Aproape 700 de mărturii care au venit în urma unui apel publicat de jurnalista Luiza Vasiliu în Snoop.ro și un studiu pe aproximativ 5.600 de femei al Asociației Moașelor Independente din România arată un tipar care se repetă, în sălile de naștere, indiferent de spital: proceduri de multe ori violente și abuzive, făcute în lanț, fără explicații și fără acordul mamei.
- Investigația reconstituie pentru prima dată la scară largă ce se întâmplă în sălile de naștere din spitalele publice și clinicile private din toată țara.
- Snoop publică și primul proiect de jurnalism vizual și de date (scrollytelling) din România, pe acest subiect, care poate fi explorat aici.
„Îmi amintesc când eram fată și mama îmi povestea cu lacrimi în ochi experiența ei traumatizantă când m-a născut. Mi-a fost mare mirarea să văd că, după 22 de ani, când am născut eu, nimic nu s-a schimbat. Am născut patru copii, am rămas traumatizată de fiecare dată”, mărturisește o mamă care a născut în 2019 la maternitatea din Baia Mare.
Între primii în UE la mortalitatea maternă, dar și la cezariene
România are cea mai mare rată a mortalității infantile din Uniunea Europeană și se află pe locul 5 la mortalitatea maternă. În același timp, are cel mai mic număr de moașe active din UE – de peste cinci ori mai puține decât Irlanda – și una dintre cele mai ridicate rate de cezariene din Europa (51,4%), depășind cu mult recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății de 15%.
Primele 5 motive invocate cel mai des de femei pentru alegerea nașterii prin cezariană sunt:
- 60% teama de durere;
- 49% povești traumatizante despre nașterea vaginală
- 30% convingerea că cezariana protejează mama
- 22% o opțiune mai sigură pentru copil
- 11% frica de modificare a vaginului / afectarea vieții sexuale după naștere
„Un renumit doctor mi-a spus la consultație: «De ce vrei sa naști natural, crezi că ești mare eroină?»”, a povestit o mamă care a născut în 2021 într-o clinică privată din București.
Proceduri abuzive
Deși Organizația Mondială a Sănătății (OMS) spune că majoritatea nașterilor ar trebui să se întâmple fără intervenții majore, în România multe femei trec printr-o cascadă de proceduri medicale făcute în grabă sau fără consimțământ: de la ruperea artificială a membranelor la administrarea de oxitocină, manevra Kristeller sau epiziotomie (o tăietură a perineului care ar trebui să accelereze nașterea), adesea fără să li se explice de ce sau fără să li se ceară acordul.
„Niciodată în pregătirea mea, nu mi s-a explicat: atunci când faci epiziotomie, spune-i femeii că îi faci epiziotomie”, spune dr. Bogdan Cioată, obtetrician-ginecolog la o clinică privată din Timișoara. Colega sa, dr. Alexandra Butean, adaugă: „Nu am fost învățată cum să vorbesc cu pacienții. Cred că ne-ar prinde foarte bine niște cursuri, atât pentru noi, cât și pentru tot personalul medical”.
Ambii medici au vorbit deschis despre cauzele violenței obstetrice la o dezbatere organizată în Parlament în primăvara lui 2026.
De pildă, manevra Kristeller a fost inventată în secolul XIX și presupune apăsarea cu cotul pe burta femeii pentru a împinge copilul. OMS nu o recomandă și numeroase ghiduri medicale europene o descurajează sau chiar o interzic din cauza efectelor grave – ruptură uterina, fractură de coaste, traumatisme crainene ș.a. – pe care le poate avea asupra femeii și a bebelușului. Cu toate astea, este o manevră mai degrabă de rutină în multe spitale și clinici din România.
„M-a internat și mi-a dat un «cocktail de medicamente care să ajute dilatarea și să naști pe tura mea». Nu am fost lăsată să stau în poziția care îmi venea natural, mi s-a apăsat cu cotul pe burtă și tras de pielea burții până a crăpat, mi s-a spus să «nu mai fac așa» referitor la sunetele pe care le scoteam. Epiziotomie și șpaga cerută de asistentă imediat după naștere”, a povestit o mamă care a născut în 2020 într-un spital din Bacău.
Trei sferturi dintre femeile care au răspuns apelului publicat în Snoop.ro spun că au trecut prin cel puțin două astfel de proceduri, iar aproape jumătate prin patru sau mai multe – atât în spitale de stat, cât și la cele private.
Frica și neîncrederea femeilor
Una din trei femei descrie propria naștere drept o traumă. Una din patru spune că nu ar mai vrea să treacă niciodată prin asta.
„M-am simțit ca la abator. Nici măcar nu au verificat dacă anestezia și-a făcut efectul, drept urmare am simțit tot de la început.” (o mamă care a născut în 2020 într-un spital de stat din Iași)
„Soțul a rămas la intrare, gonit de asistente. Mi s-a administrat oxitocină fără acordul meu (…). Au râs de mine că nu mă las tăiată, că-mi vreau soțul, că urlu de durere când mâna doctorului era în mine până la cot. Nu am simțit cum mi-a venit copilul pe lume, a fost doar chin. Am fost singură și umilită, în cea mai tristă și fulgerătoare experiență”, mărturisește o mamă care a născut în 2023 într-un spital de stat din Brașov.
Ce este violența obstetrică
Violența obstetrică poate însemna forme explicite de brutalitate, de la violență verbală și fizică la proceduri „pe viu”, fără consimțământ și fără explicații, până la forme mai subtile, cum sunt umilirea, refuzul medicației pentru durere, separarea de nou-născut sau lipsa accesului la servicii medicale de bază.
Violența obstetrică este un concept recunoscut deja prin lege în țări precum Spania sau Portugalia, dar aproape absent din discursul public și legislativ românesc.
În aprilie 2026, în urma investigației Nașteri furate, publicată de Snoop.ro, senatoarea Ruxandra Cibu Deaconu (USR) a propus două modificări ale Legii drepturilor pacientului, care să garanteze femeilor însărcinate dreptul de a avea alături o persoană de sprijin în timpul travaliului și al nașterii, precum și dreptul la intimitate. Dacă va fi adoptată de Parlament, inițiativa va corecta modul în care sunt tratate mamele în România atunci când nasc.
Investigația completă, semnată de Luiza Vasiliu, cu date, mărturii și grafice interactive, poate fi accesată pe Snoop.ro.
