În Luzon au fost descoperite 2 specii noi de rozătoare

Cercetătorii de astăzi au acces în locuri de pe Terra care acum câteva zeci de ani erau inaccesibile. În cele mai îndepărtate colţuri ale planetei, periodic sunt anunţate descoperiri fulminante care ne demonstrează cât de imprevizibilă şi vie este natura. Două specii noi de șoareci-șobolani s-au alăturat unei lungi liste de mamifere endemice pe Luzon, cea mai mare insulă din arhipelagul filipinez şi o zonă cu o biodiversitate abundentă.

Potrivit specialiştilor în domeniu, multiplele specii de mamifere se regăsesc în mare parte pe versanții munţilor, deoarece populaţiile care trăiesc pe vârfuri muntoase sunt izolate de restul reprezentanţilor speciei. Rozătoarele necunoscute până acum de pe Luzon au evoluat probabil dintr-un singur strămoș, spun cercetătorii, apoi, fiecare grupă s-a adaptat condițiilor particulare întâlnite pe diferite creste de munte, evoluând în specii separate.

La sfârșitul anilor 2000, expedițiile la Muntele Labo și Muntele Mingan au scos la iveală două populații necunoscute de șobolani, găsite la peste 1250 de metri și respectiv 1450 de metri altitudine. După ce au comparat animalele cu patru specii cunoscute de Rhynchomys, cercetătorii au confirmat descoperirea și au botezat noile specii după habitatele lor montane.

  1. Rhynchomys labo trăieşte la o altitudine de până la 1450 de metri. Diferă de alte rozătoare prin culoarea brună şi prin caracteristicile particulare ale botului. De asemenea, are o coadă mai scurtă. În comparaţie cu alţi chiţcani, sunt de dimensiuni medii, în jur de 17 centimetri si jumatate.
  1. Rhynchomys mingan este puţin mai mare, în general de 18,6 centimetri. În comparaţie cu alte specii, are un păr mai scurt şi o structură diferită a botului, cu o mandibulă mai mare.

Cele doua specii de chiţcani sunt asemănătoare altor rozătoare, dar se diferenţiază de ele prin culoarea şi lungimea părului. Spre deosebire de chiţcanii obişnuiţi, care sunt animale insectivore, cele două specii găsite în Luzon mânâncă şi râme.

Zoologii americani şi filipinezi, conduşi de Eric A. Rickart de la Muzeul de Istorie Naturală din statul american Utah, le-au studiat în detalii. Potrivit coordonatorului studiului, este vorba despre nişte specii destul de ciudate. Omul de ştiinţă spune că sar pe picioarele din spate, ca şi cangurii. El adaugă că au cranii lungi şi fragile, aproape fără dinţi şi cu părul foarte scurt şi des, ca un animal din pluş. Cele două specii reprezintă un obiect de studiu interesant pentru oamenii de ştiinţă, care vor să afle dacă creierul acestor rozătoare este asemănător cu cel al şobolanilor sau şoarecilor obişnuiţi. Cercetatorii vor să afle cum reacţionează la efectele aparatelor anti-rozătoare. Ştim cu toţii că aparatele anti-rozătoare cu ultrasunete sau cu unde electromagnetice afectează sistemul nervos al rozătoarelor, provocându-le panică, disconfort auditiv, forţându-le astfel să părăsească zona în care este instalat aparatul, în fond funcționează ca un aparat anti-țânțari. Oamenii de ştiinţă sunt curioşi să afle dacă aceste aparate anti-rozătoare au efecte similare şi asupra noilor specii de rozătoare descoperite în insula Luzon. În plus, cercetătorii care au descoperit cele 2 specii de rozătoare spun că trebuie să fie puse în aplicare mai multe măsuri de protecție pe insula filipineză pentru a menține intacte comunitățile locale de rozătoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *