Trenurile și fotbalul – 150 de ani de istorie cu călătorii lungi și meciuri palpitante – Industrie Feroviara

​Când o echipă pierde o calificare importantă se spune că ”a pierdut ultimul tren”, dar legătura dintre trenuri și fotbal este strânsă și durează de 150 de ani. Și datorită fotbalului vom avea tren între Gara de Nord și Aeroport, dar la primul Mondial, în 1930, naționala României a făcut o lungă călătorie cu trenul până la Genova pentru a se urca pe celebrul transatlantic Conte Verde care i-a dus pe fotbaliști în Uruguay. Există echipe ale căror culori sunt inspirate de locomotive celebre, iar mai jos citi despre cele mai cunoscute echipe întemeiate de feroviari în România și în lume. Tot cu ajutorul trenurilor au ajuns primele mingi de fotbal în țările Europei Centrale, acum 120 de ani.

Anglia – O legătură puternică între trenuri și fotbal

Fără trenuri, fotbalul nu s-ar fi răspândit așa de repede la final de secol 19 și început de secol 20 și tot trenurile au permis suporterilor să meargă la meciuri, chiar dacă pentru o călătorie dus-întors strângeau bani câteva luni.

O mulțime de cluburi de fotbal au fost înființate de feroviari, de la Rapid București și Lokomotiv Moscova, până la Ferroviario Maputo din Mozambic și Ferro Caril Oeste din Argentina, dar despre ele puteți citi în a doua parte a articolului.

Fc Sheffield (fifa.com)

Prima linie adevărată de cale ferată era deschisă în 1830 între Manchester și Liverpool, iar cea mai veche competiție fotbalistică din lume, FA Cup, debuta în 1871, în timp ce primul campionat englez începea în 1888, cu doar 12 echipe. La prima finală Football Association Challenge Cup, în 1872, doar 2.000 de spectatori au asistat, numărul mic fiind și din cauza costurilor ridicate de transport. Tot din cauza acestor costuri, trei dintre cele 15 echipe ce se înscriseseră, s-au retras. Cel mai vechi club de fotbal este Sheffield United Cricket and Foot-ball, înființat în 1855.

Cât de mult s-au schimbat lucrurile o arată cifrele finalei FA Cup din 1901 când au fost 114.000 de spectatori și câteva zeci de mii au venit cu trenul pe magistralele London & Brighton Railway și pe Great Northern Railway. Primul meci internațional s-a ținut în 1872 între Anglia și Scoția.

Fani la Wembley Station veniti sa vada in 1935 meciul Sheffield Wednesday vs West Bromwich Albion (foto scienceandindustrymuseum.org.uk)

În primii ani, în Anglia, biletele erau foarte scumpe și doar cei cu salariile bune și le puteau permite, nu și oamenii de rând. În plus, duminica era zi lucrătoare și, chiar când unele fabrici și uzine au dat angajaților jumătate de zi liberă, timpul tot nu era suficient pentru ca muncitorul să ajungă la meci.

Însă oamenii începeau să ia trenul pentru a merge la meciuri: de exemplu în 1882 aproximativ 2.000 de suporteri au luat trenul pentru a vedea o semifinală FA Cup, iar trei decenii mai târziu aproape toate marile orașe scoteau în zilele de meci mai multe tramvaie pe străzi, știind că vor fi extrem de mulți fani.

Foto Michal Bednarek | Dreamstime.com

Lucrurile s-au schimbat mult după 1900, biletele s-au mai ieftinit, publicul de la meciurile de fotbal s-a diversificat și nu mai era atât de elitist. În plus și trenurile din Anglia erau cele mai bune din Europa, vitezele medii fiind chiar și de 60-70 km/h pentru trenurile expres.

Suporterii au început să călătorească zeci sau chiar sute de km la meciuri și, în 1904, când Manchester City a ajuns la prima ei finală FA Cup, 40.000 de suporteri s-au deplasat cu 100 de trenuri la Londra. Lua naștere un fenomen pe care cei din Londra l-au numit ”Northern horde”. (hoardele din nord) cu referire la suporterii echipelor din nordul Angliei care veneau cu miile să-și vadă favoriții și care, în aceste deplasări, se mai dedau și la acte de vandalism și au fost comparați cu barbarii de unii oameni mai radicali.

Evident că trenurile erau esențiale și pentru deplasarea echipelor, mai ales că abia după al doilea război mondial cursele aeriene au devenit răspândite. Chiar și așa, trenul a fist folosit mult și după al doilea război mondial de loturi, când distanțele erau mici. Însă în secolul 19 au fost și cazuri în care meciurile nu s-au mai disputat fiindcă trenurile au întârziat și echipa vizitatoare nu a mai ajuns. Nu puține au fost exemplele în care deplasarea a fost amânată fiindcă nu erau bani de bilete pentru toți jucătorii.

Au existat legături între trenuri și ”casa” marilor echipe engleze: Chelsea și-a ales Stanford Bridge și fiindcă era aproape de o gară, iar Tottenham a beneficiat de pe urma faptului că era foarte aproape de gara White Hart Lane și mii de suporteri ajungeau imediat la stadion. Manchester United a ales Old Trafford și fiindcă avea legături feroviare bune, iar Arsenal s-a mutat în 1913 pe Highbury și fiindcă în apropiere era o stație de metrou. Proximitatea de o gară sau o stație de metrou era esențială nu doar pentru că le era suporterilor echipei gazdă ușor să ajungă, ci și fiindcă fanii echipei adverse nu mai aveau de străbătut distanțe mari prin oraș (și erau mai mici șansele să se producă altercații).

Foto Katatonia82 | Dreamstime.com

Despre cât de mult au schimbat căile ferate numărul spectatorilor din tribune se poate vedea dintr-un exemplu: în 1897 doar 1.000 de scoțieni mergeau la Londra să vadă meciul contra naționalei Angliei, în timp ce în 1936 se deplasau 22.000 de scoțieni la Londra, cu 41 de trenuri.

În Anglia au devenit celebre și trenurile ”charter” numite Football Special care erau la modă pe la 1970 și 1980, fiind garnituri speciale pentru a-i duce pe suporteri la meciurile din deplasare.

Fotbalul cucerește Europa și cu ajutorul trenurilor

Fotbalul începe să se răspândească în Europa: pe la 1880 apar primele cluburi în Franța și Germania, iar în noiembrie 1886 se joacă prima partidă la Budapesta, pe o ninsoare teribilă ce a făcut să se depună 25 cm de zăpadă. Prima minge de fotbal fusese adusă în Ungaria de Karoly Lowenrosen de la Londra, în 1884, iar la final de secol 19 s-au jucat și primele partide la Arad și Timișoara, care atunci făceau parte din Ungaria.

În spațiul fostei Iugoslavii, prima minge era adusă la 1901 de studenții croați care învățau la Praga. La Zagreb și în provincia Dalmația, care făceau pe atunci parte din Austro-Ungaria, fotbalul a venit pe filiera studenților care învățau la Budapesta și Viena, scrie Mihai Flamaropol în cartea ”Fotbal – Cadran mondial”.

Parte a unui afiș de la 1904 (foto scienceandindustrymuseum.org.uk)

Trenurile erau bine dezvoltate în Europa pe la 1900, se crease și o rețea de trenuri internaționale și vitezele pe liniile cele mai bune din Europa Centrală erau de 50-60 km/h. Se staționa mult la graniță, biletele erau scumpe pe traseele lungi, dar puteai să parcurgi și peste 1.500 km fără să te dai jos din vagon.

Cu trenurile au fost aduse și primele mingi de fotbal care au ajuns în țara noastră. În 1890, un medic stomatolog pe nume Iuliu Weiner aducea din Londra la Arad o minge adevărată de fotbal, dar și regulamentul jocului. În București, prima minge era adusă de un student din Elveția, Mario Gebauer, fie în 1895, fie în 1899, el văzând în campusul universității cum colegii săi englezi, austrieci sau elvețieni puneau mult suflet în acest joc. Studenții britanici au adus jocul de fotbal în Elveția, pe la 1879, iar țara a avut o federație de profil încă la 1895.

Primul joc de fotbal despre care se știe cu siguranță că s-a jucat pe teritoriul țării noastre a fost pe 25 iunie 1899, se menționează în cartea Fotbal de la A la Z scrisă de Mihai Ionescu, Răzvan Toma și Mircea Tudoran. În ziarul local Kozlony (Informația) se menționează că pe terenul Velocitas ”fotbalul va fi prezentat pentru prima oară la Timișoara”.

În Regat, fotbalul a fost propagat și de funcționarii germani și de lucrătorii englezi din industria petrolului, iar în zona Timișoara – Arad a fost promovat și de tinerii care studiau la Viena sau Budapesta.

După 1900 au apărut și meciurile internaționale. În 1904, Franța juca primul său meci cu Belgia iar Belgia era primul partener și pentru Olanda, în 1905. Germania juca în 1908 primul său joc, contra Elveției, iar Italia juca în 1910 primul său joc, contra Franței. România debuta în 1922, contra Iugoslaviei la Belgrad (victorie cu 2-1 a României). Al doilea meci a fost la Cernăuți, iar al treilea, la București, dar un an mai târziu.

Foto Profimedia Images

În 1924, naționala noastră participa la prima mare competiție din istoria sa, Jocurile Olimpice de Vară care se țineau la Paris. Cu greu s-a făcut rost de bani, s-a făcut și un fel de chetă și selecționerul s-a dus și în Senat pentru a face rost de fonduri, scrie Cătălin Oprișan în cartea ”Istoria echipei naționale de Fotbal a României”. Naționala a făcut drumul la Paris cu trenul, la clasa a 3-a, iar călătoria a durat două zile.

Trenul a fost de bază și pentru deplasări la jocurile cu țările vecine, fie că a fost vorba de Grecia, Bulgaria, Turcia sau Ungaria.

România a fost printre cele 13 echipe invitate la primul campionat mondial de fotbal, Copa Mundial de Fútbol, în 1930, în Uruguay, iar oceanul l-au traversat cu Conte Verde, un ”palat pe roți”, un transatlantic uriaș care a avut o istorie extraordinară.

Conte Verde (Wikimedia Commons)

Însă de la București la Genova, via Timișoara unde s-a urcat un ”contingent” important de fotbaliști, naționala României a călătorit cu trenul, scrie Ioan Chirilă în cartea ”Un veac de fotbal românesc”. Călătoria a fost grea fiindcă românii și-au luat bilete la vagon clasă și au stat două nopți pe bănci din lemn. Drumul a fost făcut cu trenul și la întoarcere, iar călătoria cu Conte Verde, de la Genova către Montevideo a durat două săptămâni. Trebuie spus că cu greu companiile petroliere au vrut să le dea concediu fotbaliștilor național și se spune că a fost nevoie de intervenția regelui Carol al II-lea.

Locomotivă la muzeul din Dej (foto – Claudiu Marius Pascalina | Dreamstime.com)

Trenul a fost de bază și pentru jucătorii unor echipe legendare precum Ripensia, Venus sau Chinezul, dar și pentru suporterii lor. Până la apariția liniilor aeriene și mai ales până la creșterea transportului rutier, trenul era cel mai la îndemână mijloc de transport.

Datele INS arată că în 1939 s-au efectuat 51 de milioane de călătorii pe calea ferată, în 1963 se ajungea la 253 de milioane, iar în 1983 la 413 milioane de călătorii. Trenul a fost de bază în comunism, mai ales că era foarte greu să-ți cumperi un autoturism și în 1989 țara avea un parc auto de numai 1,2 milioane de mașini.

După 1945 câteva dintre cele mai bune echipe interbelice s-au desființat sau au fost desființate de noul regim care însă a creat o mulțime de echipe de fotbal mai ales pe lângă fabrici și uzine. Regimul comunist a promovat ”sportul popular” căreia îi acorda ”întreaga atenție și sprijinul pentru afirmarea pe plan mondial”. Fotbalul a devenit și instrument de propagandă, dar și una dintre puținele distracții, într-o lume cenușie care nu-și revenise după război.

În comunism, rolul trenurilor a fost uriaș în funcționarea de zi cu zi a lumii fotbalistice de la noi, fie că a fost vorba de suporteri sau de componenții echipelor. Jucătorii de legendă pe care țara i-a avut povestesc și acum despre cum au mers cu trenul în tinerețe la primele meciuri, despre numeroasele legături pe care le schimbau și despre cum stăteau noaptea prin gări, așteptând trenul.

Chiar dacă în anii 70 sau 80 viteza era superioară pe unele magistrale față de prezent, și atunci dura enorm un drum din orașul Olimpiei (Satu Mare) până la cel al Farului (Constanța) sau de la orașul Oțelului (Galați) până la Timișoara (Poli).

Foto wagonweb.cz)

Suporterii devotați știau bine rapidele ”Traian”, ”Moldova”, ”Maramureș”, ”Panonia Express” sau ”Decebal”, dar mergeau adesea și cu trenurile personale, pe atunci existând chiar și unele care aveau traseu de peste 400 km în care opreau în toate stațiile. Spre exemplu, personalul 4006 făcea 15 ore de la Baia Mare la București, iar 5011 făcea peste 11 ore din Capitală la Suceava.

Mesaj din mersul Trenuriloe ediția 1934

În vagoanele albastre era mega-aglomerație înainte de meci și după și, nu de puține ori, se lăsa cu ”scântei” când se întâlneau suporterii rivali la meciuri precum Argeș – Steaua, Craiova – Dinamo sau UTA – Poli

După Revoluție autocarul a devenit de bază pentru deplasările jucătorilor la noi și a ajuns să fie știre de presă când vreuna dintre echipele de tradiție de la noi alege să ia trenul către un meci în deplasare. Trenurile au fost subiect în ziarele de sport în puținele cazuri în care jucători de fotbal au fost blocați în trenuri care au stat ore în șir în câmp din cauza viscolului. Se vorbea în mod exagerat de ”trenul groazei”.

Suporteri români în gara din Zurich la Euro 2008 (foto HotNews)

Și fotbalul a ajutat trenurile în multe ocazii, mai ales când a fost vorba de campionate mondiale sau competiții continentale fiindcă țările au investit în modernizarea gărilor și a căilor ferate fix pentru a găzdui cât mai ok aceste competiții. Exemplele pornesc încă de la CM Italia 34, când au fost modernizate unele gări și până la Euro 2012 când au fost renovate mai multe gări mari din Polonia și Ucraina. Ca o dovadă a globalizării feroviare, la Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia 2014 suporterii au călătorit și cu vagoane produse la Arad și exportate în țara sud-americană.

Echipe feroviare din România, câteva exemple

În România și în alte țări din Europa de Est au fost multe echipe întemeiate de muncitorii feroviari, mai ales că aceste companii de căi ferate aveau foarte mulți angajați,

Cele mai vech echipe fervoaire au fost întemeiate în primele decenii ale secolului 20, iar regimurile comuniste au investit mult în dezvoltarea căilor ferate și numărul de echipe a crescut, mai ales că erau multe fabrici de profil. Unele echipe au avut perfornanțe importante, cum ar fi Rapid la noi, sau Lokomotiv Moscova la ruși și Lokomotive Leipzig în RDG, iar altele au dispărut de mult timp.

Rapid București – Clubul ceferiștilor a luat ființă în vara anului 1923 când un grup de muncitori de la atelierele Grivița a pus bazele ”Asociației Sportive și Culturale CFR”. Echipa s-a numit CFR între 1923 și 1936 și între 1945 și 1949 și Locomotiva între 1950 și 1957. Rapid s-a numit pentru prima oară între 1936 și 1944 și apoi din 1958. A câștigat de trei ori titlul (1967, 1999, 2003), iar cea mai bună performanță europeană a fost în sezonul 2005-06 când a ajuns în sferturile URFA (și a fost eliminată de Steaua). Rapid a mai ajuns în sferturile unei competiții europene – Cupa Cupelor în 1972-73, însă a ajuns acolo jucând doar șase meciuri, față de 16 meciuri în 2005-06. Ultima participare în cupele europene a fost în 2012, iar în 2015 echipa a părăsit Liga 1.

Foto Florin Brezeanu Dreamstime

CFR Cluj – A luat ființă în 1907, reprezentând clubul muncitorilor feroviari de la regionala Cluj. În returul sezonului 1947-48 activa în divizia B și se unește cu Ferar, una dintre echipele interbelice legendare ale Clujului. Echipa a devenit cunoscută în vara lui 2005 când, antrenată de Dorinel Munteanu, a jucat 10 meciuri în cupa Intertoto unde a ajuns în finală. CFR Cluj a câștigat de cinci ori campionatul, a jucat de trei ori în grupele Champions League și în acest sezon a ajuns în 16-imile Europa League, după ce a trecut de grupe. În ultimii 13 ani a jucat aproape an de an în cupele europene, iar până în 2007, când a terminat pe locul 3 în Divizia A, cea mai bună performanță fusese locul 5 în 1973.


CFR Cluj (foto Stef22 | Dreamstime.com)

CFR Timișoara– În anul 1919 ia ființă la Timișoara, CS Sparta CFR, care în 1926 fuzionează cu Unirea și devine Sparta Unirea CFR. În 1927, Sparta Unirea CFR se autodesființează, reapărând în 1933 sub denumirea de CFR. În sezonul 1947-1948 reușește să ajungă în finala Cupei României pe care însă o pierde în fața echipei ITA Arad și termină pe locul 2 în Divizia A, aceasta fiind cea mai bună performanță. A mai revenit în prima divizie un singur sezon, 1969-70, chiar dacă în anii 90 a mai avut sezoane bune În ”B”

Vagonul Arad este o asociație ce contopește istoria a trei echipe din Arad: AMEFA, CFR și Vagonul, dar la început, în 1909 luase ființă clubul sportiv al fabricii de vagoane alcătuit numai din muncitori, club ce fuzionează în 1911 cu AMEFA, nume ce se va păstra până în 1948. Echipa va purta multe denumiri după 1948, inclusiv Metalul. UVA-AMEFA sau Energia. Cea mai bună performanță a fost în 1969 când a promovat în Divizia A unde a activat un singur sezon. A urmat apoi declinul și o mulțime de schimbări de nume, iar echipa s-a desființat până la urmă în 2006.

Aripile CFR Brașov s-a înființat în 1920 și era echipa atelierelor de reparații din orașul transilvan. Activează în Divizia B în anii 30, ajunge și un an în Divizia A înainte de război și apoi din nou în B. Intră în anonimat după 1949.

CFR Iași este o fostă echipă a feroviarilor ieșeni și își are originea în două echipe înființate de ceferiști după 1921: Societatea Atelierelor Iași și Victoria, fostă Acvila. Victoria se numea în 1947-48 CFR Iași și activa în Divizia B. Din 1950 în 1956 echipa se va numi Locomotiva, vor urma alte schimbări de nume și fuziuni, se va reveni la numele Locomotiva în 1965. În 1982 iese din circuitul divizionar când se numea Nicolina.

