat se pare tot de China) este o Fata Morgana a Inițiativei 16+1 încă de acum vreo 10 ani, care se tot îndepărtează pe măsură ce trebuie finalizat.

Ungaria se visează campioana producției de mașini electrice chineze și de baterii în Europa. Lui Orbán, Xi i-a promis o „călătorie de aur” a Ungariei alături de China comunistă. Orbán i-a promis, la rândul lui, că nu va lăsa UE și NATO să acționeze pentru promovarea intereselor Vestului și va face tot posibilul să blocheze din interior consensul în aceste organizații. Da, pentru această promisiune a lui Orbán ar trebui să ne temem, chiar dacă va mai fi valabilă doar până la alegerile viitoare de peste doi ani (aprilie 2026), căci până atunci premierul Ungariei va face tot posibilul să se arate loial dictatorilor Chinei și Rusiei, în speranța absurdă că ar putea profita de victoria revizionismului antioccidental și de schimbarea ordinii mondiale.

La Belgrad, Xi Jinping a atins coarda sensibilă a sârbilor: NATO. A amintit că se împlineau exact 25 de ani de la bombardarea din greșeală a Ambasadei Chinei din Belgrad de către avioanele NATO (folosirea unei hărți vechi a orașului), în timpul războiului prin care Occidentul a pus capăt regimului criminal al lui Slobodan Milošević. Evident, sârbii nu pot uita momentul de umilință 1999, asta este de înțeles, dar un conducător înțelept i-ar fi ajutat cel puțin să înțeleagă ce s-a întâmplat atunci și că au ajuns acolo din cauza crimelor lui Milošević, care nu mai conteneau, și să meargă acum mai departe pe calea integrării europene a Serbiei. Dar Vučić pariază politic exact invers, pe răsucirea degetului în rană și pe direcția antioccidentală.

China nu își va atinge obiectivele strategice în Europa mizând pe Ungaria și Serbia, două țări care au ales oricum să se periferizeze în sistemul politic occidental, dar altceva nu avea în năvod acum diplomația chineză, pentru a face bilanțul turneului european al președintelui Xi mai bogat.

UE începe să se trezească cu privire la China. A arătat-o din plin întâlnirea de la Paris, în care Macron și von der Leyen au cerut Chinei lucruri pe care Partidul Comunist Chinez nu le poate oferi – politici comerciale corecte în relația cu piețele occidentale și stoparea ajutorului pentru Rusia în războiul din Ucraina.

Va urma curând vizita lui Putin în China. Această vizită ne va arăta cât de mult a contat (sau n-a contat) pledoaria europeană în fața lui Xi Jinping. Cel mai probabil, „prietenii dragi” Putin și Xi își vor reînnoi public legămintele. Mai ales acum, într-un moment favorabil pentru Rusia în războiul din Ucraina, în care Putin a declanșat, previzibil, asaltul final[4] asupra Ucrainei și ordinii de securitate europene, sperând să obțină victoria, China nu va obstrucționa Rusia, deși va pretinde în continuare că este o putere pacifistă și doritoare de negocieri și compromis.

Dimpotrivă, China își va crește susținerea în următoarele luni pentru Moscova (în special cu „echipamente duale” care pot fi folosite în industria militară a Rusiei), mizând pe prăbușirea Ucrainei și pe o pace rapidă, până la sfârșitul anului. Această pace nedreaptă, rapidă, cu îngenuncherea Ucrainei, pe care o vizează Putin, nu se va întâmpla însă, iar Ucraina va rezista, va începe să primească armamentul american și va împinge războiul în 2025-2026, ceea ce va începe să producă mari inconveniente deopotrivă Rusiei și Chine –Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro

spot_imgspot_img