Scenele de luni din București, din Piața Victoriei, unde au avut loc busculade și au fost folosite gaze lacrimogene și petarde, „arată că președintele Iohannis lasă în urma sa o țară care nu are nimic în comun cu stabilitatea pe care domnia sa o proclama”, afirmă politologul Ioan Stanomir, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, într-un interviu acordat HotNews după anunțul demisiei șefului statului.
Klaus Iohannis „își termină mandatul într-un mod trist și dezonorant”, iar demisia sa vine „pentru a evita suspendarea din funcție și demiterea probabilă la un referendum”, afirmă Ioan Stanomir.
În ceea ce privește „moștenirea lui Iohannis”, politologul Ioan Stanomir vorbește despre o „performanță formidabilă”: „De a lăsa ca moștenire celor care urmează o țară în pragul dezbinării. Este un președinte care a promis stabilitate și care lasă România în cea mai profundă criză politică din ultimele decenii”.
Ioan Stanomir consideră că este „greu de spus”, în acest moment, dacă demisia lui Iohannis va detensiona atmosfera și „va aduce mai multă pace în societate”.
El spune însă că „pentru cei mai radicali dintre criticii președintelui – care se adună din această zonă coagulată în jurul domnului Călin Georgescu – demisia lui Iohannis este o victorie.”
„În lunile care au trecut de la anularea alegerilor, președintele Iohannis și-a sfidat compatrioții”
Hotnews: Președintele Klaus Iohannis și-a anunțat demisia din funcție, la două luni de la anularea alegerilor prezidențiale. Considerați că este un demers util? Sau această demisie ar fi trebuit să vină mai devreme?
Ioan Stanomir: Este limpede că președintele Iohannis își termină mandatul într-un mod trist și dezonorant. Este primul președinte din istoria noastră care își dă demisia, iar această demisie survine pentru a evita suspendarea din funcție și demiterea probabilă la un referendum.
Este un gest venit mai târziu sau este un gest care poate avea vreo semnificație? Îmi este greu să vă dau un răspuns tranșant. În lunile care au trecut de la anularea alegerilor, președintele Iohannis și-a sfidat compatrioții. A ales să fie la fel de arogant și de disprețuitor față de ei cum a fost și pe durata celui din urmă mandat.
Scenele de luni din București, de la Piața Victoriei, unde vedem busculade și petarde, arată că președintele Iohannis lasă în urma sa o țară care nu are nimic în comun cu stabilitatea pe care domnia sa o proclama. Așa că principala concluzie pe care aș trage-o, în mod provizoriu, referitor la performanța președintelui Iohannis, ar fi aceasta: este un președinte care a promis stabilitate și care lasă România în cea mai profundă criză politică din ultimele decenii.
„Noi trăim într-o campanie electorală care nu s-a terminat după anularea alegerilor”
– Ne așteaptă o nouă campanie electorală și alegeri prezidențiale în luna mai. Credeți că după anunțul lui Iohannis situația în societate se poate detensiona? Sau demisia președintelui nu ajută?
– Noi trăim într-o campanie electorală care nu s-a terminat după anularea alegerilor. Domnul Călin Georgescu își face în continuare campanie și întreaga societate este mobilizată politic ca și cum am fi avut cea mai lungă campanie din istoria noastră.
De aceea, nu m-aș hazarda să speculez. Este greu de spus dacă vom avea sau nu parte de mai multă pace.
Aș spune că plecarea președintelui Iohannis poate transmite un semnal referitor la funcționarea statului. Și aș dori să fiu bine înțeles: putem să îl criticăm pe președinte, dar nu avem voie să nesocotim instituția președintelui. Deasupra omul se află instituția.
România, ca republică, are nevoie de un șef de stat care să își exercite cu bună credință și cu patriotism îndatoririle.
Președintele interimar care îi succede președintelui demisionar beneficiază, după cum știe toată lumea, de plenitudinea competențelor, minus cele indicate de articolele din Constituție: este vorba în primul rând de mesaje, de dizolvarea Parlamentului și de convocarea referendumului.
Altfel, avem de a face cu un președinte care are ca principală misiune traversarea unei perioade de campanie electorală și asigurarea continuității la nivelul cel mai înalt al statului.
O victorie „pentru cei mai radicali dintre criticii președintelui Iohannis, care se adună din zona coagulată în jurul domnului Călin Georgescu”
– Pe cine ajută, mai degrabă, această demisie, din punct de vedere politic – tabăra pro-europeană sau tabăra extremistă?
– E o întrebare corectă și care necesită foarte multă cumpănire în răspuns. Președintele Iohannis demisionează în urma declanșării iminente a procedurii de suspendare din funcție. Această suspendare din funcție a fost inițiată de partidele radical populiste: Partidul Oamenilor Tineri (POT), SOS România în principal, la care s-au raliat AUR și USR.
În Parlament era aproape sigur că și alți parlamentari s-ar fi alăturat acestei inițiative.
Pentru cei mai radicali dintre criticii președintelui Iohannis – care se adună din această zonă coagulată în jurul domnului Călin Georgescu – demisia sa de astăzi este o victorie. Momentul este unul dificil. România nu a mai trecut prin așa ceva. De fapt, România nu a mai trecut prin așa ceva din noiembrie 2024 până astăzi. Iar din acest punct de vedere, trebuie să fim foarte precauți și să examinăm desfășurările cu calm și fără să ne aprindem. Fiindcă niciodată capetele aprinse nu au adus fericirea unei țări.
„Demisia premierului Ciolacu este o altă socoteală”
– Vă așteptați ca în perioada următoare să mai cadă și alte capete politice în numele acestei detensionări în societate? Sau va rămâne doar domnul Iohannis?
– Situația președintelui Iohannis era una delicată, fiindcă domnia sa își văzuse mandatul încheiat în urmă cu ceva vreme. I s-a prorogat mandatul în baza deciziei Curții Constituționale, fără un vot în Parlament.
Președintele Iohannis are, totuși – cu tristețe o spun – o capacitate și o calitate unică: este, probabil cel care îi unește în ostilitate pe toți românii, din toate colțurile politice posibile. Este uluitor cum un președinte care a fost votat de două ori de către compatrioții săi sfârșește prin a întruchipa tot ceea ce acești compartioți detestă.
De aceea, alte capete nu știu să cadă. Alte capete ar însemna, probabil, demisia premierului Ciolacu. Demisia premierului Ciolacu este o altă socoteală, care privește cuplul Vicol – Ciorbă, actualmente în arest preventiv.
Dar, deocamdată, eu v-aș împărtăși un alt gând: noi avem nevoie de o anumită încredere în capacitate de compromis și de rezonabilitate a politicii. Politica ce conduce la înfruntări și la cuvinte care nu mai pot fi retrase este o politică în care eu nu mă recunosc.
De aceea, președintele interimar are o imensă responsabilitate față de țară. După cum o imensă responsabilitate față de țară vor avea și judecătorii Curții Constituționale în momentul în care vor examina, dacă va fi cazul, contestația la candidatura la alegerile prezidențiale a domnului Călin Georgescu.
România a ajuns într-o situație pe care nu o bănuiam niciodată atât de gravă. Gravitatea putea fi intuită, dar acum, patologia societății nostre a ieșit la iveală. Iar președintele Iohannis a reușit, într-adevăr, o „performanță” formidabilă: de a lăsa, ca moștenire, celor care urmează o țară în pragul dezbinării.
