Parodontoza este o afecțiune inflamatorie cronică ce afectează țesuturile de susținere ale dinților, fiind declanșată de un răspuns imunitar exagerat al organismului la acumularea de placă bacteriană și tartru. În majoritatea cazurilor, parodontoza duce la distrugerea treptată a structurilor parodontale, până la pierderea definitivă a dintelui din alveolă.
De ce apare și cum se manifestă?
Parodontoza apare prin acumularea excesivă de placă bacteriană la nivel gingival, în prezența unor factori de risc ce țin în general de modul de îngrijire a cavității bucale. Interacțiunile microbiene declanșează inițial gingivita, iar progresia ulterioară favorizează distrugeri ale ligamentelor parodontale și reducerea volumului osului alveolar. Lipsa unei intervenții precoce conduce la mobilitate dentară accentuată și, în anumite circumstanțe, la pierdere dintelui.
Stadiile incipiente se caracterizează prin roșeață gingivală și sângerări ușoare, iar formele avansate prezintă ca particularități retracția gingivală, apariția pungilor parodontale și modificări funcționale la nivel masticator. Disconfortul și sensibilitatea dentară devin frecvente pe măsură ce inflamația progresează.
Factorii de mediu, stresul cronic și afecțiunile sistemice, cum ar fi diabetul zaharat, pot agrava simptomele și pot accelera distrugerea parodontală. Rezultă un răspuns inflamator amplificat, caracterizat prin creșterea citokinelor proinflamatorii și dereglarea echilibrului între bacteriile rezidente și mecanismele de apărare ale gazdei.
Metode de diagnostic
Stabilirea diagnosticului necesită o examinare clinică amănunțită, completată de investigații radiologice care ilustrează nivelul osului alveolar și prezența leziunilor interproximale. Palparea structurilor gingivale și măsurarea adâncimilor de sondare permit identificarea zonelor cu inflamare accentuată. Evaluarea mobilității dentare contribuie la aprecierea stadiului patologiei, iar interpretările de laborator pot releva specificitatea bacteriilor implicate.
Opțiuni de tratament
Modalitățile de tratament includ igienizare profesională, detartraj în profunzime și chiuretaj subgingival. Terapia chirurgicală devine necesară în formele severe, când țesuturile parodontale prezintă defecte extinse. Prognosticul clinic variază în funcție de rata de progresie și de reactivitatea organismului la terapia antimicrobiană.
În anumite situații, la pacienții la care țesutul parodontal nu este semnificativ afectat, dar care prezintă risc de parodontoză din cauza problemelor de aliniere a dinților, se poate recurge la un tratament ortodontic pentru corectarea poziției dentare. În astfel de situații, un aparat ceramic, unul metalic sau chiar un aparat dentar cu gutiere, poate fi folosit pentru a îmbunătăți alinierea defectuoasă care perpetuează acumularea de bacterii în zone greu accesibile.
Terapia locală cu agenți antimicrobieni poate reduce rapid inflamația, iar soluțiile antiseptice ajută la controlul biofilmului subgingival. Studii clinice au indicat rezultate pozitive prin integrarea metodelor minim invazive. O soluție modernă este aceea de tratare parodontoza cu laser, prin efect de vaporizare selectivă a țesuturilor bolnave și stimularea regenerării. Tehnologia laser favorizează cicatrizarea gingivală, scade timpul de recuperare și reduce disconfortul postoperator.
Strategii de prevenire și îngrijire pe termen lung
Tehnica corectă de periaj, completată de utilizarea aței dentare și a apei de gură antiseptice, împiedică proliferarea microorganismelor patogene. Frecvența optimă a controalelor stomatologice se stabilește în funcție de susceptibilitatea personală la inflamații gingivale și de stadiul bolii. Adoptarea unei diete echilibrate și menținerea unor obiceiuri sănătoase contribuie, de asemenea, la protejarea gingiilor și la menținerea unei flore orale stabile.
