Aflat la granița cu Rusia și flancat pe două părți de ape, unul dintre cei mai noi membrii NATO are în față o decizie grea: să investească enorm în următorii zeci de ani în câteva proiecte de infrastructură gigantice, cu tuneluri subacvatice și poduri uriașe pentru a se conecta direct cu capitalele celorlalte state aliate din zonă.
„Vulnerabilitățile din Marea Baltică impun Finlandei să dezvolte noi rute logistice pentru a asigura conexiunile de transport cu restul Europei și cu lumea”, se arată într-un raport recent al Confederației Industriilor Finlandeze (EK), cea mai mare asociație patronală din țara nordică care include companii ce produc peste 70% din PIB și mai bine de 95% din exportul Finlandei.
Geografic și logistic, în momentul actual, Finlanda este legată de vecinii săi europeni și membri NATO – Suedia și Estonia preponderent pe cale maritimă și aeriană.
Conexiunea terestră cu Țările Baltice se face doar trecând prin Rusia, iar conexiunea terestră cu Suedia este ineficientă pentru că presupune un ocol uriaș spre nord a Golfului Botnic.
În plus, Finlanda mai are un obstacol de interconectare cu restul țărilor UE: calea ferată finlandeză are un alt ecartament al liniilor (1.524 mm) față de majoritatea rețelei europene (1.435 mm).
Trei planuri ca Finlanda să aibă conexiuni fixe cu aliații din zonă
„Explorarea diferitelor opțiuni pentru conexiunile internaționale trebuie să fie inclusă pe agenda principală a politicii de transport încă din acest mandat guvernamental. De asemenea, trebuie să începem să explorăm posibilitatea de a obține o legătură fixă peste Marea Baltică, inclusiv o conexiune pod-tunel către Stockholm”, susține raportul EK.
După cum arată autorii raportului Finlanda are trei mari posibile proiecte de conexiune fixă – feroviară și rutieră – pe care să se concentreze:
- Un proiect care să lege direct capitala Helsinki de capitala suedeză Stockholm – Presupune realizarea unei conexiuni de aproape 170 de km peste arhipelagul Aland și suprafața de apă ce reprezintă intrarea în Golful Botnic ce separă cele două țări.
- Un proiect care să lege direct capitala Helsinki de capitala estoniană Tallin și de restul țărilor baltice: un tunel subacvatic de aproape 80 de kilometri
- Un proiect care să lege Finlanda și Suedia în zona centrală, în cea mai strâmtă porțiune a Golfului Botnic, între Umea (Suedia) și Vaasa (Finlanda), o distanță de aproape 80 de km.
Toate trei sunt proiecte uriașe, complexe și extrem de scumpe, dar experții finlandezi cer să fie cercetate toate trei variantele și implementate în perioada 2030-2050.
Tunelul subacvatic între Helsinki și Tallinn
Dintre cele trei proiecte propuse, cel mai avansat este cel al unui tunel feroviar subacvatic care să lege Helsinki de Tallinn, Estonia.
Despre acest tunel se discută de mai bine de 25 de ani și s-au făcut chiar studii de fezabilitate care arată că în varianta cea mai scurtă de traseu ar însemna 80 de km de tunel pe sub Golful Finlandei. Într-o variantă optimă de traseu, tunelul ar avea aproape 100 de kilometri lungime. În ambele variante acesta ar fi de departe cel mai lung tunel (feroviar sau rutier) din lume.
Costurile au fost estimate grosier undeva între 13 și 20 de miliarde de euro, iar UE ar putea finanța 40% din valoarea proiectului, restul urmând a veni de la Estonia și Finlanda. Iar aici e principala problemă pentru care proiectul nu a demarat concret până acum.
În urmă cu un an ministrul finlandez al Transporturilor de atunci acuza că proiectul nu este „realist” și că orice discuție despre tunel este închisă cât timp UE nu-și va reconsidera contribuția financiară. De precizat că PIB-ul Estoniei, de exemplu, este de aproape 40 de miliarde de euro, iar o contribuție națională de „doar” câteva miliarde la un astfel de proiect ar fi practic imposibilă.
Helsinki are 690.000 de locuitori, iar Tallinn are 450.000, iar în prezent cele mai rapide ferryboat-uri fac 90 de minute, iar cele mai lente peste trei ore traversând Golful Finlandei. Pe uscat, singura cale de a ajunge din Helsinki la Tallinn este un drum de 800 de kilometri care trece prin Rusia.
Dacă se va construi tunelul, călătoria ar putea dura sub 40 de minute. Dar dincolo de scurtarea duratei călătoriei, marele avantaj pentru Finlanda ar fi o conexiune directă cu restul statelor Europene prin Rail Baltica, un alt proiect uriaș în implementare acum care prevede realizarea unei conexiuni feroviare moderne și rapide prin care cele trei state baltice se conectează la rețeaua feroviară europeană.
Legătura Helsinki – Stockholm: Un complex spectaculos de poduri și tuneluri prin insulele Aland
În același timp, autoritățile finlandeze și suedeze sunt îndemnate să se analizeze aten un alt proiect ambițios: o conexiune rutieră și feroviară între Helsinki și Stockholm, traversând insulele Åland și strâmtoarea care conectează Golful Botnic de Marea Baltică.
Acest coridor de transport ar putea deveni unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură din regiunea nordică, promițând o legătură mai rapidă și mai eficientă între cele două capitale, dar ridicând în același timp provocări uriașe din punct de vedere tehnic, economic și ecologic.
Experții văd un astfel de proiect mult mai ambițios decât a fost realizarea marelui pod Øresund care leagă Danemarca și Copenhaga de Suedia și Malmo. Nu doar că este unul dintre cele mai lungi poduri rutiere și feroviare din Europa (circa 8 km), dar include și un tunel submarin de aproape 4 kilometri. Proiectul
„Dacă vorbim despre legătura dintre Suedia și Finlanda prin insulele Åland, probabil că este mult mai dificilă decât podul Øresund, care în comparație este destul de simplu de fapt”, consideră Björn Hasselgren, cercetător în cadrul departamentului de istorie economică de la Universitatea Uppsala din Suedia, potrivit Euronews.
„În acest caz, conexiunea trebuie să treacă prin Åland, ceea ce este problematic. Ai mai multe probleme de mediu în comparație cu partea dinspre Øresund. Și cred că ar pune la încercare într-o mai mare măsură ambele țări”, a adăugat Hasselgren..
Una dintre principalele dificultăți ale proiectului este natura geografică a regiunii Åland, un arhipelag format din mii de insule și recife. Construcția unei autostrăzi și a unei căi ferate care să traverseze această zonă ar necesita poduri lungi, tuneluri subacvatice și diguri extinse, ceea ce ar duce la costuri de construcție extrem de ridicate. În plus, structurile ar trebui să fie rezistente la condițiile climatice dure din Marea Baltică, inclusiv gheața care se formează iarna și furtunile puternice.
Un alt obstacol major este impactul asupra mediului. Ecosistemele fragile din insulele Åland ar putea fi afectate de lucrările de construcție, iar modificările aduse fundului marin ar putea perturba rutele de migrație ale peștilor și mamiferelor marine. De asemenea, ar exista un risc considerabil de poluare în timpul construcției, ceea ce ar putea stârni opoziția organizațiilor ecologiste și a comunităților locale.
În ciuda acestor provocări, beneficiile unei astfel de conexiuni ar fi semnificative. În prezent, transportul dintre Helsinki și Stockholm depinde în mare măsură de feriboturi, care au timpi de călătorie lungi și sunt afectate de condițiile meteorologice. O legătură terestră ar putea reduce timpul de călătorie la doar câteva ore.
Hasselgren spune că legătura propusă nu este imposibilă și că ar schimba drastic economia transportului între țările nordice, în special Suedia și Finlanda.
„Revenind la obiectivele politice mai largi pentru o cooperare mai strânsă între țări, cred că ar fi binevenită. Cred că ar putea schimba drastic geografia economică a sudului Finlandei și a Suediei”, spune Hasselgren.
De altfel, în raportul EK, se precizează că o astfel de conexiune dinspre FInlanda spre Suedia ar beneficia mai departe de actualele mari proiecte europene aflate în curs, cel mai de seamă fiind tunelul subacvatic Fehmarn Belt care va lega mai direct Copenhaga și Danemarca de Hamburg și Germania.
O conexiune care să traverseze Golful Botnic între Suedia și Finlanda
Al treilea proiect propus spre dezbatere în raportul EK este unul deja luat în considerare și de către autoritățile finlandeze: o legătură fixă între Vaasa (Finlanda) și Umea (Suedia) prin cea mai îngustă zonă a Golfului Botnic ce separă cele două țări.
Noua legătura ar uni practic centrul celor două state, asigurând o conexiune mai rapidă decât actualul scenariu care prevede un ocol mult mai mare în jurul Golfului Botnic, mai pe la nord.
Pe de altă parte și această conexiune, deși în zona cea mai îngustă a golfului, presupune realizarea unor structuri și poduri pe circa 80 de kilometri.
Guvernul finlandez a alocat 200.000 Euro pentru studii de fezabilitate privind o legătură fixă prin Golful Botnic, în 2024, iar un raport privind fezabilitatea conexiunii urmează să fie publicat în acest an de către Agenția finlandeză pentru infrastructura de transport.
„Desigur, această legătură fixă ar putea avea unele efecte economice asupra ambelor regiuni, dar în acest moment, se pare că impactul economic la nivel național, de exemplu, în Finlanda, ar fi destul de mic”, a declarat pentru Euronews Next Jaakko Knuutila, director de divizie pentru planificare la Agenția finlandeză pentru infrastructura de transport.
În raportul EK se precizează că această legătură ar fi cea mai puțin folositoare în termeni economici, iar infrastructura de pe partea finlandeză nu e suficient dezvoltată pentru a găzdui un nou coridor de tranzit prin acel loc.
Agenția finlandeză de transport a transmis Euronews că e prea devreme pentru a se pronunța pe cele trei mari proiecte sugerate în raportul EK.
Exporturile Finlandei s-au mutat aproape exclusiv pe cale maritimă după războiul pornit de Rusia
EK spune că Finlanda depinde de exporturi și că există o vulnerabilitate majoră în conexiunile de transport.
Asta pentru că tranzitul de marfă prin Rusia a scăzut dramatic mai ales după izbucnirea războiului cu Ucraina și după ce Finlanda a intrat în NATO. Acum aproape 100% din exporturile Finlandei sunt transportate pe cale maritimă prin Marea Baltică, un loc care a devenit din ce în ce mai aglomerat și riscant.
„Această dependență trebuie abordată acum”, spun autorii raportului.
