Longevitatea este mai degrabă un element societal decât biologic sau medical. De regulă, spunem că este responsabilitatea fiecăruia să adopte comportamente sănătoase, însă acestea sunt puternic influențate de locul în care te-ai născut, spune, într-un dialog pentru publicul HotNews, profesorul Nicola Palmarini, expert în longevitate și îmbătrânire.
- „Chiar și în același oraș avem exemple clare: la Londra, între Tower Hamlets și Kensington există o diferență de 11 ani în speranța de viață, la o distanță de 2,5 kilometri”, spune expertul, care explică de ce „codul poștal este un predictor mai bun al longevității decât codul genetic”.
- Un alt factor contează și el enorm în speranța de viață, mai spune profesorul.
Nicola Palmarini este director al National Innovation Centre for Ageing (NICA) din Marea Britanie, profesor specializat pe probleme de îmbătrânire la Newcastle University, co-fondator al Edelman Longevity Lab, fost cercetător și manager în programe de AI și sănătate la IBM Research și MIT. Recent,, prof. Palmarini a susținut un webinar, la lansarea i unui raport pe tema longevității.
„Există mai multe studii care sugerează că ar trebui, probabil, să muncim mai mult timp”
Există un principiu care datează de la Cicero: „salus populi suprema lex esto” – bunăstarea și sănătatea populației trebuie să fie legea supremă. Adică, guvernarea și statul trebuie să aibă o agendă al cărei scop final să fie binele cetățenilor, explică expertul.
El consideră că această agendă, având cetățenii în fundal, trebuie stabilită printr-un parteneriat clasic public-privat: „Guvernele trebuie să stabilească această agendă, dar nu pot livra singure. De aceea este necesară implicarea sectorului privat, care poate pune la dispoziție tehnologiile care să sprijine politici mai bune pentru cetățeni”.
Expertul s-a referit, de asemenea, la sustenabilitatea economică a statelor, afectată de povara pensiilor. „Există mai multe studii care sugerează că ar trebui, probabil, să muncim mai mult timp. Evident, mă refer la cei care își pot permite, adică la cei care au desfășurat preponderent muncă intelectuală și nu au supus corpul unor eforturi fizice grele de-a lungul vieții”.
În opinia sa, tehnologia poate ajuta în această direcție. Și asta pentru că există un factor biologic și neurologic – denumit în statistică „vârstă echivalentă” -, care spune că cineva care are 70 de ani în 2026 nu este același cu cineva care avea 70 de ani în 1980. „Ne schimbăm ca oameni din perspectivă biologică și neurologică”, spune expertul, adăugând însă că există spațiu la nivel de politici publice pentru a prelungi viața activă.
Relația dintre bogăție și sănătate
Expertul consideră că politicile nu ar trebui construite doar pe praguri fixe de vârstă, ci în funcția de capacitatea, sănătatea și participarea oamenilor.
„Dacă oamenii trăiesc mai mult și rămân activi mai mult timp, atunci vârsta de pensionare, munca flexibilă și prevenția medicală pot fi „împinse” fără ca statul să trateze automat toți oamenii de 70 de ani ca fiind la fel”, a spus Palmarini.
Potrivit acestuia, speranța medie de viață în Europa se situează în intervalul de 80 de ani pentru bărbați și 82 de ani pentru femei. În țări precum Italia, aceasta ajunge la 84 pentru bărbați și 86 pentru femei. Principatul Monaco are o valoare și mai ridicată – ceea ce ar trebui să ne facă să reflectăm la relația dintre bogăție și sănătate.
„Chiar și în același oraș avem exemple clare: la Londra, între Tower Hamlets și Kensington există o diferență de 11 ani în speranța de viață, la o distanță de 2,5 kilometri”, mai spune expertul.
La începutul secolului trecut, speranța medie de viață era 50 de ani. „Persoana care a trăit cel mai mult în istoria umanității, conform datelor înregistrate, este Jeanne Calment – o doamnă din Arles, Franța. A trăit 122 de ani. Numărul centenarilor, astăzi de circa 600.000, va ajunge la 4,5 milioane în următorii cinci ani. Cercetarea și tehnologia par să avanseze mai repede decât bolile generate de societatea modernă. O viață de durata celei a lui Jeanne Calment nu mai pare de neconceput”, consideră Palmarini.
Educația contează și ea mult: persoanele cu studii superioare trăiesc, în medie, cu 2 până la 6 ani mai mult, în funcție de țară, a mai spus expertul în longevitate și îmbătrânire.
Profilul de țară
România urmează o cale unică, echilibrând punctele sale forte – satisfacția privind timpul liber și accesul la educație gratuită – cu provocări semnificative în furnizarea serviciilor publice și nivelul de educație. Cu un scor ridicat de satisfacție privind timpul liber (7,5 din 10) și o garanție constituțională a educației gratuite, România susține o calitate a vieții care prioritizează relaxarea și învățarea.
Cu toate acestea, doar 23% dintre români au calificări terțiare. De asemenea, numai 57% din populație are acces la alimentare cu apă, dezvăluind deficiențe critice de infrastructură care afectează sănătatea publică și calitatea vieții.
Amenințări și oportunități
Conform raportului citat pe tema longevității, situația în România este următoarea în privința factorilor de risc legați de speranța de viață:
- Consumul de alcool. România înregistrează unul dintre cele mai ridicate niveluri din Europa. Circa 42% din adulți (15+ ani) au raportat episoade de consum excesiv de alcool. Oportunitate: deși vârsta minimă legală este 18 ani, aplicarea legislației este limitată. România ar putea explora modalități de a reduce accesibilitatea băuturilor alcoolice pentru tineri.
- Migrația cadrelor medicale. Deși România produce mulți absolvenți de medicină, migrația rămâne o amenințare, ducând la un raport medici/asistente per populație scăzut. Oportunitate: o frustrare cheie care alimentează migrația este legată de barierele în furnizarea de îngrijiri de calitate. România ar putea investi în îmbunătățirea mediului de lucru din sistemul de sănătate.
- Abandonul școlar rural. Majoritatea liceelor sunt în zone urbane, obligând elevii din mediul rural să facă naveta, ceea ce duce adesea la abandon școlar. Oportunitate: România ar putea investi într-o rețea de transport care să ofere curse gratuite elevilor, sau să exploreze predarea în centre comunitare aproape de zonele rurale.
- Sărăcia. În România, peste 5 milioane de persoane trăiesc în sărăcie – 30% sunt copii. Oportunitate: România ar putea investi în fondul locativ, oferind locuințe adecvate, și ar putea învăța de la alți membri UE cu privire la proiectele de locuințe cu costuri de funcționare reduse.
- Boala Alzheimer. În România, 300.000 de persoane au un diagnostic de Alzheimer, cu o rată de detectare de doar 10-15% și fără o Strategie Națională pentru Demență. Se estimează că cel puțin un milion de persoane vor fi afectate. Oportunitate: România ar putea dezvolta un plan solid de sprijin pentru persoanele cu demență și îngrijitorii acestora.
- Fondul locativ. Blocurile din România sunt de calitate slabă și deteriorate: peste 10.000 de blocuri au fost construite în urmă cu mai mult de 40 de ani și necesită reparații urgente. Aproape 8,5 milioane de persoane nu au baie, duș sau acces la apă curentă. Obținerea unui permis de construire implică peste 24 de proceduri și durează în medie 260 de zile. Oportunitate: România ar putea simplifica și digitaliza procesul de autorizare.
