Istoria milenară a drobului de miel – aroma Paștelui în farfurie

Istoria milenară a drobului de miel - aroma Paștelui în farfurie

Paștele vine nu doar ca un prilej de sărbătoare și de reconectare cu noi înșine, ci și ca un prilej prin care putem descoperi istoria fascinantă a unor preparate. Drobul este nelipsit de la masa de Paște, motiv pentru care ar trebui să îi cunoaștem istoria – de ce mâncăm cu precădere drob de Paște și nu ne bucurăm de el și cu alte ocazii, de exemplu? Un preparat pe care fie îl iubim, fie îl urâm (nu există cale de mijloc), drobul poate fi realizat într-o sumedenie de variațiuni, astfel încât să fie pe gustul oricui, chiar și al vegetarienilor.

Drobul românesc nu este unic în lume – în Scoția există un corespondent al preparatului nostru, care poartă numele de haggis, însă diferă pe alocuri față de drobul românesc. Drobul de miel este varianta tradițională a rețetei, însă trecerea timpului a impus apariția de noi variațiuni: astăzi ne putem bucura de drob chiar dacă nu consumăm miel, pentru că găsim reteta drob de pui, porc, vită și chiar vegetarian, cu ciuperci, orez și legume. 

Alături de măruntaie, a cărnii pe care o alegem, drobul românesc este încărcat de verdețuri colorate: mărar, pătrunjel, ceapă verde și leuștean. Alături de ouăle roșii, cozonac și pască, drobul este nelipsit de la masă în sărbătorile pascale, dar dincolo de gustul savuros pe care îl are, drobul vine și cu o istorie impresionantă. 

Drobul – de ce rețeta originală are la bază carnea de miel

Rețeta originală de drob are la bază carnea de miel – creștinii sacrifică un miel de Paște pentru a semnifica jerta lui Iisus Hristos. Acest obicei datează încă de la păstorii din spațiul Orientului, care erau nevoiți să își mute adesea tabăra. La fiecare plecare, sacrificau un miel ca să aibă parte de noroc în noua călătorie și pentru a fi păziți de cele rele. 

După sacrificarea mielului, bețele corturilor lor erau unse cu sângele lui. Și pentru evrei mielul are o semnificație aparte – Dumnezeu îi cere lui Avraam să își sacrifice băiatul, după care îi oferă un miel (sau berbecuț). 

Cum a ajuns mielul în drobul românesc 

Alan Davidson este istoric specializat în gastronomie și atestă că măruntaiele de miel sunt folosite prima oară la romani, într-un preparat asemănător drobului de astăzi. De la romani, „drobul” de atunci ajunge la celți și scandinavi, unde capătă denumirea de hoggva, de unde se trage și denumirea de haggis din Scoția. 

Haggis-ul are aceeași istorie îndelungată ca drobul românesc, prima rețetă de drob scoțian datând încă din anii 1400. În aceeași perioadă apar variațiuni ale drobului și în Suedia, Germania și Spania – fie că îl numim Polsa, Saumagen sau Chireta, preparatul care se bazează pe măruntaiele de miel nu își are apariția consemnată oficial în România. Dacă rețetele scandinave se aseamănă, drobul spaniol (chireta) se diferențiază prin prezența scorțișoarei în abundență, iar drobul tradițional românesc se remarcă printr-o cantitate mare de verdețuri diverse. 

Haggisul, Polsa, Saumagen și drobul românesc sunt interzise în Statele Unite ale Americii, unde măruntaiele de oaie (plămânii) sunt interzise, fiind considerate toxice. Din acest motiv apar variațiunile rețetei, drobul de pui (sau mozaic) fiind cea mai cunoscută dintre ele. 

Rețeta favorită pentru drobul tradițional 

Pentru un drob românesc ca la carte, organele de miel sunt curățăte și spălate în mai multe ape reci, după care le fierbem pentru 40 de minute. Le tocăm mărunt sau folosim un robot de bucătărie care să simplifice procesul, precum un Thermomix, după care le amestecăm cu ceapa verde și usturoiul călite. Adăugăm verdețuri din abundență, condimente și ouă bătute, după care îl gătim la cuptor. 

Putem folosi prapur – membrana care învelește organele mielului – sau nu; dacă alegem să nu folosim prapur,aluat sau  tava trebuie unsă cu unt și tapetată cu hârtie de copt. După ce punem un strat din compoziție, adăugăm ouă fierte tari pentru decor și completăm cu compoziția. Drobul e gata atunci când este ferm și bine rumenit, iar ca să se taie uniform trebuie lăsat la răcit pentru câteva ore. 

O rețetă cu o istorie îndelungată, drobul românesc rămâne un preparat nelipsit de la masa de Paște; o rețetă pe care o putem adapta în funcție de preferințe, drobul nu impune atât de multă dificultate precum am crede și poate fi savurat ca aperitiv, alături de ouăle roșii. 

Chiar dacă românii au adaptat această rețetă prin abundența de verdeață, e bine de știut că nu noi am inventat drobul, ci mai cu seamă popoarele scandinave; stufatul de miel, ouăle roșii, ouăle umplute și salata de boeuf – preparate iubite la masa pascală – nu sunt nici ele rețete tradițional românești.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *