Patru femei care au lansat microberării de succes vorbesc despre un subiect tabu: de ce societatea asociază berea doar cu bărbații? „Tot mai multe „surori” se avântă spre berea artizanală”

​După ce în primul episod al serieiOamenii orașului am vorbit despre localuri care reînvie „zone moarte” ale Capitalei, iar în al doilea am cunoscut-o pe experta în cofetărie Ana Consulea, astăzi vedem cum arată berea artizanală povestită de fetele care au pus pe picioare unele dintre cele mai interesante astfel de branduri.

Amanda Morariu, co-fondator Double Drop Crew BreweryFoto: Arhiva personala

Într-o nouă serie de weekend încercăm să explorăm lumea barurilor și a restaurantelor din București, prin intermediul poveștilor despre locuri și oameni reprezentativi din acest domeniu.

E aproape deranjant să deschizi televizorul și să dai numai peste reclame românești la bere care, fie sunt pline de sexism, fie se adresează doar bărbaților, ca și când în România berea e consumată în exclusivitate de bărbați.

Poate, într-adevăr, berea proastă care se consumă în cantități industriale e mai mult în targetul bărbătesc, dar când vine vorba de berea bună, artizanală, nu doar că sunt foarte multe femei care o preferă, dar sunt destule care și o produc.

Patru femei care sunt responsabile în mod direct pentru tot atâtea branduri de bere artizanală din România ne-au povesti cum e să faci această băutură în țara în care majoritatea reclamelor la bere vorbesc doar cu bărbații.

Dana Marmorstein Jovik:„România e încă patriarhală; bărbații ies la o bere după ce s-au căsătorit și, eventual, au copii. Nu femeile”

Dana Marmorstein Jovik, Hophead Brewing. FOTO: Arhiva personală

Dana Marmorstein Jovik este co-founder la Hophead Brewing (Cluj), iar berea artizanală a făcut-o să se întoarcă înapoi în România.

„La un moment dat, când locuiam în SUA cu Darko, partenerul meu și berarul Hophead, am hotărât că nu voiam să fiu imigrant ilegal, ci să mă întorc în România, să schimbăm lumea în bine.

Fiindcă Darko avea pasiunea de a face bere acasă deja, și mie îmi plăcea să o beau, i-am propus să încercăm să facem din asta o afacere în România, fiindcă erau doar două berării ne-industriale aici la vremea aceea. Aduceam la viață o pasiune, și puneam pe piață ceva de calitate. L-am convins și așa am ajuns să îmbuteliez bere în baie”, spune Dana.

Fără a ști ce va urma, chiar înainte de pandemie, Dana și-a dat demisia de la jobul sigur care le completa veniturile.

„Acum mă ocup atât de birocrație, ca tot ce ajunge la contabile să aibă sens și să poată fi depuse acte lunare la vamă, fisc și mediu corect, cât și de părți din procesul de producție. În funcție de etapa de producție, fac pe omul bun la toate. Spăl sticle, etichetez, curăț drojdie uscată de pe găleți, scot malțul din mash tun după ce șarja e gata, spăl pe jos, măsor ingrediente, ce-o fi.

Nu prea ridic sacii de 25 de kg de malț la cazan, că sunt cam jumate din mine și încă nu reușesc. Lucrez la asta însă. Arunc cu idei înspre berar ca să facem beri noi, dezbatem, degust sau livrez beri la clienții de prin oraș. Încerc să nu ne dăm bătuți. Pandemia ne-a cam dat peste cap”, explică Dana fișa postului.

O întreb de ce crede că în România berea e percepută ca o băutură destinată doar bărbaților, iar ea îmi spune că din aceleași motive pentru care există și alte stereotipii.

„Condiționare socială probabil. În plus, marii consumatori de alcool din România sunt tot bărbații. Traiul greu etc. Berea e doar mai accesibilă și mai ușor de dus de ficat pe termen lung.

Chiar dacă suntem o societate pe drumul cel bun, România e încă patriarhală; bărbații ies la o bere după ce s-au căsătorit și, eventual, au copii. Nu femeile. Fac o generalizare care are excepții, sigur. Dar asta văd eu.

Apoi, berea cică îngrașă. Și cum la noi în societate silueta subțire e echivalată cu frumusețea de mulți și multe, înțelegem de ce the average woman nu ar bea o bere dacă trebuie să renunțe la altceva. Cost de oportunitate, daca vrei”, e de părere antreprenoarea.

Nu în ultimul rând, ea spune că berea industrială existentă pe piață are un gust neapetisant.

„De ce ai alege o apă galbenă puturoasă când poți bea un vin aromat? Sau o „bere cu suc” fără calorii. Pentru că asta se oferă în majoritatea barurilor și restaurantelor din România „sub contract” cu producătorii industriali de bere.

Mai greu e să schimbi aceste mentalități, însă tot mai multe „surori” se avântă spre berea artizanală și sunt de obicei mai curajoase la a încerca o bere nouă, dacă au prins gustul berii craft”, completează Dana.

Tânăra spune că procesele de fabricație de la Hophead nu grăbesc ritmul natural de fermentare sau maturare precum fac producătorii industriali cu aditivi, atenuatori de spumă etc. pentru a grăbi procesul și mări eficiența spațiului de fermentare.

„Nu ne sfiim cu ingredientele ca hameiul pentru a da berii aroma pe care o vrem. Experimentăm și am pus pe piață beri craft când în Cluj nu era nimic pe piață la nivelul ăsta. Cu toate că piața e restrânsă, iar noi nu exportăm, încercăm să venim cu rețete noi care să-i expună pe oamenii din comunitatea noastră la cât mai multe experiențe de gust.

Scopul berii industriale e să livreze un anume volum, la un anumit profit așa că rețeta se ajustează în consecință. Cea mai bună analogie ar fi culturile de legume bio (berea artizanală, cantitate mai mică, calitate ridicată, profit mic) vs culturile cu îngrășăminte chimică (berea industrială, volum mare, calitate îndoielnică, profit mare)”, mai adaugă Dana.

Față de alți producători de bere artizanală ea spune că se consideră colegi, parteneri și aliați. Fiecare cu identitățile și poveștile lor, iar în cele din urmă consumatorii aleg și în funcție cu ce rezonează personal.

O mai întreb pe Dana cum crede că berea artizanală poate schimba viața orașului. Îmi spune că berea craft satisface nevoia de a consuma ceva de calitate, apoi e un lubrifiant social.

„Berea industrială nu îți satisface aceste nevoi intrinseci, deși se străduie prin campanii diverse de marketing să te convingă că o fac. Cei care se dedică exclusiv vânzării de bere craft sunt la fel de pasionați ca producătorii și datorită lor reușim să ajungem la mai multă lume. Așa că impactul pozitiv vine mai ales din satisfacția că ceva autentic e promovat, e susținut. De aceea și femeile sunt tot mai atrase de industria asta”, concluzionează Dana.

Raluca Baran-Candrea: „Nu am avut niciodată prejudecăți că berea nu ar fi o băutură feminină, personal o consider gender-neutral”

Raluca Baran-Candrea, Anagram Brewery. FOTO: Arhiva personală

Raluca Baran-Candrea e founder, PR & Business Development la Anagram Brewery (București). Și povestea ei cu berea artizanală a început tot cu soțul ei care făcea bere acasă.

„Eu ajutam ocazional, Paul îmi povestea ce a citit despre drojdia x sau hameiul y, descria (foarte pasionat) fiecare etapă din proces și așa am învățat câte ceva din mers. După primele încercări nu foarte impresionante, am constatat că berea devenea tot mai bună și chiar îmi plăcea. Semăna cu berea craft băută în călătorii.

A durat o vreme până să ne decidem să facem o berărie. Ne-au încurajat și prietenii, dar și tendințele pieței – pentru că gustul pentru berea craft începea să prindă și aici”, povestește Raluca.

Acum, în mod formal ea se ocupă de branding, comunicare și de partea administrativă, însă în realitate face de toate: ajută la îmbuteliere, la organizarea de evenimente, livrează bere. Î

n pandemie s-au văzut nevoiți să se descurce în doi și așa Raluca a ajuns să cunoască fiecare proces, fiecare etapă și o mulțime de detalii din activitatea unei berării.

Despre faptul că berea e văzută la noi ca o băutură strict bărbătească, ea crede că e vorba despre un stereotip pe cale de dispariție.

„Reclamele la bere au fost de așa natură: băieții apăreau bucurându-se de o bere la bar / la meci / la munte / la mare / la petrecere / în „their man cave”.

Eu toată studenția ieșeam cu prietenii (fete și băieți) La Motoare, unde invariabil se bea bere; în Club A nimeni dintre noi nu bea altceva decât bere. Zilele de naștere, cele mai reușite, erau la vechiul Becker Bräu și erau sărbătorite cu metri de bere.

Cred că berea nefiltrată de acolo a fost prima mea întâlnire cu o bere care nu era un lager clasic produs industrial. Nu am avut niciodată prejudecăți că berea nu ar fi o băutură feminină, personal o consider gender-neutral. Iar la taproom și la evenimente am constatat că femeile sunt, de fapt, foarte deschise, îndrăznețe și dornice să încerce ceva nou”, spune Raluca.

Despre cum poate berea artizanală să schimbe viața orașului, Raluca spune că toate locurile care au ca specific sau în meniu berea artizanală creează un vibe cool în oraș și te fac să te simți ca și când ești în alt oraș.

„Alături de bistrouri, restaurante, cafenele, baruri și magazinele de specialitate, taproom-urile au pus Bucureștiul pe harta orașelor în care chiar ai de unde să alegi ce să faci dacă le vizitezi. Noi am avut vara asta turiști din aproape toată Europa, Statele Unite, Canada, Asia… De fapt, ce ne-am propus noi a fost să facem o bere și un brand care să fie un liant, un ingredient pentru niște experiențe care apoi devin amintiri.

Avem mai multe sortimente, oamenii le încearcă, recomandă, cer opinii, vor să afle detalii despre rețetă. E un punct de plecare pentru multe conversații”, spune Raluca.

Ea mai completează și că din start și-au dorit o berărie cu acces public. În timp, s-au coagulat în jurul lor comunități care-i susțin, îi ajută să crească și cresc împreună cu ei.

„Muralul de la La Anagram reprezintă aceste comunități și e unul din modurile în care am ales să ne exprimăm recunoștința și bucuria de a le avea alături de noi. Cred că ce le lipsește berilor industriale e acest „personal touch”, care se regăsește în orice produs artizanal. KPI-urile au rolul lor, dar nu prea au suflet. Niciun buget nu poate să cumpere asta.

La un moment dat publicul va deveni suficient de avizat (o parte deja este) și va înțelege că din suma mai mică plătită pentru o bere industrială, după ce scoți costurile de logistică și bugetele deloc mici de marketing, rămâne ceva infim pentru lichidul din sticlă. La berile artizanale e exact invers: cea mai mare parte din costuri o reprezintă berea în sine.”

Ioana Coca: „Cred că apartenența la comunitate e ceva ce ne dorim cu toții”

Ioana Coca, Oriel Beer. FOTO: Arhiva personală

Ioana Coca e co-founder și co-brewer la Oriel Beer (București), iar povestea ei cu berea începe în urmă cu 12 ani, când a descoperit berile în stil belgian, precum Orval, Rochefort, care i-au schimbat percepția despre această băutură.

„Până atunci știam doar de berile clasice de tip lager și pilsner și nu-mi puteam imagina o asemenea paletă de gusturi într-o singură înghițitură. Împreuna cu Laurențiu, co-fondator Oriel, am creat rețete proprii și am experimentat, până când în decembrie 2017, ne-am lansat brandul propriu de bere artizanală de inspirație belgiană: Oriel Beer”, spune Ioana.

Acum ea participă la toate procesele, de la producție și ambalare, până la distribuție și vânzare. Deși au intrat în al cincilea an de existență, în continuare, doi oameni fac toată treaba.

