O țară cu 19 milioane de locuitori și cu una dintre cele mai mari diaspore din Europa nu reușește să selecteze un premier recomandat de o carieră care să stârnească încredere. Poate că trăim momente în care alegerile lui Nicușor Dan sunt iritante, însă ne indică unde suntem plasați pe scara competenței lumii de astăzi.
- O specialistă româncă, care lucrează în străinătate, a primit o întrebare discretă, prin canale economice, dacă vrea o funcție importantă în Guvern.
- A refuzat să discute.
- Și ce spune acest gest nu despre ea. Ci despre încrederea în peisajul politic și uman în care ar urma să lucreze.
Prima oară, Nicușor Dan a promis un guvern de tehnocrați, oameni calificați de reușite robuste. Prin urmare, el a nominalizat în fruntea guvernului de tehnocrați un politician fără succes, pe Eugen Tomac.
A doua oară, președintele a dorit un guvern de politicieni de anvergură, înțelepți, capabili să treacă o țară de 19 milioane printr-o criză complexă. Și l-a desemnat drept lider pe Adrian Veștea, un administrator de orășel pitoresc, cu 15.000 de locuitori.
E ca și cum o întreagă societate se încalță cu stângul pentru că nu-și găsește dreptul. Și invers.
Limitele lui Veștea
Râșnov e un loc frumos. Ca populație e pe locul 115 din 319 orașe din România, conform recensământului din 2021. Ca buget, tot în zona locului 100. Acesta este complexitatea problemelor cu care s-a întâlnit de Adrian Veștea în cea mai mare parte a carierei sale.
Apoi, el a devenit șef al CJ la Brașov. Aici, pentru a fi onești, Veștea are în palmares reușita inaugurării aeroportului din Brașov, realizat în mandatul său.
Dar limitele sale manageriale, de cultură democratică și de idei sunt vizibile de la prima întâlnire, o mărturisesc politicieni, manageri și investitori. O spun oameni care au lucrat alături de el sau care l-au întâlnit în diverse situații.
„În câteva zile, ne vom lămuri cine e Veștea. Să așteptăm primele apariții publice”
Va fi greu testul zilelor publice care urmează pentru Adrian Veștea și pentru antrenorul său, Nicușor Dan. Un premier stă, profesional vorbind, într-o casă cu pereți de sticlă. Măcar Eugen Tomac era un om dincolo de care se vedeau cărțile citite.
Dacă în cazul lui Tomac a fost silit de antrenorul-președinte să arunce prosopul, semnul de la box că-ți recunoști înfrângerea, la ce speră Dan de la noul jucător trimis în ring?
„În câteva zile, ne vom lămuri cine e Veștea. Să așteptăm primele apariții publice”, a scris jurnalistul Cristian Andrei. Andrei este un profesionist pe care cele două decenii de presă l-au învățat să se abțină de la verdicte. După o viață în care a stat între politicieni și a relatat obiectiv despre partide, Andrei știe care e nivelul carierei lui Adrian Veștea.
Liberalul e renumit pentru momentele în care, când a fost nevoie, s-a declarat de dreapta și s-a încălțat cu stânga. Și invers, după necesități. În teatrul paiațelor din politica românească, Veștea este un studiu de silențiozitate obedientă.
„Toată lumea are un plan”
Și, atunci, de ce a făcut Nicușor Dan aceste două alegeri ale unor personaje lipsite de forță politică și fără competență economică?
Poate i-a promis cineva președintelui un plan. I-a garantat că îi va aranja meciul cu arbitrii. Că există o strategie de a face tribunele să se uite în partea cealaltă.
Numai că, vorba lui Mike Tyson: „Toată lumea are un plan până când primește un pumn în gură.”
Iar primul pumn a venit încă dinainte de întâlnirea cu Parlamentul. S-ar putea ca politica noastră să merite pe deplin citate din Mike Tyson. S-ar putea ca nivelul să nu treacă mult de box.
Pentru că există ceva în aceste „zile oarbe ale președintelui” despre care nu evităm să vorbim.
Unde sunt soluțiile?
Vă veți enerva. Însă, dincolo de dezamăgiri, de trădări și de discuții emoționale, câte variante are Nicușor Dan la dispoziție în clasa politică sau în societatea românească?
Unde sunt exponenții competenței îndelung exersate și ai meritului de necontestat din politica noastră? Să ne gândim câți „Bolojani” a crescut însuși Bolojan nu doar la Oradea, ci și în întreaga țară. Și să căutăm unde sunt personalitățile intrate în politică după o carieră de nivel național sau internațional.
Poate că acum culege nu doar președintele Nicușor Dan. Poate că așa arată recolta noastră națională.
Fondatorul eMAG
Zilele trecute, și-a anunțat plecarea din companie Iulian Stanciu, unul dintre creatorii eMAG. Se apucă de investiții în risc, a spus el. Ce risc e mai mare decât să te adaugi administrației României?
Fără dubii, eMAG reprezintă unul dintre marile succese ale business-ului, tehnologiei și organizării din România și din Europa de Est. E un model de serviciu. Milioane de oameni îl folosesc. Nu doar că a devenit o afacere, un brand, dar a inovat într-un domeniu hipercompetitiv. Te bați cu Amazon și cu chinezii.
Am căutat o reacție publică nu neapărat laudativă, dar serios explicativă a acestei cariere excepționale a lui Stanciu. Nu am găsit. Nu știm să discutăm despre reușite.
O întrebare discretă și un refuz clar
Prin urmare, nici nu-i cunoaștem prea bine pe specialiștii români de top. Nu-i putem evalua pe cei pe care meritul dovedit i-ar califica ca să conducă un guvern de tehnocrați, Există, de la Călin Drăgan (Coca Cola Japonia), la Daniel Dineș (UiPath), la frații Pavăl (Dedeman) probabil sute, dacă nu mii, de români în elita mondială profesională. Sunt în țară și sunt în toată lumea.
Numai că noi suntem la nivelul la care Anca Dragu, șefa Băncii Republicii Moldova, a fost contactată, discret, prin canale economice. Pentru prima variantă de guvern, cea tehnocrată. Ar vrea să discute o poziție în guvernarea României? Și a refuzat să ia în calcul. Măcar să ia în calcul! Iar asta nu e despre ea, e despre încrederea pe care o are un specialist în peisajul politic și uman în care ar urma să lucreze
Împărțiți între „bolojeniști” și „nicușoriști”, trece pe lângă noi poate cel mai grav efect al acestei crize: demoralizarea. Reiterarea lui „nu se poate face nimic”.
Planul
Prin nivelul scăzut al ofertei și din cauza standardului coborât al alegerilor președintelui Nicușor Dan, societatea noastră ratează încă o ocazie. Nu-i inspiră pe tineri și pe mai puțini tineri să se implice. Și să schimbe lucrurile.
Să zicem că ești un tânăr specializat în economie, în Drept, în științe. Că ești un matematician care a câștigat olimpiada internațională și a prins o bursă la Paris. Te vei întoarce în țară ca să te implici în viața civică și politică atunci când vezi care e standardul pentru care optează președintele României?
Sau te întorci, te lupți, câștigi și apoi își suflă unii în ureche un plan.
