Fiica cea mare celor doi soti elvetieni descoperiti?intr-un ghetar, dupa?75 de ani, a povestit, intr-un interviu acordat publicatiei britanice Daily Mail, ce s-a intamplat cu cei sase copii ai familiei?Dumoulin, dupa disparitia cuplului. Familia s-a destramat, iar copiii au fost luati de sateni, neavand niciodata pace, pentru ca n-au stiut ce au patit parintii lor.?
Monique Gautschy-Dumoulin avea 11 ani cand i-a vazut ultima oara pe parintii sai. ?In 15 august 1942,?Marcelin Dumoulin, un cizmar de 40 de ani?si sotia lui, Francine, in varsta de 37 de ani, au plecat din satul lor, Chandolin, Elvetia, ca sa mulga vaci pe un deal, dar nu s-au intors niciodata. Acum, fiica lor, in varsta?de 86 de ani, Monique, a povestit, pentru publicatia britanica Daily Mail, cum disparitia parintilor le-a schimbat pentru totdeauna vietile copiilor.
„Era intr-o sambata. S-au dus pe deal?sa mulga vacile. Mi-au spus ca se vor intoarce seara tarziu sau a doua zi de dimineata, daca vor fi prea obositi. Tatal meu m-a imbratisat, inainte de plecare”, si-a inceput femeia?povestea.?
„Toata lumea voia sa-i?creasca pe copiii Dumoulin”
Parintii ei nu s-au intors in acea seara. A doua zi, Monique, tot mai ingrijorata, a mers din casa in casa, prin sat, sa-i intrebe pe oameni daca i-au vazut parintii. „M-am dus la una dintre prietenele parintilor mei. Am intrebat-o daca i-a vazut si?mi-a raspuns ca nu. Am inceput sa plang. Unul dintre prietenii tatalui meu, un preot, a inceput cautarile. Intregul sat ne-a sarit in ajutor, dar degeaba: nimeni nu a gasit nici un semn, nicaieri”.
Monique le-a mai povestit jurnalistilor ca fratii -?Maurice, Raphael, Candide, Eugene, Charles si Marceline -?au ramas impreuna inca doua sau trei saptamani, dupa disparitia parintilor.
„Eu eram cea mai mare, asa ca faceam totul. Gatit, spalat, totul de mana. Trebuia sa am grija de fratii mei; era greu. Apoi, dupa cateva saptamani, casa a fost inchisa. Nu am fost lasati sa luam nimic. Nici o amintire. Preotul a aranjat sa fim luati de mai multe familii. Foarte multi oameni au vrut sa ne ajute, dupa disparitia parintilor nostri. Toata lumea voia sa-i?creasca pe?copiii Dumoulin. Dar unde am ajuns – asta e alta poveste. A fost greu. Familia noastra s-a destramat; era un dezastru sa n-ai parinti. Nu am fost tratati intotdeauna bine. Am fost pusi la munca: in gradina, pe dealuri, la vie. Nu eram niciodata cu totii. Chiar daca am crescut in acelasi sat, ne vedeam rar, pentru ca eram …
