„Acum vreo cinci ani, Nuti nastea un baiat voinic si cred ca atunci a si zam?bit cu adevarat ultima oara. Se ma?ri?ta?se, avea serviciu, avea unde sa stea, iar baietelul cam incheia cercul im?pli?ni?rilor pe care si le propusese pentru a avea o poveste romaneasca de suc?ces. Zambetul asta a durat doar vreo trei saptamani, pentru ca Ale?xan??dru a murit, iar doctorii, pe langa ex?pli?catiile de specialitate din care, ori?cum, nu prea intelegea mare lucru – ope?ratie de cezariana nereusita, nu stiu ce insuficienta – i-au transmis cu regret ca a avut mare ghinion.” Asa isi incepe istorisirea Catalin Ga?vri?la, un apropiat al Lenutei Raducan. Bar?batul i-a vazut zbuciumul zi de zi, dupa moartea fiului. I-a simtit du?re??rea ce-i macina sufletul si trupul. Dum?nezeu insa a intarit-o. Si a facut-o sa spere si sa aiba convingerea ca ghi?nionul si necazul i se vor transfor?ma in bucurie. Dupa opt luni, femeia a ramas iar insarcinata. Respecta in?toc?mai recomandarile medicului, se plim?ba mult prin natura si incerca sa-si gaseasca linistea, gandindu-se me?reu la fetita ce avea sa vina pe lu?me.Starea de bine nu a durat mult. Escapadele sotului sau i-au sadit in suflet neincredere si groaza. Fara sa stea prea mult pe ganduri, a divortat. Si-a luat singura soarta in maini, ho?ta?rata sa-si creasca fetita curat si fru?mos, asa cum a incercat si ea sa tra?ias?ca dintotdeauna. Sarcina a evo?luat bine, mama a nascut la Spitalul Elias, iar bucuria de a-si tine, in sfarsit, in brate copilul avea sa fie egalata doar mai tarziu, de zambetele si jocul strengar si vioi al copilei. „A nascut-o pe Alexia, dar cum de cercul im?pli?nirilor se alesese de mult praful, a in?cercat sa-si gaseasca norocul de una singura. Sincer, nu prea cred ca a reusit, dar avea in ochii ei albastri un licar de optimism ce-i dadea o anu?me speranta. Cam asa am cunoscut-o eu acum sapte luni, cand a in?ce?put sa lucreze la Biblioteca, si schim?barea asta parca o asezase un pic. Incepuse sa vada cum sta treaba in filiala, iar cu utilizatorii parca se cunostea de mult. Si acum am sertarul plin de bomboane, de napolitane, de guma de mestecat -majoritatea o indragisera instantaneu. Ba chiar un baietel i-a cumparat o pe?re?che de cercei”, povesteste Catalin. Fe?meia credea ca drumul pe care se afla nu va mai avea obstacole. Fetita ii crestea frumos, iar greutatile pe care le avusesera o invatasera deja cum sa-si dramuiasca putinii bani pe care ii castiga de la biblioteca. „Din sase in sase luni ii faceam analizele Alexiei, ca sa ma asigur ca totul este bine. Nu am avut probleme cu ea, nu am fost niciodata internata cu cea mica, nu a fost bolnava. Doar raceli de care scapam in cateva zile”, spune mama, in timp ce-si linisteste copila. De doua saptamani, Alexia nu mai iese in parc, nu mai alearga cu co?piii, nu mai este vioaie, asa cum ii era fi?rea. De doua saptamani, fetita este lipita de un pat de spital. Printre copii fara par pe cap, cu cearcane la ochi si cu branula in manuta. Mama a observat ca fetei de 3 ani si 8 luni nu-i trecea raceala. Nu mai avea pofta de mancare. Nu mai era ea.? „Copila sa a inceput sa doarma cam mult. Si sa manance cam rar. Pe buzele doctorilor se citea cuvantul hepatita, de aceea analizele au fost mai mult decat necesare. Apoi a sunat telefonul, a ur?mat goana acasa si repetarea anali?zei. Toate insotite de o frica dementa. Apoi liniste, apoi internarea la Fundeni, iar frica, apoi povestea cu „ma?mi care a inchiriat o garsoniera aici, sa stam noi amandoua, …
