Sentinta pronuntata astazi de magistratii de la Curtea de Apel Constanta in dosarul in care consortiul Rostock Wreck Remouval Consortium (RWRC), care a scos la suprafata epava navei Rostock solicita statului roman, prin Administratia Fluviala a Dunarii de Jos (AFDJ) Galati, plata unor daune de 12,5 milioane de euro, pune capat unui lung sir de controverse de-a lungul celor 10 ani de procese.
Respingerea cererii de catre instanta din Constanta face dreptate partii romane dupa ce statul roman devenise victima sigura intr-un proces in care existau multe ?nereguli si coincidente bizare.
In primul rand, nu Tribunalul de la Zurich ar fi trebuit sa judece un ?litigiu intre AFDJ si RWRC, ci arbitri desemnati de Camera de Comert si Industrie a Romaniei, asa cum prevede una dintre clauzele contractului incheiat in 2004 intre AFDJ si RWRC.
Apoi, decizia arbitrala de la Zurich a fost luata la „scorul” de 2-1, de arbitrul elvetian Daniel Wehrli (presedinte) si cel olandez Jan M. van Dunne, cel care s-a opus fiind arbitrul roman Victor Tanasescu. Decizia „2-1” de obligare a statului roman la plata celor 12,5 milioane euro a fost luata in conditiile in care arbitrii din Olanda si Elvetia nu au tinut cont de un Memorandum anexa la contractul incheiat in 2004 intre AFDJ si RWRC, prin care erau limitate la un milion de euro eventualele cheltuieli neprevazute.
In al treilea rand, avocatul Adrian Ratiu, de la casa de avocatura „Ratiu & Ratiu”, care a asistat AFDJ in cei 10 ani de procese, a descoperit in cursul investigatiilor efectuate in toamna lui 2015 ca Rostock Wreck Remouval Consortium, infiintat dupa legea din Marea Britanie, nu mai exista si in consecinta nu mai putea fi parte in proces.
Decizia Tribunalului de la Zurich, luata cu 2 la 1
Consortiul RWRC era format din compania olandeza Multraship (Muller Maritime) BV, compania Titan Maritime din SUA si Deltacons Tulcea. La inceputul lui 2006 a scos la suprafata epava si a incasat valoarea din contract, 5 milioane de euro. Dupa cateva luni, s-a adresat Camerei Internationale de Comert de la Paris, cerand plata a 7,5 milioane euro, reprezentand costuri suplimentare.
In 2009, RWRC si-a ridicat pretentiile la 12,5 milioane euro, iar in 2012 Tribunalul de la Zurich a obligat AFDJ la plata celor 12,5 milioane euro. Hotararea arbitrala a Tribunalului de la Zurich are 238 de pagini.
Decizia a fost data cu 2 la 1, de instanta formata de trei arbitri, elvetianul Daniel Wehrli (presedinte), olandezul Jan M. van Dunne si arbitrul roman Victor Tanasescu. Arbitrii din Elvetia si Olanda au votat pentru acordarea despagubirilor, arbitrul roman n-a fost de acord si a votat impotriva.
Avocatul AFDJ, Adrian Ratiu, nu a recunoscut nici un moment pe parcursul procesului autoritatea Tribunalului de la Zurich, intrucat potrivit contractului joint-venture incheiat de AFDJ si RWRC pe 23 august 2004, litigiul trebuia judecat de arbitri desemnati de Camera de Industrie a Romaniei.
Olanda ne ameninta cu blocarea aderarii la Schegen
In ultimii ani, Guvernul Olandei a facut demersuri energice pentru a determina statul roman sa plateasca cele 12,5 milioane de euro consortiului RWRC. In mai 2014, a efectuat o vizita la Bucuresti ministrul Comertului Exterior din Olanda, Lilianne Ploumen, care a discutat cu ministrul Transporturilor, pe atunci Dan Sova, despre interesul Portului Rotterdam de a investi in zona de sud a Portului Constanta, dar, potrivit comunicatului „i-a cerut sprijinul ministrului Dan Sova in achitarea datoriei rezultate din litigiul intre consortiul RWRC si AFDJ Galati, referitor la contractul „.
In martie 2015, ambasadorul Olandei la Bucuresti, Matthijs van Bonzel, declara intr-un interviu la Realitatea TV ca aderarea Romaniei la Spatiul Schengen „nu este sustinuta de Parlamentul olandez pentru ca Parlamentul nu considera ca Romania a implementat toate cerintele initiale pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene”, adaugand ca o alta nemultumire a parlamentarilor olandezi e aceea ca statul roman nu a platit daunele companiei olandeze care in urma cu sapte ani a recuperat epava unei nave esuate. Adica Rostock.
De fapt, lucrarile au fost intarziate de RWRC
Metoda prin care cei de la RWRC se oferisera sa scoata epava era aceea cu „lanturi taietoare”. Acestea sunt trecute pe sub corpul epavei de catre scafandri, cu ajutorul lor este taiata epava bucata cu bucata si e scoasa pe mal. Pentru ca nu fusesera aduse in tara „lanturile taietoare” s-a incercat taierea epavei cu sudura oxiacetilenica. Au incercat sa obtina aprobarea acestei metode, dar nu si-au dat acordul nici AFDJ, nici consultantul. Insa RWRC a incercat sa taie astfel epava. Metoda nu a dat rezultate, pentru ca epava era plina de aluviuni solidificate, ca o masa de beton. In plus, din cauza gazelor formate intr-un compartiment, s-a produs o explozie in care si-a pierdut viata un scafandru.
Dupa patru luni, cei de la RWRC si-au dat seama ca asa nu merge si au trecut la metoda din contract, cu „lanturi taietoare”.
Executant olandez, consultant olandez
Lucrarile de ranfluare (scoatere la suprafata) a epavei „Rostock” au fost finantate dintr-un credit de 76 milioane euro obtinut de AFDJ de la Banca Europeana de Investitii (BEI).
La cererea BEI, AFDJ Galati a incheiat cu RWRC un contract de tip „fidic”, utilizat in constructii, in care intre antreprenor si beneficiar se interpune consultantul, in cazul de fata consortiul Luis Berger. Insa Luis Berger nu avea experti in ranfluarea epavelor si a subcontractat acest serviciu unei companii din Olanda, reprezentate de Johann Mauritzius Hoptzak, expert in ranfluari. Astfel, olandezul Hoptzak a devenit „sub-consultant” al AFDJ.
Un memorandum care spulbera pretentiile RWRC
Arbitrul olandez si arbitrul elvetian au luat decizia de a obliga statul roman la plata daunelor de 12,5 milioane euro fara sa tina cont de un document esential in judecarea acestui litigiu, prin care erau plafonate ?cheltuielile neprevazute la 1 milion euro.
Este vorba de „Memorandumul de intelegere incheiat intre AFDJ si RWRC”, prin care cele doua parti au convenit, pe langa pretul de 4.999.999 euro pentru scoaterea epavei si plafonareaa cheltuielilor neprevazute. „Pretul Contractului va fi stabilit prin adaugarea la Pretul Ofertei, depuse de Consortiu, a Sumei pentru Cheltuieliu Neprevazute, de 1.000.000 Euro (un milion euro) (a??) Aceasta Suma de Cheltuieli Neprevazute constituie de asemenea limita maxima pentru toate pretentiile la care Consortiul pentru Ranfluarea Rostock ar putea avea dreptul pe parcursul executarii Contractului”, se spunea in Memorandum.
Lovitura: consultantul olandez a inclinat balanta in favoarea RWRC
In timpul procesului, cei de RWRC au aplicat o „strategie” sa-i spunem incorecta pentru a nu folosi un termen jignitor. L-au adus ca martor exact pe „omul AFDJ”, olandezul Johann Mauritzius Hoptzak.
Avocatul Adrian Ratiu a cerut Tribunalului de la Zurich respingerea marturiei acestuia, pentru ca olandezul avea o clauza de confidentialitate cu AFDJ. Arbitrii din Elvetia si Olanda i-au ignorat cererea. Hoptzak a …
