„Ne-am aflat în dispozitivul de la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei”, a afirmat recent Lucian Pahonțu, ca să se apere față de investigația Recorder. Intersecția indicată de general este la distanță de câteva sute de metri baricada de la Inter. Însă este aceeași intersecție unde erau duși oamenii arestați la baricadă. O mărturie a lui Horia Roman Patapievici susține că la acea intersecție demonstranții pentru democrație au fost „târâți de picioare” și bătuți.
- Descrierea făcută de Horia Roman Patapievici este dezinteresată, întrucât nu datează din perioada actuală a cazului Pahonțu, ci este mult anterioară acestuia.
Pe 31 august 2026, Lucian Pahonțu a afirmat într-un comunicat că nu a avut nicio implicare în actele de represiune din noaptea de 21 decembrie 1989.
El a spus că a stat pe aceeași stradă unde l-a plasat și investigația Recorder, pe strada 13 Decembrie (actuala Câmpineanu). Diferența: Lucian Pahonțu spune că a stat la capătul celălalt al străzii. Nu spre Piața Universității, ci spre Calea Victoriei.
La ambele capete ale străzii 13 Decembrie au avut loc însă acte de represiune, potrivit martorilor oculari, zecilor de declarațiilor consemnate în dosarele de cercetare ale Revoluției și conform mărturiilor publice.
Ce rol a jucat „intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei” în ultima noapte de existență a comunismului și unul dintre cele mai sângeroase momente din istoria civică nu doar a României, ci a Europei postbelice?
Ziua cea mai scurtă
Joi, de 21 decembrie 1989, oameni au cerut, pașnic, plecarea lui Nicolae Ceaușescu și drepturi democratice. Demonstrația a pornit în Piața Universității, în fața Hotelului Intercontinental. La început au fost sute de oameni. Apoi mii de oameni.
Inițial, forțele de ordine s-au mărginit să blocheze accesul pe străzile care dădeau spre Piața Palatului, unde Nicolae Ceaușescu rămăsese în clădirea CC al PCR. Era ziua solstițiului de iarnă, ziua cea mai scurtă din an. Urma să se întunece repede.
Odată cu trecere orelor, cu apropierea nopții și cu creșterea numărului de protestatari, trupele regimului au intervenit brutal. Au tras cu muniție de război și au intrat cu camioane și mașini blindate în mulțime. Aproape 50 de români au fost omorâți și sute au fost răniți și arestați la București pentru că au continuat să manifesteze.
Recorder a scris că, în acea noapte, Lucian Pahonțu a condus un pluton al Trupelor de Securitate și că a fost parte a forțelor de represiune.
Ce a spus Pahonțu inițial
În prima reacție, cea solicitată de Recorder, șeful SPP a spus doar că a respectat întotdeauna legea, fără alte detalii legate de locul unde a fost.
În fața procurorilor care au investigat Dosarul Revoluției, Lucian Pahonțu a spus că a stat în zonă între orele 22 și 2 noaptea. Și că „în toată această perioadă nici eu și nici subunitatea nu am avut contact cu manifestanții”. Recorder a consemnat această declarație în articol.
Precizările ulterioare
La 5 zile de la publicarea articolului, Lucian Pahonțu a detaliat:
- „Nu am fost la baricada de la Intercontinental și nici pe Bulevardul Nicolae Bălcescu”. (Recorder nu a spus că Pahonțu a fost la baricada de la Inter, ci la capătul străzii 13 decembrie, dinspre Bulevardul Bălcescu).
- „După ce am primit ordinul în jurul orei 22:00, am intrat în dispozitiv pe strada 13 Decembrie la intersecția cu strada Academiei”.
- „În fața dispozitivului nostru, spre Bulevardul Nicolae Bălcescu, la aproximativ 100 metri, era un cordon de Miliție. În fața acestora, la alți 150 metri, pe trotuarul de la ieșirea în Bulevardul Nicolae Bălcescu, era un cordon format din militari ai Ministerului Apărării Naționale. În fața lor, pe bulevard, erau staționate blindate și forțe ale Ministerului Apărării Naționale”.
