De ce a început Iisus să fie înfățișat pe cruce abia la sute de ani după răstignirea sa? Incursiune în imagini în istoria creștinismului timpuriu

spot_img

Știri din aceeași categorie

DISTRIBUIE!

În ziua de astăzi e greu să ne imaginăm un simbol mai puternic al creștinismului decât crucea sau crucifixul, în afară bineînțeles de Iisus însuși. Însă primii creștini ar fi fost probabil uimiți să vadă numeroasele reprezentări ale acestora din ziua de azi, arată The Conversation.

Triptic „Coborarea de pe Cruce” creat de atelierul pictorului flamand Quentin Matsys (1466-1530)Foto: Prisma / Album / Profimedia Images

În primul rând, care este diferența dintre o cruce și un crucifix? O cruce este doar atât, o cruce goală. În reprezentarea creștină ea arată că Iisus nu mai este pe cruce, simbolizând astfel învierea sa.

Un crucifix, pe de altă parte, include și trupul lui Iisus, pentru a aminti mai viu sacrificiul său pentru omenire. Numeroși creștini din ziua de astăzi poartă la gât o cruciuliță sau un crucifix și bisericile în care măcar o cruce nu este afișată proeminent sunt rare.

Însă, deși este un simbol al credinței, nu doar cei pioși poartă reprezentări ale crucii. De exemplu, Madonna a purtat în mod faimos cercei și coliere cu cruciulițe în anii 1980 și ’90. Ea a spus în mod provocator că face asta fiindcă crede că „Iisus a fost sexy”. Simbolul încă este afișat la unele concerte ale cântăreței.

Concert din 2015 al Madonnei la Arena Mercedes Benz din Berlin (FOTO: Rainer Jensen / AFP / Profimedia Images)

Ubicuitatea recentă a crucii inclusiv ca simbol în modă face ca articole cu aceasta să poată fi cumpărate de la magazine cu eticheta „Made in China”, la magazine cu haine handmade, la magazine de lux faimoase, care scot la vânzare coliere cu crucea care pot ajunge să coste mii de dolari.

În 2018, faimoasa gală Met din New York a ales drept temă „Trupuri cerești: Moda și Imaginația catolică”, consolidând și mai mult statutul de simbol al modei pentru formele de reprezentare vizuală a creștinismului.

Jennifer Lopez la gala Met organizată în urmă cu 6 ani (FOTO: Evan Agostini / Associated Press / Profimedia Images)

Însă crucea nu a fost dintotdeauna simbolul dominant al creștinismului, cum este astăzi, și ea cu siguranță nu ar fi fost purtată ca un accesoriu de modă de primii creștini. De fapt, crucea a început să apară în arta creștină abia la câteva secole după moartea lui Iisus.

Primii creștini au fost batjocoriți din cauza morții lui Iisus pe cruce

Deși unii doresc să îi atribuie împăratului Constantin cel Mare adoptarea mai largă a crucii ca simbol după secolul IV, lucrurile nu sunt atât de simple. Pentru a înțelege cu adevărat raportarea primilor creștini la cruce, trebuie să ne uităm la însăși natura crucificării.

Deși aceasta era făcută cu unele variații în Antichitate Clasică, ea era o formă de execuție rezervată de regulă pentru condamnații care nu făceau parte din elitele vremii și nu erau cetățeni ai Imperiului Roman. Cu alte cuvinte, sclavi, săraci, criminali și rebeli. Romanii au crucificat astfel de persoane cu miile, în unele cazuri pentru lucruri pe care astăzi le-am privi drept infracțiuni minore.

Deși tipurile de cruci pe care erau răstigniți condamnații puteau varia, procesul în sine ca formă de execuție era brutal și dureros, fiind menit să umilească victimele prin afișarea lor în public, goale, și să reafirme astfel autoritatea Imperiului Roman asupra maselor.

Faptul că Iisus a murit într-un asemenea mod a reprezentat un motiv de stânjeneală pentru unii dintre primii creștini. Inclusiv apostolul Pavel spune în Corinteni 1:23 că alți evrei văd propăvăduirea ideii că cel care a murit pe cruce a fost Mesia ca o „sminteală” și „nebunie”.

Însă unii au conferit morții sale pe cruce o însemnătate simbolică, de sacrificiu, pentru a explica de ce fiul lui Dumnezeu ar suferi în acest fel.

Cu toate acestea, rușinea asociată morții prin răstignire a persistat în mentalul colectiv mai mult timp. Una dintre cele mai cunoscute dovezi arheologice despre care se crede că arată batjocorirea creștinilor din cauza răstignirii lui Iisus a fost descoperită la Roma și datată la începutul secolului III.

Cineva a scrijelit pe un perete din capitala de atunci a Imperiului Roman un mesaj menit să îl ridiculizeze pe un bărbat numit Alexamenos. El este înfățișat sub o cruce pe care este răstignit un bărbat cu un cap de măgar. „Alexamenos, venerează zeul”, scrie sub imagine. „Graffito Alexamenos” este găzduit în prezent la Museo Palatino din Roma.

„Graffito Alexamenos” (FOTO: Bible Land Pictures / akg-images / Profimedia Images)

Răstignirea lui Iisus a început să fie reprezentată în arta creștină la sute de ani după moartea sa

Felicity Harley-McGowan, o istorică a artei de la Universitatea Yale specializată în arta creștină timpurie și răstignire, argumentează că creștinii au început să experimenteze cu crearea unor imagini proprii în jurul anului 200, cu aproximativ 100-150 de ani după ce au început să scrie despre Iisus.

În unele reprezentări timpurii ale răstignirii lui Iisus crucea lipsea cu desăvârșire

Potrivit profesoarei de la Yale, lentoarea în a-l înfățișa pe Iisus pe cruce nu a avut de-a face cu vreo sensibilitate anume față de artele vizuale, deși primii creștini par să fi fost foarte selectivi în ceea ce alegeau să arate în arta lor.

Arta creată de aceștia folosea de regulă imagini bucolice pentru a reprezenta scene din Biblie precum cele legate de salvarea de la moarte sau pentru a spune povestea unor eroi din Vechiul Testament ca Daniel și Avraam.

La începutul secolului IV, creștinii au început să înfățișeze pasaje cu moarte din Biblie, precum cea a învierii fiicei lui Iair, însă nu și pe cea a morții lui Iisus.

„Este clar că cele mai timpurii reprezentări ale morților în arta creștină incipientă erau îndreptate ca atenție a lor asupra acțiunilor de după eveniment”, afirmă profesoara Harley-McGowa.

Aceste reprezentări subliniau vindecarea, viața nouă și învierea după moarte. Accentul pus de primii creștini pe aceste teme explică la rândul ei lentoarea cu care au apărut primele reprezentări ale lui Iisus pe cruce, deși istoricii au păreri împărțite dacă ea este complementară celei privind stânjeneala din cauza morții sale prin răstignire, sau dacă între cele două există o relație de cauzalitate.

Una dintre cele mai timpurii reprezentări ale răstignirii lui Iisus datează de la începutul secolului V, la peste 400 de ani după moartea sa. El este înfățișat pe o gravură în fildeș despre care se crede că a format latura unei casete sau a unui relicvariu.

FOTO: © Nicoleta Raluca Tudor | Dreamstime.com

Alături de aceasta au fost descoperite alte 3 gravuri care înfățișează de asemenea scene legate de moartea și învierea lui Iisus, experții considerând că ele au făcut parte din același obiect. Ele sunt găzduite de British Museum, care le numește Fildeșurile Patimii Maskell, după numele preotului și colecționarului britanic William Maskell, de la care le-a cumpărat în 1856.

FOTO: © Nicoleta Raluca Tudor | Dreamstime.com

După cum se poate vedea, la fel ca în restul artei creștine timpurii, accentul este pus pe izbânda lui Iisus asupra morții, fără a oferi vreun indiciu despre violența răstignirii sale. Un mod prin care se face acest lucru este prin înfățișarea sa pe cruce, dar cu ochii deschiși, în viață, și biruitor. El face un contrast puternic cu Iuda, înfățișat spânzurat și cât se poate de mort în stânga imaginii.

Chiar dacă printre descoperirile făcute de-a lungul veacurilor se numără o amuletă magică din secolul III care include o imagine a răstignirii (și cercetătorii cred că au existat și alte astfel de obiecte care asociază învierea lui Iisus în termeni ezoterici), primele reprezentări artistice cu Iisus pe cruce încep să apară abia în secolul V și rămân rare până în secolul VI.

Dar pe măsură ce numărul bisericilor ridicate creștea, crucifixele au început să decoreze ușile lăcașelor de cult și au rămas imaginea standard în creștinism până când Reforma protestantă a lui Martin Luther a pus accentul în secolul XVI pe crucea goală.

Ca atare, crucea continuă să aibă o istorie complexă, fiind folosită atât ca simbol al credinței individuale, cât și al puterii ecleziastice. În Statele Unite ea a fost însușită de grupări rasiste precum Ku Klux Klan în același scop precum cel al romanilor: de a-i teroriza pe oameni.

Însă dincolo de aceste manifestări marginale, tradițiile legate de istoria crucii ne rezervă frumusețe, mister și transcendență.

La 2.000 de ani după moartea lui Iisus, ea este cel mai puternic simbol al credinței în moartea și învierea sa.

Sper că ți-a plăcut ediția specială de săptămâna aceasta a rubricii Nerd Alert, ocazionată de Paște. În caz că ești curios să o citești și pe cea de weekendul trecut, o poți găsi aici: