Efectele fumatului în preajma copiilor nu se opresc odată cu stingerea țigării. Substanțele toxice rămân pe piele, haine, mobilier și jucării, fiind apoi inhalate de copil. Noile cercetări arată că expunerea constantă la fumul țigărilor nu provoacă doar tuse și astm, ci crește riscul de obezitate, afecțiuni cronice și chiar modificări genetice care pot afecta sănătatea celor mici la maturitate.
Ce este fumatul pasiv (secundar) și ce efecte are asupra copiilor
Expunerea la fumul de tutun ambiental – cunoscută sub termenul „fumat pasiv” sau „fumat secundar” – înseamnă inhalarea fumului provenit de la altcineva (fumător) sau de la arderea țigării, de către o persoană nefumătoare. Conform Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor SUA (CDC), copiii expuși riscă infecții respiratorii, otite medii, astm și chiar sindromul morții subite la sugar (SIDS).
O analiză sistematică arată că efectele asupra sănătății copiilor sunt larg răspândite: expunerea la fumat pasiv asociată cu un indice de masă corporală mai mare, funcție pulmonară scăzută și o sănătate precară. În plus, într-un studiu publicat în 2025, expunerea copilului la fumul de țigară după naștere poate modifica modul în care unele gene „se activează” sau „se dezactivează”. Aceste schimbări nu afectează ADN-ul în sine, dar lasă urme chimice (numite metilări) care pot crește riscul de boli cronice mai târziu, cum ar fi astmul sau afecțiunile cardiovasculare.
Specialiștii avertizează că pentru copii nu există o doză „nepericuloasă” de fum de țigară. Expunerile ocazionale, inclusiv în aer liber, pot provoca inflamații ale căilor respiratorii și pot slăbi funcția pulmonară în timp.
Fumatul terțiar: reziduurile pe care copilul le respiră fără să vedeți fum în aer
Dacă fumatul pasiv implică inhalarea directă a fumului, fumatul terțiar se referă la acele particule și reziduuri rămase după ce fumătorul a stins țigara: pe haine, păr, mobilă, pe pereți, în praf. Aceste particule toxice pot fi inhalate, absorbite prin piele sau ingerate (mai ales de copiii mici care pun jucării sau obiecte în gură). Deși cercetările despre fumatul terțiar sunt, încă, prea puține față de cele despre fumatul pasiv, există deja date îngrijorătoare: particulele reziduale pot reacționa cu poluanți din aer, formând compuși noi cu potențial toxic pentru copii, potrivit acestui studiu.
Un articol-recenzie, publicat în 2025, arată că fumatul terțiar poate afecta în special copiii mici, al căror sistem imunitar este încă în formare. Pentru că petrec mult timp pe jos, ating totul și duc frecvent mâinile sau jucăriile la gură, ei pot absorbi sau inhala substanțele toxice rămase pe suprafețe după ce s-a fumat. Aceasta înseamnă că fumătorul care „iese afară” să fumeze, apoi intră în casă cu hainele impregnate de fum, încă aduce acasă riscul pentru copil.
Chiar și spațiile care par „neutre” – cum ar fi mașina sau camerele în care nu se fumează – pot deveni periculoase dacă nu sunt bine aerisite. Fumul se răspândește ușor, iar particulele sale se lipesc de pereți, textile și mobilier. Astfel, copilul poate fi expus la substanțe toxice chiar dacă nu vede sau nu miroase fumul propriu-zis.
Urmările ascunse ale fumului: respirație îngreunată, kilograme în plus și afecțiuni cronice
Datele din ultimii ani confirmă faptul că fumatul pasiv și cel terțiar nu trec neobservate în organismul copilului. Copiii care respiră frecvent fum au o respirație mai grea și o capacitate pulmonară mai scăzută decât cei neexpuși. Același studiu a arătat și o tendință spre greutate mai mare, ceea ce sugerează că toxinele din fumul de țigară pot afecta și metabolismul, nu doar plămânii.
Cercetătorii de la Barcelona Institute for Global Health au descoperit că fumatul pasiv în copilărie lasă urme vizibile în organism: modifică felul în care unele gene funcționează, în special cele legate de respirație, cancer și boli de inimă.
O altă cercetare, publicată în 2025, arată că expunerea timpurie la fumul de țigară și la substanțele chimice din aer poate accelera procesul de îmbătrânire a organismului copiilor, făcându-i mai vulnerabili la boli cronice. Practic, copilul care crește într-un mediu cu fum devine vulnerabil nu doar pentru probleme imediate (tuse, astm, infecții), ci și pentru riscuri de sănătate pe termen lung: scădere a funcției pulmonare, predispoziție la boli cronice, modificări în exprimarea genelor care pot avea consecințe de decenii. Adevărul e dur: mediul de acasă, dacă există fumat, devine o sursă de toxicitate subestimată, iar consecințele apar nu doar în copilărie, ci și la vârste adulte.
Ce pot face părinții concret – măsuri reale de protecție în casă și mașină
Într-o țară unde fumatul face parte, pentru mulți adulți, din rutina zilnică, protejarea copiilor trebuie să înceapă cu conștientizare și schimbarea obiceiurilor din jurul lor. Cel mai sigur este, desigur, ca în locuință și mașină să nu se fumeze deloc. Fumul, chiar dacă se disipează repede, lasă în urmă particule toxice care se lipesc de pereți, textile și haine. Aerisirea nu e suficientă: fumul nu dispare, doar se mută.
Dacă părintele fumează, ieșitul afară este singura opțiune mai puțin nocivă, dar și aceasta trebuie făcută corect: nu la fereastra deschisă. După fumat, hainele ar trebui schimbate și mâinile spălate, mai ales înainte de a lua copilul în brațe. Copiii mici inhalează ușor toxinele rămase pe piele și în păr. În mașină, regula ar trebui să fie zero țigări! Chiar și o singură țigară lasă reziduuri în tapițerie, aerisirea rapidă nu le elimină.
Unde mergem la doctor și ce evaluări putem cere
Pentru copiii cu astm sau probleme respiratorii, părinții pot cere medicului de familie sau pediatrului o evaluare periodică a funcției pulmonare și sfaturi pentru reducerea expunerii. Există secții de pneumologie pediatrică unde se fac consultații pentru copii cu astm, tuse cronică sau respirație șuierătoare, dar și teste funcționale respiratorii (precum spirometria sau măsurarea fluxului expirator maxim – peak-flow). Acestea arată cât de bine funcționează plămânii și cât de mult este afectat copilul de fumul din jur.
Părinții pot cere medicului:
- Un plan de acțiune pentru astm, adaptat copilului, cu semne de alarmă și tratament de urgență;
- Monitorizare pulmonară la fiecare 6-12 luni (sau mai des, dacă există expunere la fum);
- Evaluare nutrițională, deoarece expunerea la fumat pasiv se asociază cu risc crescut de obezitate infantilă;
- Consiliere pentru renunțarea la fumat, disponibilă și pe platforma națională stopfumat.eu.
Protecția copilului nu înseamnă doar să nu fumezi lângă el, ci să nu aduci fumul acasă. Fumul trece, dar urmele lui rămân: în haine, în aer și, în timp, în sănătatea copilului.
