Să nu uităm adevărurile grăite de gura păcătosului Borza

Remus Borza a revenit, așa cum semnalam cu câteva zile în urmă, evoluând – după scurta sa aventură guvernamentală, o „ispravă” încă insuficient explicată – în zona de confort a comentariilor și analizelor. Prezența sa pe portalul nostru e naturală prin raportare la vremurile pe care le trăim, la puținătatea unor puncte de vedere tăioase, nu neapărat imbatabile, nici absolute, dar puternic argumentate de fiecare dată. Pe scurt, greu de ocolit de cine are mintea acasă. Luni, pe propriul blog, a reamintit și regrupat niște adevăruri grăite anterior despre cele 3 găuri negre ale bugetului. Pentru fixarea cunoștințelor, constatările și observațiile lui Remus Borza ar merita reluate în fiecare săptămână, cu tot cu recapitulare și ascultare. Textul de mai jos este preluat integral de pe remusborza.ro. (Viorel COSMA) 

„După doar 8 zile la Palat, Premierul Viorica Dăncilă m-a demis din funcția de consilier onorific pe probleme economice, reformă și fiscalitate, în urma unor opinii exprimate de mine în spațiul public legate de nevoia de reformă a statului și a marilor sisteme publice. Un eretic ce deviază de la linia partidului, nu are ce căuta în guvern. Surprinzător însă, după doar câteva săptămâni, ideile și propunerile lansate în dezbatere publică de către subsemnatul, apar ca un lait-motiv în discursurile primului-ministru, a ministrului Finanțelor și chiar a liderilor opoziției, fie că vorbim de Rareș Bogdan, Ludovic Orban sau, mai recent, Florin Cîțu. De 30 de ani, ne aflăm într-o interminabilă campanie electorală și întrecere socialistă în a arunca cu pomeni în anumite categorii socio-profesionale în detrimentul altora și, în primul rând, în detrimentul României. În tot acest timp, reforma marilor sisteme publice a fost pusă în așteptare.

Cele 3 găuri negre ale
bugetului

Este nevoie, în al 12-lea ceas, să ne asumăm o reformă
radicală și profundă a statului, a marilor sisteme publice. Spun de mult timp
că nu mai putem aștepta, cum nici criza nu va aștepta după noi! Reforma
sistemelor publice înseamnă sănătate, învățământ, administrație – cele trei
mari găuri negre ale României. Sunt sisteme mamut, anacronice și mari
consumatoare de resurse. Evident, reforma statului trebuie să înceapă cu
administrația. Veniturile administrației publice locale, în ultimii 20 de ani,
au depășit 250 miliarde de euro! Rezultatele: două treimi din satele României
nu au încă acces la niște utilități care sunt cât se poate de firești pentru o
țară europeană din secolul XXI. Mă refer la gaz, canalizare, apă curentă, asfalt.
Avem o administrație expandată. 3.200 de UAT-uri. Avem comune cu 500 de
locuitori sau orașe cu 2.000 de locuitori, mult sub limita legală. Haideți să
reformăm administrația urmând exemplul polonez. Polonia este o țară cu 38
milioane de locuitori, România cu 20 de milioane. Polonia are 312.679 km² și
România 238.397 km². În 1998, Polonia și-a reformat administrația. Din 4.300 de
unități administrativ teritoriale, au mai rămas 2.700. România, deși are
jumătate din populația Poloniei, are 3.200 de UAT-uri. De aici rezultă toată
ineficiența și risipa de resursă financiară. O guvernare PSD, cea a lui
Năstase, a reușit să gestioneze treburile țării cu mai puține ministere și cu
mai puțini bugetari. Cu cât este mai suplu un aparat bugetar, cu atât este mai
eficient.

În spitalele din țară se moare cu zile. Acest sector trebuie
mai întâi restructurat şi ulterior finanţat. Avem 355.000 de salariaţi în sănătate
şi asistenţă socială, cam 1/3 din numărul total al bugetarilor. Jumătate dintre
ei sunt funcţionari şi personal administrativ. Nu avem nevoie de 367 de spitale
de stat. Care este rostul unui spital într-un orăşel de provincie de 5.000 –
10.000 de locuitori, câtă vreme nu are nici medici buni, nici aparatură
medicală?! Mai bine avem 40 de spitale noi în fiecare reşedinţă de judeţ, care
să corespundă actualelor standarde, fluxuri şi circuite medicale, care să
acopere întreaga patologie medicală şi să fie dotate cu aparatură de ultimă
generaţie şi cu medici bine pregătiţi şi bine plătiţi. În rest, dezvoltate
medicina ambulatorie și SMURD-ul care să transporte în bune condiții și în timp
util acuții și cronicii la spitalele județene sau universitare.

În învățământ, populația școlară s-a înjumătățit, de la 5
milioane la 2 milioane și jumătate, însă numărul profesorilor a scăzut doar cu
câteva mii. Mai mult, la examenul de titularizare din acest an, 9.000 de
candidați au picat. Aceștia sunt dascălii care vor forma generațiile viitoare.
Avea dreptate Traian Băsescu când spunea că actualul sistem de învățământ din
România scoate proști cu diplomă.

Asta nu înseamnă că trebuie să dăm cu barda în personalul
din sectorul public. Și nici nu putem generaliza că toți bugetarii nu își fac
datoria. Este nevoie de o schimbare de filosofie în ceea ce privește
raporturile dintre angajator stat și bugetar. Angajarea, promovarea și
retribuirea personalului bugetar trebuie să se facă pe criterii de eficiență și
competență. Regândirea arhitecturii instituționale presupune și simplificarea
acesteia: restructurare, comasare, optimizare. România va fi mai eficientă, mai
civilizată și europeană când nu va mai avea un guvern expandat cu 27 de
miniștri, 200 de secretari și subsecretari de stat, un Parlament bicameral cu
464 de aleși ai poporului, o administrație cu 3.200 de unități administrativ
teritoriale și aproape 14.000 de ordonatori de credite: instituții, agenții,
autorități. Dacă nu vom face noi acum reforma statului și a marilor sisteme
publice, o va face criza mult mai dureros. Iar criza bate la ușă!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *