Squid Game Netflix. Niște oameni, vreo 456, aderă de bună voie să intre-n „jocul calamarului”.
Li se promit sume uriașe ca să-și vândă trupul, sufletul unui singur crez: banul. Sigur, au motivații de tot felul, ca tot omul sunt prea săraci și prea lași și prea îndatorați ca să intre în acest joc absurd și prosper. Mult timp în serial nu adie niciun pic de suflet, de inimă, de minimă omenie. Totul este crud, de o cruzime fără leac, fără speranță. Banul care ne împinge astăzi în viață, iată-l, face serialul și aruncă destinele umane în incinerator.
Totul este număr și mască. Totul este deșertăciune. Totul este Sistem.
Care face din viață și din moarte un număr, o cantitate neglijabilă. Participanții la joc sunt numere și nu destine umane, nu povești, iar cei care dau bani și stabilesc regulile sunt niște măști. Avem ordin cu pușca-n mână și execuție fără crâcnire. Apoi, apare Sufletul, apare omenia, apare reacția autoimună la această mascaradă. Dar Sufletul și revolta lui sunt de scurtă durată în viață, nu? Că trebuie să mănânce și gura mea ceva… – nu vă recunoașteți în acest dictan fățarnic, imoral?
Sufletul vine, trece. Masacrul simbolic și fizic continuă.
Mânați doar de câștigul cel copleșitor oamenii cad ca muștele în propria capcană. 456 face gesturi mici, dă semne de omenie în acest Squid Game Netflix. Dar la ce-i folosește vom vedea în final.
Lumea cu toată dă în damblaua copiilor, la propriu și la figurat.
Asta-nseamnă că, da, pentru a lua banii, oameni mari trebuie să joace jocuri de copii. Primul este 123 la perete, ultimul este bătaie pur și simplu pe viață și pe moarte pentru bani, numită pompos Squid Game. Ăștia sunt săracii. Lacomii. Desmoșteniții lumii capitaliste. Dincolo, bogații mascați își permit orice, dar chiar orice fericire. Dar ce defect are fericirea? O dată dobândită devine o sfâșietoare plictiseală. Repet, filmul are schema lui. Și filmul Netflix o aplică fără nicio ezitare.
Merită văzut filmul? Da, de miliarde de ori da. Mi-ar plăcea să fiu pe canapea cu toți lozării, tâmpiții, bogații, săracii acestei lumi care se uită la film. Filmul nu dăunează grav nimănui. Nu schimbă pe nimeni.
Comuniștii vor fi scârbiți. Tâmpiții sunt atrași ca de magnet de bani și se văd câștigători. Unor capitaliști cu mulți-mulți bani le vor veni numeroase idei. Săracii se vor visa cu banii. Oamenii buni și curați vor fi răniți în orgoliu și vor urla: porcărie!
Pe scurt, serialul Squid Game Netflix nu te îmbogățește în vreun fel.
Este, repet, o crudă aplicare a sentinței: banii n-aduc fericirea, dar arată porcăria omenească, de ce este în stare omul pentru bani. Serialul Squid Game Netflix însă merită văzut pentru că te lasă-n pace să fii porc dacă ai fost porc. Și aici lucrează îndelung ficțiunea din film, arătând numeroasele ipostaze ale porciei umane. Delir. Infinitele ipostaze. Nenumăratele subterfugii. Groaznicele lașități.
Squid Game Netflix nu este despre o lume abstractă.
Nu. Este despre consecințele lumii de astăzi, a banului, a speculației financiare. De la bănci la persoane particulare. dar mai ales vorbește despre lumea bazată exclusiv pe bani.
Lumea Squid Game Netflix
Când bogații se plictisesc inventează un joc cu mințile și trupurile săracilor. Când săracii sunt lihniți după bani n-au alt drum decât al degradării.
Vreau să fiu pe canapea cum ziceam. Pentru că pe cât de perverși sunt cei din film, pe atât de încântați de sine vor fi spectatorii. Trebuie văzut filmul. asta-i arta. Pornește de la realitatea perversă pe care o trăim, dar are plusul de a descopri complexitatea porciei umane. Atât în film, cât mai ales în realitatea imediată a spectatorului.
O, da, porcia este infinită. Weekend ploios și vizionare neplăcută! Squid Game Netflix, fiiii, bă, printre miliarde!