- „În cele aproximativ patru ore în care ne-am aflat în dispozitivul de la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei, nici eu și nici militarii aflați în subordinea mea nu ne-am modificat poziția și nu am avut vreun contact direct cu revoluționarii”.
Ce s-a întâmplat la „intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei”
Practic, Lucian Pahonțu susține că a stat în zona unde manifestanții nu au ajuns. E adevărat, acolo cei care demonstrau pașnic nu au ajuns liberi. Dar au ajuns arestați și bătuți.
Încă de după-amiază oameni mai temerari de pe bulevardul Bălcescu mergeau spre scutierii care blocau strada 13 decembrie. Demonstranții vorbeau cu ei, strigau.
Au existat îmbrânceli, la început. Apoi s-au derulat primele violențe și un „du-te-vino”. Scutierii se retrăgeau, câțiva metri, apoi reveneau în forță. Din când în când, capturau câte un protestatar. Cei reținuți era bătuți și erau trimiși în spatele cordonului, pe strada 13 decembrie. Toată zona din spate era controlată de forțele de ordine.
Aceste ciocniri se văd și pe cele câteva pelicule filmate și au rămas în memoria martorilor oculari. De altfel, nu sunt contestate de nimeni.
Unul dintre punctele unde erau „triați” protestatarii reținuți era chiar la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei, unde era Hotelul Negoiu.
Când a căzut noaptea, tot mai mulți au fost arestați. Au continuat să fie trimiși la intersecția 13 Decembrie cu Academiei. De acolo au fost transportați în arest în diverse locuri.
Patapievici a fost el însuși arestat
Pe 21 ianuarie 1990, într-un eseu în limba germană intitulat „Unter dem Strang: die Geschichte einer Nacht”, tradus în română ca „În preajma ștreangului (istoria unei nopți)”, Horia-Roman Patapievici a povestit ce a trăit în acea noapte.
Scriitorul scria în 1990 că s-a aflat printre primii revoluționari arestați în seara zilei de 21 decembrie. A fost dus mai întâi la Inspectoratul General al Miliției, apoi transferat la Jilava. Patapievici a stat 26 de ore în arestul Miliției, timp în care s-a intersectat cu zeci de alți revoluționari ridicați de pe străzile Bucureștiului.
Starea celor care i se alăturau în celulă era tot mai proastă. „Mare parte din noi fusese bătută cu bestialitate”, a spus scriitorul. De la nou-veniți a aflat că mulți oameni au fost împușcați sau „striviți de autoblindate”, dar și că „în susul străzii Regale, trupele speciale se schimbau din sfert în sfert de oră și că băteau cu o cruzime nemaiîntâlnită”.
Strada Regală despre care scrie Patapievici se numea „13 Decembrie” în momentul Revoluției – „Regală” era denumirea veche, dinaintea regimului comunist. Astăzi, strada respectivă se numește „Ion Câmpineanu”. E locul unde susține generalul Pahonțu că a fost staționat.
„Arestaţi târâţi de picioare până în dreptul hotelului Negoiu”
„Mi s-a povestit de arestaţi târâţi de picioare până în dreptul hotelului Negoiu, izbiţi acolo cu dinţii de zid şi apoi zdrobiţi în bătaie de oameni care se schimbau la intervale scurte de timp. Transformaţi în masă inertă, erau băgaţi în dube şi expediaţi în Jilava”, a mai scris Patapievici.
Lucian Pahonțu susține că singurul său contact cu manifestanții a fost abia a doua zi, când practic oamenii umpluseră centrul Bucureștiului, furioși după represiunea din noaptea precedentă.
„În jurul orei 10:00, la ordin, am permis accesul manifestanților în Piața Republicii (în prezent Piața Revoluției), iar aceștia ne-au îmbrățișat și ne-au dat flori și mâncare”, a declarat directorul SPP în comunicatul transmis presei pe 31 august 2026.