CFR Simeria a luat ființă în 1922 și a activat în Divizia B între 1934 și 1941. A mai jucat doi ani în B după război și apoi a pendulat între Divizia C și campionatele județene. După 2000 o regăsim în liga a – 4 a. Trebuie spus că Simeria este un oraș care există datorită căii ferate, fiindcă inițial într-o colonie de muncă au locuit muncitorii care au construit între 1862 și 1869 prima cale ferată către centrul Transilvaniei: Arad – Alba Iulia (211 km). Colonia a devenit așezare permanentă după 1885, s-au construit multe clădiri noi, dar și ateliere de reparații feroviare.

Descrierile legate de perioada de dinainte de 2001 sunt preluate din cartea Fotbal de la A la Z scrisă de Mihai Ionescu, Răzvan Toma și Mircea Tudoran.

Echipe ale feroviarilor în Europa

Lokomotiv Moscova a fost înființată în 1922 sub nunele Kazanka, iar performanțele importante le-a obținut după căderea URSS. A ajuns de două ori în semifinalele Cupei Cupelor (1998 și 1999) și a trecut de două ori de grupele Champions League. A câștigat de trei ori campionatul Rusiei.

Lokomotiv Sofia a fost înființată în 1929 și a câștigat patru titluri ale Bulgariei. A evoluat de 13 ori în cupele europene și cea mai bună performanță a fost în sezonul 1979-80 (sferturile cupei UEFA).


Suporteri ai Lok Moscova (foto Konstantin Pukhov | Dreamstime.com)

)

Lokomotiv Plovdiv a fost înființată în 1926 și a câștigat o singură dată campionatul Bulgariei. A participat de 11 ori în cupele europene și doar de două ori a reușit să elimine primul adversar și să treacă în turul următor (unde a fost eliminată).

Lech Poznan s-a înființat în 1922 și a câștigat de șapte ori campionatul Poloniei. A jucat de peste 20 de ori în cupele europene, iar de două ori a trecut de grupele Europa League, ajungând în 16-imi. În 2010 a terminat pe locul doi o grupă a Europa League câștigată de Manchester City, iar pe trei termina Juventus care nu se califica. La Lech a jucat și Robert Lewandowski între 2008 și 2010.

Željezničar Sarajevo a fost înființată în 1921 și a fost una dintre cele mai bune echipe din fosta Iugoslavie. A câștigat de șase ori campionatul bosniac. Cea mai bună performanță a fost atingerea semifinalelor cupei UEFA în sezonul 1984-85. În sezonul 1971-72 a ajuns în sferturile UEFA.

Debreceni VSC a fost înființată în 1902 și a câștigat de șapte ori prima ligă ungară. A jucat de 16 ori în cupele europene, iar în 2003 a ajuns în turul trei din cupa UEFA după ce a eliminat trei adversari (inclusiv în preliminarii). Cele mai bune sezoane au fost 2009-10 și 2010-11 când a ajuns în grupele Champions League, respectiv UEFA. În cele două sezoane a jucat 20 de meciuri și nu a făcut niciun egal (8 0 12)).

Lokomotive Leipzig este una dintre cele mai bune echipe din fosta RDG, iar în anii 60, 70 și 80 era o obișnuită a cupelor europene (18 participări). În 1967 a ajuns în turul al 4-lea din Cupa Orașelor Târguri, în 1974 a ajuns în semifinalele UEFA, iar în 1987 a fost finalistă în Cupa Cupelor, pierzând contra lui Ajax.

Trebuie spus că feroviarii au întemeiat cluburi de fotbal de toate continentele, fie că este vorba de Australia sau de Asia (în India, spre exemplu). În America de Sud, cluburi precum Penarol Montevideo (Uruguay), Rosario Central (cu care simpatiza și Che Guevara) sau Ferro Caril Oeste (Argentina) au fost înființate de lucrători la căile ferate.

Penarol, cea mai celebră echipă din uruguay, și-ar fi luat culorile galben-negru de la legendara locomotivă Rocket a lui George Stephenson, aceasta fiind alegerea muncitorilor în primii ani de existență a clubului.

Grupul Grampet nu a avut influență asupra conținutului acestui material sau în alegerea subiectului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *