Turcia şi Ungaria trebuie să fie suspendate din NATO

Pentru a fi credibilă, o alianţă militară defensivă necesită încrederea comună a membrilor săi că, în cazul în care un membru este atacat, alţi membri îi vor oferi un sprijin decisiv. Oricare ar fi alte interese pe care le-ar avea cu Statele Unite şi aliaţii săi din NATO , acum este evident că Turcia şi Ungaria nu pot îndeplini această aşteptare. Ambele naţiuni ar trebui să fie suspendate din alianţă.

Deşi ar exista complexităţi juridice implicate în orice suspendare , ar fi posibil. Mai mult, acţiunea de suspendare ar putea induce ea însăşi schimbări semnificative în politica turcă şi maghiară.

Cea mai imediată cauză a suspendării Turciei este obstrucţionarea Finlandei şi Suediei în efortul lor de a adera la NATO. Turcia a suspendat marţi discuţiile aferente, ca răspuns la protestele suedeze, care au văzut arderea unui Coran şi a unei efigie a preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan . Cea mai imediată cauză a suspendării Ungariei este închinarea primului ministru Viktor Orban în faţa preşedintelui rus Vladimir Putin şi a preşedintelui chinez Xi Jinping . (De altfel, Ungaria este singurul alt stat membru care a ratificat încă aderarea Finlandei şi a Suediei.)

Suspendarea nu este un pas care ar trebui luat cu uşurinţă. Prin poziţia sa la punctul de intrare în Marea Neagră în Marea Neagră şi prin apropierea sa de rezervele de energie din Orientul Mijlociu, Turcia a fost mult timp un aliat cheie al NATO. Ca şi în cazul Ungariei, Turcia sperăm că într-o zi va restabili încrederea în NATO. Totuşi, o examinare a tratatului NATO subliniază situaţiile în care ambele naţiuni îşi încalcă obligaţiile.

Conform articolului 2 al tratatului, un membru se angajează să „contribuie la dezvoltarea în continuare a relaţiilor internaţionale paşnice şi prietenoase prin întărirea instituţiilor lor libere”.
Nici Orban, nici Erdogan nu „îşi consolidează instituţiile libere”. Dimpotrivă, ambii lideri şi-au extins dominaţia în mass-media de stat în detrimentul unui discurs cu adevărat liber. Ambele au reprimat vocile minorităţilor disidente, politicienii şi activiştii şi organizaţiile neguvernamentale. Erdogan a aruncat în închisoare sute de jurnalişti, unii pur şi simplu pentru că spune că l-au insultat.

Conform articolului 3, un membru se angajează să „menţină şi să-şi dezvolte capacitatea individuală şi colectivă de a rezista atacurilor armate”.
Erdogan a distrus acest angajament prin achiziţionarea sistemului rusesc de apărare antiaeriană S-400, care este conceput special pentru a distruge forţele aeriene NATO. Făcând acest lucru, Erdogan a slăbit credibilitatea NATO şi şi-a pus în pericol echipajele aeriene.

Orban a distrus acest angajament prin acceptarea activităţii de informaţii ruseşti şi subminarea sancţiunilor europene impuse Rusiei. Acele sancţiuni susţin securitatea NATO prin impunerea de costuri pentru agresiunea lui Putin în Ucraina şi, astfel, descurajând agresiunea ulterioară a liderului rus.

Conform articolului 8, un membru „se angajează să nu se angajeze la nivel internaţional în conflict cu prezentul tratat”.
Turcia a încălcat acest angajament cu achiziţia S-400 menţionată mai sus şi cu cererea lui Erdogan ca Suedia să renunţe la legile privind libertatea de exprimare şi să extrădeze oamenii fără a ţine cont de un proces echitabil. La fel de remarcate sunt ameninţările lui Erdogan la adresa colegului membru NATO Grecia , războaiele sale de cucerire în Siria şi sprijinul său militar al Azerbaidjanului împotriva Armeniei. Da, Turcia are nemulţumiri legitime cu privire la grupările teroriste kurde din Irak şi Siria. Dar fetişul lui Erdogan pentru bombardamentele fără discernământ este inacceptabil.

Ungaria a încălcat acest angajament prin subminarea sancţiunilor europene şi a serviciului lui Orban ca vicerege/servitor al lui Xi şi Putin în cadrul NATO şi al Uniunii Europene.

Pentru a sublinia, o alianţă nu are valoare decât dacă membrii săi păstrează încrederea comună. Sub Orban şi Erdogan, Ungaria şi Turcia nu mai pot comanda această încredere în cadrul NATO. Până când asta se va schimba, ei trebuie despărţiţi de această alianţă în care acum fac mai mult rău decât bine.