Schi, snowboard, parapanta, catarare, escalada, alpinism, rafting, canioning, mountainbike, base jump, skate, role, trial, bmx sunt doar c?teva dintre sporturile considerate extreme. Cei care vor sa se mentina in forma, dar simt nevoia si de ceva mai multa adrenalina pot practica fara probleme una dintre aceste discipline. In functie de partener, si sahul poate fi trecut in aceasta categorie, dar aceasta este o alta discutie.
Parasutismul, zborul cu parapanta, alpinismul, escalada, bungee?jumpingul sunt sporturile extreme cu cea mai mare raspandire la noi, fiind destul de binecunoscute. In ultima vreme au aparut insa si alte sporturi care ofera senzatii tari, fiind facuti deja primii pasi pentru implementarea lor si in Romania. Multe vedete nu se dau inapoi de la practicarea acestora, dar cu toate acestea Romania nu are sportivi care sa se impuna in marile concursuri mondiale. Cu ceva mai mare traditie, alpinismul a propus cateva nume mari, David Neacsu sau Constantin Lacatusu fiind doi dintre cei mai cunoscuti.
Nu intotdeauna doar sportul este cel care aduce dupa sine pericolul, conteaza si locul in care il practici. David Neacsu (47 de ani), Marian Curculescu (52) si Razvan Mirea (37) au trebuit sa indure, in urma cu doar cateva saptamani, patru zile de sechestru in timp ce incercau sa escaladeze varful Carstensz Pyramid din Papua Indoneziana. Cei trei au cazut la mijloc in conflictul dintre un lider papuas si autoritatile indoneziene. Fara hrana, privati de libertate, alpinistii au trait momente de groaza, in cele din urma totul fiind rezolvat cu ajutorul autoritatilor.
Parasutismul romanesc are numeroase motive de mandrie. Smaranda Braescu (nascuta pe 21 mai 1897 / foto), o legenda vie a acestui sport, a fost prima femeie pilot din Romania, prima femeie parasutist cu brevet din Romania, campioana europeana la parasutism (1931) si campioana mondiala (in 1932, cu recordul de 7.200 m, la Sacramento, SUA). Nascuta in satul Hantesti, comuna Buciumeni, din judetul Covurlui (actualul Galati), Braescu a executat pe 5 iulie 1928 primul salt cu parasuta, de la inaltimea de 600 de metri. Pe 2 octombrie 1931 a castigat titlul european la parasutism, in urma unui salt de la inaltimea de 6.000 de metri, depasind si recordul american de 5.384 metri. In urma acestui succes a fost decorata cu Ordinul Virtutea Aeronautica – clasa Crucea de Aur. Un an mai tarziu, pe 19 mai, devine campioana mondiala la parasutism, cu un salt realizat cu o parasuta de constructie romaneasca, de la inaltimea de 7.400 de metri, cu durata de 25 de minute. Un lucru remarcabil, acest record fiind depasit cu doar cativa metri abia dupa 20 de ani! Recordul sau a fost omologat de Aero Clubul din Washington, cu performanta de 7.233 de metri. Tot un roman, Traian Demetrescu, a depasit recordul, la Popesti Leordeni, in 1951, salt de la 7.250 de metri, cadere libera – 6.500 de metri, durata coborarii – 104 secunde. Condamnata la inchisoare in contumacie, in 1947, Smaranda Braescu a fost ascunsa de prieteni, dar moare un an mai tarziu, fiind bolnava de cancer.
Mai jos vom prezenta c?teva sporturi extreme de iarna care incep sa c?stige tot mai multi aderenti. Doua conditii mai trebuie indeplinite: putin mai mult curaj si o oarecare prosperitate financiara.
Heliski,pentru cei cu dare de m?na
Adrenalina la maximum, astfel poate fi catalogat acest sport care este o imbinare spectaculoasa intre schi si zborul cu elicopterul. Adresat in principal celor cu dare de mana si foarte mult curaj, aceasta este ultima moda, iar ca destinatii preferate in ultimul timp sunt zonele indepartate din Rusia. De ce aleg unii sa plateasca sume mai mult decat considerabile pentru a face schi cu elicopterul tocmai prin Siberia pare greu de inteles, cert este faptul ca numarul adeptilor creste constant in ultima vreme. Un centru important de heliski este si cel din regiunea italiana San Bernardo, situata intre Mont Blanc si Mount Rutor. Doritorii sunt transportati cu elicopterul pana la ghetarii Rutor (3.486 m altitudine) sau Miravidi (3.051 m). De acolo, un ghid montan iti asigura traseul catre vale. Aceasta senzatie unica poate fi incercata din 1 ianuarie pana la finele lunii mai. Daca tot ajungi acolo, mai poti incerca si alte sporturi extreme: catarare pe perete artificial, ice-climbing si excursii nocturne cu rachete de zapada.
Kitewing, zbor deasupra unui cuib de… zapada
Aici chiar nu exista limite, sportul fiind „mutat” din apa… pe zapada. Un kitewing este de fapt o „aripa” foarte usoara, asemanatoare velelor de windsurf, construita din fibre de carbon si de sticla. Poti folosi echipamentul tau cu schiuri, cu snowboard sau cu patine, pe gheata sau zapada. Mai departe, singura limita este mintea ta. Inventatorii finlandezi Sami Tuurna si Carl-Magnus Fogelholm au considerat kitewingul drept „schi&snowboarding la puterea a doua, cu sarituri foarte lungi si trickuri spectaculoase”. Kitewingul creste in popularitate pe tot globul. Pe cat de usor pare atunci cand exista zapada si putin vant, pe atat de periculos este in realitate. Locul ideal pentru cei care vor sa se initieze in acest sport este tinutul lui Mos Craciun, Laponia, iar locatiile perfecte sunt Enare (Saariselka), Yllas si Kittila. Pentru o sedinta de o ora de kitewing trebuie sa platesti 50 de euro, aici fiind incluse chiria pentru aripa, instructajul si distractia propriu-zisa.
Snowkite, adaptare dupa zmeul copilariei
Zapada, gheata, vantul si partia sunt elementele necesare practicarii snowkite-ului. Considerat unul dintre cele mai dinamice si antrenante sporturi de iarna, poti sfida gravitatia prin sarituri mai inalte si mai lungi decat ti-ai imaginat vreodata ca poti face pe schiuri sau pe snowboard. Cu ajutorul unui „zmeu”, de fapt o parasuta, riderii pot transforma orice zi plictisitoare de iarna intr-o experienta cu adrenalina la maxim. In functie de conditiile de vant si de suprafata pe care te dai, poti face aterizari line si trickuri imprumutate din mai multe sporturi extreme. Daca iei in calcul si vitezele de 30-40 km/h, te vei convinge ca este mai usor sa te dai cu kite-ul pe zapada decat in apa si, in plus, ai avantajul ca te poti opri fara sa te scufunzi.
Snowboating, cu caiacul pe p?rtie
Transformarea sporturilor de apa in sporturi pe zapada nu cunoaste limite. Mai nou, cativa nebuni s-au gandit sa puna in miscare caiacul pe covorul alb, astfel ca snowboatingul este ceva asemanator cu o racheta propulsata de gravitatie si condusa de un om. Partia nu devine astfel decat un tobogan cu obstacole, iar caiacurile utilizate sunt identice celor din apa (2-3 metri lungime). Shau Baker este recunoscut drept pionierul acestui nou sport extrem si a stabilit in martie 2005, in Muntii Canadian Rockies, un nou record: cel mai rapid caiac pe zapada, cu o viteza de 62,50 km/h.
