In data de 24 ianuarie, imediat dupa miezul noptii, Dan Adamescu, in varsta de 68 ani, a decedat la un spital din Bucuresti, fara familie langa el. Condamnat in urma unui proces care s-a bazat pe marturii false, a fost incarcerat consecutiv in trei penitenciare, unde starea de sanatate i s-a agravat continuu.
Spitalizat in ultimele luni de viata – pe care si le-a petrecut intubat si in coma semindusa -, cele 15 afectiuni de care suferea i-au slabit constant corpul, lovitura fatala fiindu-i data de bacteria patogena stafilococul auriu, cu care a fost contaminat in conditiile inumane din inchisoare.
Tatal meu m-a inspirat atat pe mine, cat si pe multi altii in fiecare zi. Increderea, -tenacitatea, puterea de munca si generozitatea de care a dat dovada de cand ma stiu ne-au facut pe toti cei care il cunosteam sa-l respectam profund. A fost sever, dar just si cu mine, si cu angajatii lui. Si-a trait viata ferm convins ca daca iti propui ceva si iti depasesti propriile limite, sacrificandu-te si iesind din zona de confort, vei reusi. -Ceea ce a cladit, nebazandu-se pe nimeni -altcineva decat pe el insusi, pe cunostintele lui si eforturile depuse, este de admirat. Nu i s-a facut cadou nimic. Dimpotriva. A cladit un grup de firme prin propriile forte, care inca isi cauta egal in -Romania. -Insa, independenta si succesul i-au adus si multi dusmania??
A emigrat in Germania in 1979, unde, desi a inceput de la zero – vanzandu-si colectia de timbre cu 25.000 marci germane pentru a-si deschide firma -, in cativa ani si-a facut deja un nume in comert si imobiliare. Intors in tara dupa Revolutie, a devenit un pionier in afaceri imobiliare. A construit primul centru modern de birouri, care exista si azi pe Bulevardul Carol. A cumparat si reinventat un magazin universal in pragul colapsului – Unirea Shopping Center, azi cel mai vizitat mall din Bucuresti. A salvat din i-tele nomenclaturii o firma de asigurari si a adus-o in mai putin de zece ani pe primul loc in topul asiguratorilor romani, dupa care a extins Astra Asigurare–Reasigurare si in afara grani-telor. A salvat de la inchidere singurul ziar anticomunist – „Romania libera”, dorind sa ajute Romania sa devina o democratie autentica si sa se distanteze de trecutul ei sumbru. A sustinut consecvent actiuni umanitare si culturale cu care, insa, nu s-a laudat niciodata.
A fost un om de afaceri autentic, care a dezvoltat firme de la zero cu un spirit an-treprenorial nemaipomenit. Ii placea enorm ceea ce facea – ca sa-l citez: „Cand fac afaceri, uit de dureri si suferintele fizicea”. Tatal meu a fost un om bolnav chiar si inainte de a fi inchisa?? insa nu a vrut sa isi accepte niciodata conditia medicala – a ignorat sfaturile medicilor si a muncit mai mult decat orice om sanatos. Si dati-mi voie sa va spun cateva lucruri pe care, din mandrie, nu a vrut sa le faca publice: in 1982 a fost operat de o tumoare la creier, taindu-i-se din greseala o bucata din hipofiza. Inima lui functiona la o -capacitate de max. -40%-60%. A suferit de aritmie cardiaca de mai multe ori, doctorii readucandu-i inima la ritmul normal prin electrosocuri. In rapoartele din 22 august si 9 septembrie 2014, expertul german dr. Rosak a subliniat ca un pacient cu starea lui de sanatate nu ar fi niciodata eligibil pentru detentie in Republica Federala Germania. Insa niciun judecator n-a bagat in seama opinia medicala exprimata.
Desi si-a demonstrat nevinovatia in fata -instantelor, nimeni n-a vrut sa-l asculte
Intregul lui univers s-a prabusit atunci cand a fost acuzat de fapte penale de care nu era vinovat, fiind socat de bestialitatea cu care adevarul a fost distor-sionat pentru a satisface ura si ambitia unor politicieni si magistrati. Desi si-a demonstrat nevinovatia in fata instantelor, nimeni n-a vrut sa-l -asculte. Putini au fost cei care au analizat acuzatiile aduse, insa mai toti au preferat sa dea curs vocilor rauvoitoare. Nu a putut sa treaca peste brutalitatea arestarii sale, peste spectacolul media grotesc la care a fost supus, peste ura procurorilor care il voiau ca „pericol publica” expus „oprobriului publica”, peste deciziile judecatorilor care l-au declarat vinovat inca din prima zi si l-au tinut inchis fiindca nu recunostea acuzatiile aduse impotriva lui.
Inchis in conditii de nedescris la Centrul de Arest Preventiv – 6-8 detinuti intr-o celula la subsol de cativa metri patrati, fara dulapuri, fara spatiu de miscare, cu WC turcesc -, nu o data, din cauza muschilor atrofiati si a genunchiului bolnav, a cazut in propriile excremente. Inchis 23h/24h – pentru ca 1 ora i se permitea sa iasa in cei 30 mp numiti „spatiu exteriora” (practic, o incapere inchisa de vreo 30 mp cu grilaje in loc de tavan, extrem de insalubra) -, a fost mutat ulterior la Penitenciarul Rahova, unde a impartit celula cu 6 detinuti, insa, din cauza starii de sanatate acutizate si a imposibilitatii de deplasare, a ramas blocat permanent in celula. In plus, din nu stiu ce motiv birocratic, nu i s-a administrat timp de 37 de zile tratamentul de care avea disperata nevoie, desi medicamentele i-au fost aduse de catre matusa mea, viata fiindu-i pusa realmente in pericol. Mutarea la Penitenciarul Jilava a insemnat un nou calvar pentru tataa??, astfel ca de aici a ajuns la Spitalul Clinic de Urgenta …
Scrisoare deschisa din partea lui Alexander Adamescu, despre tatal sau: „Intregul lui univers s-a prabusit atunci cand a fost acuzat de fapte penale de care nu era vinovat, fiind socat de bestialitate
