Criza care a dus la războiul Rusiei în Ucraina este semnificativă și ea rezultă din înarmarea sistematică a statelor care se opun Occidentului în ultimul deceniu. 24 februarie 2022 a deschis un nou capitol, foarte violent, al unei confruntări care, de fapt, nu a încetat niciodată în ultimele sute de ani, scrie profesorul Radu Carp, într-un articol de opinie publizat astăzi în HotNews. Pe plan politic, nu există mari șanse pentru pace în viitorul apropiat, consideră el.
Astăzi se împlinesc patru ani de la începutul agresiunii Federației Ruse asupra Ucrainei. Nimeni nu ar fi pariat inițial pe o asemenea durată, iar finalul acestui război nu este încă la orizont. Ceea ce părea de neimaginat și absolut spectaculos în zorii zilei de 24 februarie 2022, astăzi nu mai trezește aproape nicio emoție. Zilnic, civili și militari își pierd viața, într-un mod absurd. Numărul victimelor nici nu mai poate fi numărat, iar bilanțul final este încă departe.
Pe plan politic, nu există mari șanse pentru pace în viitorul apropiat. Federația Rusă a crezut că, prin distrugerea sistemului energetic al Ucrainei, va cauza o atitudine care să fie conciliantă la negocierile de pace. Acest lucru nu s-a întâmplat. Federația Rusă a crezut că îndepărtarea SUA de Ucraina va duce la colapsul Ucrainei pe câmpul de luptă. Nici acest lucru nu s-a întâmplat.
„Etapele uzurii au ajuns să fie practic infinite”
Acest război are conotații foarte diferite pentru ambele părți. Pentru Ucraina, este vorba de continuarea unui război început în 2014 în Donbas. Pentru Federația Rusă, este o continuare a unui conflict permanent cu Occidentul, început odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, un conflict privit identic și de statele care i s-au aliniat împotriva Ucrainei – R.P. Chineză, Iran, Coreea de Nord.
Războiul a fost gândit pentru a dura foarte puțin, eventual câteva ore, precum operațiunea de extragere din Venezuela a lui Maduro dar, datorită incapacității liderilor de la Kremlin de a avea o reprezentare corectă a realității, durează și în prezent.
A demarat ca un război de manevră, dar a început să semene tot mai mult a război de uzură, deși cele două categorii au sfârșit prin a se întrepătrunde în Ucraina. Timp de 4 ani, manevra ucraineană a alternat cu cea rusă, iar etapele uzurii au ajuns să fie practic infinite.
Avem de-a face cu un război de adaptare și de exterminare reciprocă, din moment ce ambele părți au un scop maximal. Victoria uneia este înfrângerea totală a celeilalte și viceversa.
„Ofensiva rusă a stagnat în 2025, dar pare a căpăta un nou avânt în 2026”
Este greu a descifra în prezent care este scopul Ucrainei, dar devine evident că recuperarea întregului teritoriu al țării nu mai poate fi realizată. Cel puțin nu prin mijloace militare. Scopul Ucrainei în prezent este hărțuirea forțelor armate ruse, prin provocarea de pierderi care să facă războiul nesustenabil. Ucraina mai încearcă și să anihileze capacitățile de producție ale Federației Ruse folosite în efortul de război. Greu de cuantificat dacă această strategie a dat roade, dar este clar că a pus și pune în dificultate mașinăria de război rusă.
Pe de altă parte, strategia rusă este de a distruge sistemul energetic al Ucrainei, pentru a genera o capitulare, prin inversarea opiniei cetățenilor ucraineni față de conducerea de la Kyiv. Unul din obiectivele „operațiunii militare speciale” a fost „denazificarea” Ucrainei – respectiv, renunțarea la un regim politic bazat pe democrație și înlocuirea cu un regim autocrat, favorabil Moscovei – după modelul Belarus. Fiecare dintre părți consideră că aceste strategii vor aduce un avantaj, în așa fel încât să se reușească așezarea la masa negocierilor, dar nu precum în prezent – pentru a trage de timp, fără a propune soluții serioase – ci pentru a se ajunge la un acord de pace în termenii doriți de o parte sau de alta.
2025 nu a fost un an tocmai rău pentru Ucraina, care a reușit să țină departe trupele ruse de principalele localități din Donbas. Asediul Pokrovsk nu a reușit, iar situația a ajuns într-un relativ echilibru. Forțele ruse nu pot folosi acest important nod logistic pentru a lansa noi ofensive, iar forțele ucrainene nu mai pot reface unele legături logistice absolut necesare. Ofensiva rusă a stagnat în 2025, dar pare a căpăta un nou avânt în 2026. Pe de altă parte, forțele ucrainene au reușit lovituri de manevră în anumite porțiuni secundare ale frontului.
„Care parte va beneficia de scurgerea timpului?”
Dinamica războiului din Ucraina este remarcabilă. Sunt momente în care o parte capătă un avantaj, iar imediat cealaltă parte recuperează și chiar plusează pentru a căpăta la rândul ei un avantaj.
Ucraina a obținut un avantaj în materie de drone, Federația Rusă a recuperat rapid prin producția de drone pe fibră de sticlă, iar în acest moment s-a reinstaurat echilibrul. Niciuna dintre părți nu a avut o supremație aeriană care să fie decisivă. Au existat momente în care apărarea antiaeriană ucraineană a fost aproape de colaps, dar întotdeauna s-au găsit soluții ingenioase pentru a recupera acest handicap.
În condițiile acestui echilibru care dispare și reapare constant, se pune în mod firesc întrebarea: care parte va beneficia de scurgerea timpului? Dacă la început se putea da un răspuns clar, acum, la 4 ani de la invazie, timpul pare a sta în loc și a nu crea niciun fel de avantaje, nici Federației Ruse, nici Ucrainei. Paradoxal, un război prelungit este singura variantă pentru ambele părți pentru a-și atinge scopurile.
Ucraina a beneficiat de sprijin masiv în prima parte a războiului în materie de echipamente militare și de intelligence. Odată cu venirea la putere a Administrației Trump, acest beneficiu a dispărut dar s-a reușit înlocuirea rapidă cu avantaje similare din partea partenerilor europeni. Aceasta este una dintre marile realizări de până acum ale războiului – Ucraina nu a intrat în colaps odată cu abandonul SUA – despre care nu se poate spune că a fost total, dar în mod cert noua strategie la Washington a fost și este să împiedice ca Ucraina să aibe un avantaj în materie de intelligence, pentru a forța negocieri de pace care să ducă la încheierea războiului în orice condiții.
„Ucraina a reușit două operațiuni de manevră la sfârșitul lui 2022, dar de atunci nu a mai avut nimic”
Federația Rusă a suferit înfrângeri cu totul neașteptate la începutul războiului. Rezistența ucrainenilor a fost cu totul subestimată. Pierderile suferite de armata rusă au fost foarte mari, cu toată moștenirea rezilienței de care aceasta a dat dovadă în cursul istoriei.
Ucraina a reușit să realizeze aproape simultan două operațiuni de manevră reușite, în regiunile Kherson și Kharkiv la sfârșitul anului 2022, dar de atunci asemenea operațiuni nu au mai avut loc. Tipic pentru războiul din Ucraina a devenit încleștarea pentru Bahmut, care a durat 10 luni, sau asediul Pokrovsk, în plină desfășurare.
Așa-numita contraofensivă ucraineană din 2023 a fost un dezastru. Fără o pregătire corespunzătoare în prealabil, bazată pe operațiuni ofensive în puncte ale frontului care nu erau nicio surpriză pentru adversar, fără dotarea adecvată scopului maximal definit. Paradoxal, tocmai evoluția războiului și echilibrul tehnologic la care s-a ajuns pe front a făcut ca această contraofensivă ucraineană să nu aibă rezultate catastrofale.
Generalul Zalujnîi a scris și a declarat public: până când nu va exista un breakthrough tehnologic al unei părți sau a alteia, nu se va ieși din ecuația de echilibru relativ de pe front. Rând pe rând, dronele UAV, cele pe fibră de sticlă, cele maritime, Flamingo, respectiv Oreșnik au marcat avansuri tehnologice care imediat au fost anihilate de partea adversă. Inovația tehnologică a devenit decisivă nu pentru victorie, ci pentru menținerea unui status quo, uneori foarte greu câștigat.
Treptat, ambele armate au început să se confrunte cu probleme identice: muniție, personal militar, mobilizare, capacitate de comandă la eșalonul superior și de execuție la eșalonul inferior.
Pe câmpul de luptă, artileria a rămas decisivă, dar niciuna dintre părți nu pare a avea sau a fi avut un avantaj decisiv în materie. Ucraina a testat noi modalități de luptă, precum IA sau roboți, însă toate acestea sunt pe o scară mult prea redusă pentru a face diferența.
La rândul său, Federația Rusă a inovat prin repetarea unor vechi strategii de luptă pe front. Am observat ironii la adresa folosirii cailor sau a motocicletelor de către forțele armate ruse, dar se uită că această strategie „tot ce poate folosi avansului poate fi și trebuie să fie utilizat” a dus trupele ruse de la Moscova direct la Berlin în 1944 – 1945.
„Asistăm la repetarea în buclă a unor cicluri”
Dacă la început în acest război conta foarte mult viteza de reacție și de deplasare, în prezent s-a ajuns la situația în care asistăm la repetarea în buclă a unor cicluri. Forțele militare se adaptează, fac evaluări aprofundate ale situației de pe teren, așteaptă, se retrag strategic doar pentru a reveni pentru o perioadă scurtă de timp. Federația Rusă beneficiază de sprijinul Chinei, Coreei de Nord și Iranului. Ucraina beneficiază de sprijinul partenerilor occidentali (mai puțin SUA). Fiecare parte încearcă să maximeze avantajele unor astfel de alianțe.
Războiul din Ucraina a început ca un război între cele două țări și a evoluat într-o formă extrem de complicată de înfruntare pe mai multe dimensiuni, în cadrul unor alianțe multiple.
Ambele forțe armate se bazează pe bruiajul inamicului, războiul electronic a ajuns la cote foarte înalte. Drumurile sunt acoperite cu plase antidrone, în așa fel încât Ucraina a primit un cadou extrem de prețios din Franța – plase folosite de pescarii din Normandia. Atunci când o parte capătă superioritate temporară în materie de drone, rar se întâmplă ca aceasta să însemne în cele din urmă o rupere de ritm și un avans consistent.
„Marea problemă cu care se confruntă Ucraina”
Forțele ruse au avansat în total 3106 kilometri pătrați în 2025, prin comparație cu 2607 kilometri pătrați în 2024. Raportat la dimensiunea teritoriului ucrainean, aceste câștiguri teritoriale sunt nesemnificative. Până la capturarea întregului Donbas va mai trece mult timp, acesta fiind motivul pentru care Putin insistă ca această regiune să fie cedată fără luptă ca o condiție preliminară pentru pace.
Marea problemă cu care se confruntă Ucraina în prezent nu este atât lipsa militarilor în rândurile sale, devenită cronică, ci mai ales creșterea numărului de militari ruși în zona frontului.
Dacă în urmă cu 4 ani Federația Rusă se baza pe 900.000 de militari, în prezent acest număr se cifrează la 1,3 milioane. Numărul celor uciși pe front a depășit recent numărul celor înrolați într-o lună, ceea ce ridică serioase probleme și părții ruse – ori se reduc pierderile, ori se înrolează mai mulți militari. Pe front, rușii se bazează și pe contingente largi de nord-coreeni sau de militari (mai mult sau mai puțin) voluntari din țări terțe. Ucraina se bazează, de asemenea, pe voluntari din țări terțe, numerele folosite de ambele părți fiind greu de estimat.
„Va conta IA în 2026 pentru vreuna dintre părți?”
Provocarea majoră pentru 2026 rămâne, așa cum am precizat, găsirea acelui avans tehnologic imposibil de recuperat de către partea adversă. Până acum, acest lucru nu s-a întâmplat decât pe perioade foarte limitate de timp. Va conta IA în 2026 pentru vreuna dintre părți?
Ucraina se bazează deocamdată pe drone manevrate manual. Va reuși Ucraina să implementeza IA în ceea ce privește folosirea dronelor, pentru a-i reloca pe militarii care le manevrează în alte sarcini ale frontului? Greu de anticipat.
2026 va marca un alt episod al războiului din Ucraina, continuarea extinderii conflictului și asupra navelor din „flota fantomă” a Federației Ruse. La rândul său, Federația Rusă va intensifica războiul hibrid asupra statelor europene. Ucraina a reușit să blocheze accesul Federației Ruse la Starlink. Se va transforma această realizare într-un avantaj tactic pe câmpul de luptă? Din nou, greu de anticipat.
„Este dificil de anticipat cât va mai dura acest război, dar un lucru este cert”
Este foarte dificil a accepta până la urmă un adevăr simplu – acest război nu este despre teritoriu. Federația Rusă dorește anihilarea completă a Ucrainei, din punct de vedere militar, dar mai ales politic.
Acest obiectiv maximal nu va putea fi adus la îndeplinire în 2026. Este dificil a anticipa cât va mai dura acest război, dar un lucru este cert: avem de-a face cu primul război în care alinierea unor state complet opuse modelului democrației liberale practicat în Occident este vizibilă.
Probabil că, în această epocă ce deschide noi alinieri politice și militare, experiența războiului din Ucraina va conta foarte mult. Tocmai din acest motiv, mizele acestui război sunt mult prea mari pentru a putea fi înțelese la un nivel sumar de analiză, cu atât mai puțin pentru a găsi remediul.
Criza care a dus la acest conflict este semnificativă și ea rezultă din înarmarea sistematică a statelor care se opun Occidentului în ultimul deceniu. 24 februarie 2022 a deschis un nou capitol, foarte violent, al unei confruntări care, de fapt, nu a încetat niciodată în ultimele sute de ani.
Articolul de opinie a fost publicat inițial în Contributors.ro.
