EUobserver: Cazul George Floyd: Ce înseamnă polarizarea din SUA pentru Europa – International

Într-o carte recentă, „Why Are We Polarised?” [„De ce suntem polarizați?”], jurnalistul american Ezra Klein explorează profunzimile polarizării politice care afectează SUA. Concluziile lui sunt neliniștitoare, întrucât el susține că identitatea politică a început să domine toate celelalte identități, chiar și pe cea etnică, scrie EUobserver, citat de Rador.

Dacă ești democrat îți faci altfel cumpărăturile, locuiești în alte cartiere și practici alte sporturi decât dacă ai fi republican.

A simpatiza cu democrații ori republicanii e din ce în ce mai puțin o chestiune de politică tranzacțională (ce fac ei pentru mine?) și tot mai mult una de identitate (ce spune asta despre mine?).

Pe scurt, SUA au acum două triburi politice. Iar prețul acestui lucru e unul ridicat. Blocaj politic, absența oricărui compromis pentru a face țara să avanseze și erodarea guvernării democratice. Klein îi învinovățește pe republicani și într-o mai mică măsură pe democrați, dar și întregul sistem politic.

Klein nu oferă o soluție completă pentru depășirea acestei polarizări extreme, dar are unele sugestii.

Una dintre ele: redescoperirea politicii locului. Revenirea la planul local. În loc să-și petreacă timpul cu cel mai nou tweet al lui Trump, oamenii ar trebui să acorde mult mai multă atenție politicii statale și locale, acolo unde ei pot avea un impact mai mare și unde se confruntă cu opinii diferite într-un context palpabil.

M-am simțit obligat să mă gândesc la concluziile lui Klein atunci când dezbaterea Black Lives Matter a ajuns și în Europa, după ce George Floyd a fost sufocat până la moarte de un polițist, o crimă șocantă filmată în mijlocul unei străzi aglomerate.

Această imagine viscerală a avut o rezonanță enormă. În Germania mulți oameni au ieșit în stradă pentru a demonstra în numele lui contra rasismului.

Dar practic nimeni din Germania nu a auzit de Mercedes Kierpacz. O mamă de 35 de ani cu doi copii, ea muncea într-un chioșc din orașul german Hanau în seara de 19 februarie, când un bărbat a ieșit dintr-o mașină și a împușcat-o letal.

În acea seară el a mai omorât opt bărbați, toți având în comun doar un singur lucru: ceea ce în Germania se numește „origine imigrantă”, adică ei sau măcar unul dintre părinții lor nu sunt cetățeni germani.

Fapta a șocat Germania și au fost câteva demonstrații și o dezbatere parlamentară, dar viața și-a reluat apoi cursul.

Chiar și dinainte de Hanau era clar că rasismul și o ideologie extremistă de dreapta reprezintă un pericol letal, iar autoritățile ar trebui să facă mult mai mult.

Există temeri persistente că în rândurile poliției, armatei și forțelor antitero se află extremiști. Unii dintre liderii partidului Alternativă pentru Germania (AfD) au un trecut de extremiști documentat, dar cu toate acestea se află în parlamente.

Pe scurt, Germania avea mult de muncă.

Klein deplânge concentrarea permanentă pe politica americană de la nivelul național, care erodează toate nuanțele și prioritățile locale și contribuie la construcția unei super-identități politice binare.

Impactul masiv al uciderii lui Floyd asupra dezbaterilor germane împinge acest fenomen cu încă un pas înainte.

Hanau comparativ cu Minneapolis

Aici, politica americană ne configurează dezbaterea politică. Opt dintre noi au fost uciși în Hanau, fiindcă ceva e în neregulă în țara noastră. Dar mulți dintre noi reacționează mai puternic atunci când un bărbat e ucis la Minneapolis.

În loc să pledăm împotriva rasismului pe baza experienței noastre directe, noi o supraîncărcăm cu tot felul de agende, cum ar fi comportamentul poliției americane sau opinii despre Donald Trump și republicani.

Europa suferă deja de o polarizare extremă de tip american.

În Polonia diviziunile sunt atât de profunde încât multe familii au încetat să mai discute orice fel de teme politice. Extrema dreaptă europeană a copiat entuziastă manualul mișcării Alt-right din SUA, care spune să inventezi presupuse conflicte între civilizații, care apoi justifică orice mijloace pentru a obține și păstra puterea.

Fostul ministru polonez de externe susține că guvernul său are de înfruntat „un model marxist care trebuie să se dezvolte automat într-o unică direcție – un nou amalgam de culturi și rase, o lume constituită din bicicliști și vegetarieni care nu folosesc decât energie regenerabilă și se luptă cu toate formele de religie”.

Așa se construiesc super-identitățile politice, în care elemente disparate ale vieții de zi cu zi se grupează în spatele unei presupuse idei politice.

În această lume artificială nu există decât două triburi, și orice activitate banală trebuie să se conformeze credințelor tribului.

În acea lume, un biciclist pătimaș nu va fi niciodată religios, iar un vegetarian nu va conduce niciodată o mașină. Adio diversitate și pluralism.

Din nefericire, multe personaje cu mentalitate democratică pășesc involuntar în această capcană a polarizării. Printr-un import absurd al dezbaterilor americane, un jurnalist de la Der Spiegel argumenta săptămâna trecută că „vremea neutralității jurnalistice s-a încheiat”.

El comenta o dispută apărută în redacția New York Times datorită publicării unei opinii oarecum inflamatoare a unui senator republican.

Jurnalistul de la Der Spiegel argumenta că distincția dintre realități și opinie e întrucâtva iluzorie și că jurnaliștii trebuie să devină mai fermi și mai intransigenți într-o lume a divergențelor ireconciliabile.

Procedând astfel, jurnalistul a importat practic în limba germană o dezbatere americană, dar nu a făcut nici un efort de a-i desluși semnificația pentru Germania sau pentru Europa.

Conducătorii noștri nu sunt mincinoși în serie precum președintele american, iar stăpânirea de sine a jurnaliștilor noștri nu vorbește despre neutralitate, ci despre veridicitate și obiectivitate.

Europa va avea întotdeauna mult de învățat de pe urma evoluțiilor din SUA. În acest moment, cea mai importantă lecție pe care ar trebui să ne-o însușim este să evităm polarizarea extremă care a subminat SUA, și care slăbește deopotrivă și UE și statele ei membre.

Ar trebui să ne abordăm direct propriile probleme, în loc să divagăm risipindu-ne energia pe dezbateri prin intermediari despre problemele prietenilor noștri de peste Atlantic.

Articol de Michael Meyer-Resende (director executiv al Democracy Reporting International din Berlin)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *