Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, a tras un semnal de alarmă în cadrul unei conferințe pe teme economice organizată de ziarul Bursa: România se confruntă cu o criză politică pe care o consideră „evitabilă”, dar și cu o criză fiscală. Mesajul său: trebuie găsită urgent o soluție care să limiteze stricăciunile pentru țară.
O coaliție destrămată cu scandal, în cel mai prost moment
Referindu-se la ruptura coaliției de guvernare, Dăianu a fost tranșant: „Dacă se considera la început că ideologiile nu erau suficient de apropiate, nu trebuiau să se căsătorească. Dar să ieși cu atâta hărmălaie și cu atâta scandal după ce s-a convenit pe un program, nu servește României.”
Președintele Consiliului Fiscal nu a dorit să prescrie soluții politice concrete – instituția pe care o conduce nu are acest mandat –, dar a subliniat că percepția piețelor financiare față de România este, în acest moment, „foarte rea”. Și că, pe lângă șocul extern și presiunile fiscale, țara se confruntă acum și cu o criză politică „care era evitabilă, ca și războiul”. Dealtfel, costurile la care se împrumută România au trecut de 7% după criza politică, iar fiecare punct procentual suplimentar la costul datoriei înseamnă 240 de milioane de euro.
Concluzia sa a fost sobră: „Trebuie să se găsească o soluție care să limiteze stricăciunile pentru țară.”
Deficitul – blestemul structural al României
Intervenția lui Dăianu s-a concentrat în mare parte pe situația fiscal-bugetară a României, pe care a descris-o ca fiind una dintre cele mai fragile din Uniunea Europeană.
În 2024, deficitul bugetar a depășit 9% din PIB, în condițiile în care creșterea economică a fost de numai 0,7% – „practic, eram foarte aproape de stagnare, deși se pompase foarte mult în economie”, a spus Dăianu. Salarii și pensii au fost crescute, dar banii s-au dus în deficit, nu în dezvoltare reală.
Obiectivul pentru 2025 este un deficit de 6,2% – ceea ce ar reprezenta o revenire la nivelul anului 2023. „Înțelegeți ce s-a întâmplat în 2024″, a subliniat el. Iar drumul nu se oprește acolo: deficitul trebuie dus, treptat, spre 3% până la finalul lui 2026.
De ce România nu este Japonia
Dăianu a explicat de ce vulnerabilitatea României este mai profundă decât pare la prima vedere: spre deosebire de alte state cu datorii mari, România are nu numai deficit bugetar ridicat, ci și un deficit de cont curent semnificativ – un dublu dezechilibru care o expune direct dependenței de piețele internaționale de capital.
„Noi nu suntem Japonia, unde cetățenii achiziționează toate obligațiunile statului. Noi facem plasament pe piețele internaționale”, a explicat el. Asta înseamnă că orice deteriorare a percepției riscului se traduce imediat în costuri mai mari de finanțare.
Dacă în 2026 corecția fiscală s-ar opri la 6%, datoria publică ar putea urca la 80% din PIB în câțiva ani. „Iar am da totul peste cap”, a avertizat Dăianu.
Ce mai poate face România: colectare, nu taxe noi
Economistul a exclus creșterile de taxe ca soluție pe termen mediu – „ar fi o atitudine letală pentru orice guvern” –, mizând în schimb pe îmbunătățirea radicală a colectării.
Gap-ul de colectare la TVA este de aproximativ 30%, dar cel la impozitul pe profit depășește 40% – cifre care, în opinia sa, arată că problema nu este nivelul taxelor, ci fraudarea bugetului. „Bugetul public este o vacă de muls – nu doar de companiile de stat cu pierderi cronice, ci și de întreprinderi private care mulg bugetul prin diverse mecanisme.”
Soluțiile propuse: legislație privind insolvența reformată radical, blocări de conturi mai ferme și o coaliție instituțională – ANAF, justiție, mediu de afaceri onest – care să distrugă „ecosistemul corupției”. Dăianu a mers până acolo încât a spus că reducerea deficitului este „o chestiune de securitate națională”.
Apărarea – o povară suplimentară inevitabilă
La final, Dăianu a atras atenția asupra creșterii cheltuielilor de apărare, de la 2,3% din PIB în prezent la cel puțin 3,5% – o presiune suplimentară de peste un punct procentual din PIB, pe fondul unui buget deja suprasolicitat. Orice discuție despre 5% din PIB pentru apărare, vehiculată la nivel NATO, i s-a părut, deocamdată, imposibil de gestionat fără consecințe grave.