„Eu mă ocup mai mult de partea de imagine, marketing, copy și tot ce ține de vânzare internă sau internațională, plus partea de evenimente. Fiecare zi este diferită, poate fi o zi în care brasăm berea, îmbuteliem sau etichetăm – de obicei zilele care au legătura cu producția durează între opt și 12 ore. Apoi sunt zile de office work, descrieri de etichete, social media, organizarea de evenimente, shop online, contabilitate etc.”, mai povestește Ioana despre cum arată o zi din munca la berărie.

Berile Oriel sunt de tip ale – o clasa de beri care fermentează la cald, în tanc, cu anumite drojdii specifice stilului. De asemenea, din dorința de a ține pasul cu tradiția berilor belgiene, toate berile Oriel sunt carbonatate în mod natural în procesul de re-fermentație în sticlă, proces similar cu obținerea dioxidului de carbon din șampanie.

Berile Oriel unde au câștigat deja competiții internaționale și au distribuție în Olanda, urmând și Italia.

„Lucrând constant cu furnizori de încredere din toată Europa de Vest și Statele Unite ale Americii, ne alegem cu grijă și înțelepciune ingredientele pentru bere, de la companii renumite, precum White Labs, Weyermann, Brewferm, Crisp, Hopsi, Yakima Chief Hops, Amoretti sau Uncle Roy’s”, spune Ioana.

Despre cum poate berea artizanală să schimbe viața orașului, Ioana spune că în momentul actual e o nișă care poate deveni „the new mainstream”. „Cred că apartenența la comunitate e ceva ce ne dorim cu toții, drept urmare e normal să apară locuri dedicate berii artizanale. În plus, este ceva nou și noul atrage în afara faptului că marea majoritate a lumii s-a plictisit deja de berile comerciale. Deși nu luăm în calcul și deschiderea unui bar, e un proiect pe care îl luăm în considerare în viitorul apropiat”, ne lămurește Ioana.

Amanda Morariu: „Consider că este important și faptul că ai posibilitatea de a interacționa direct cu berarii”

Amanda Morariu e co-founder, legal și berar la Double Drop Crew Brewery (Timișoara). A devenit pasionată de berea craft când a descoperit complexitatea aromelor acesteia și și-a dorit să experimenteze cât mai mult, iar pasul firesc a fost home brewing.

„Din dorința de a produce mai mult decât cei 30 litri obținuți cu echipamentul de acasă și de a împărtăși cu mai mulți oameni berea noastră, am decis să mergem mai departe și să ne deschidem propria fabrică de bere”, spune Amanda.

În momentul de față ea se implică în toate procesele, de la achiziție de materie primă, producția propriu-zisă de bere, îmbuteliat, etichetat și până la partea în care livrează produsul final.

„Având o fabrică de bere cu o producție mică, activitățile zilnice diferă în funcție de etapele procesului tehnologic. Echipa Double Drop Crew este formată din două persoane și trebuie să acoperim tot spectrul activităților, așadar zilele de muncă nu seamănă între ele”, mai spune Amanda despre cum e să muncești într-o microberărie.

Despre felul în care e percepută berea în România ea ne spune că e de părere că doar berea convențională (industrială) este percepută ca fiind o băutură destinată exclusiv bărbaților.

„Berea artizanală are o paletă foarte variată de stiluri și cu siguranță este cel puțin o bere pentru fiecare gust. Aceasta este destinată bărbaților și în egală măsură și femeilor.”

Berile pe care Amanda le face la Double Drop Crew sunt tot de tip Ale, iar stilurile lor preferate sunt IPA și Sour. Ea mai spune și că materia primă și timpul de producție (fermentare/maturare) sunt principalele diferențe dintre berile lor și cele industriale.

În ceea ce privește puterea berii artizanale de a lega comunități, Amanda spune această băutură îți oferă posibilitatea de a consuma un produs local, făcut cu suflet.

„Consider că este important și faptul că ai posibilitatea de a interacționa direct cu berarii și de a încerca o varietate mult mai mare decât îți oferă berea industrială”, mai spune Amanda.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *