Satele sarace ale Romaniei. Am vrut sa vad ce e in spatele acestui sablon, ducandu-ma in Vaslui, un pol a ceea ce se poate numi „deznadejdea” din tara asta. Asa am descoperit ca, dincolo de incremenirea economica sau de lipsa de idei din partea administratiei locale, exista si o bogatie. Cea legata de oamenii simpli. Aceia care au vointa de a darama orice fel de bariere si inteligenta de a da un nou sens destinului lor.
Tot ce trebuie sa se intample este doar un imbold. Daca acestor oameni le sunt asigurate uneltele necesare pentru depasirea propriilor limite sau temeri, nu se dau in laturi de la treaba, oricat de greu ar fi. Si, odata porniti, nu se mai opresc cu niciun chip. Asta am inteles in satul Vulturesti. Pentru inceput, fiind oaspete in casa unei femei, Oana Condrea, care de anul trecut a demarat propria afacere.
Prin noroi, spre o poveste de succes
Vai, dar ce ploaie mocaneasca! Asa am avut eu „noroc” in ziua asta. Masina nu poate merge decat pana intr-un anumit loc. De acolo, pe jos, pentru ca noroiul e prea mare si riscam sa impotmolesc rotile in ulita care vine de departe, din camp. Pana si casele, mici, parca s-au ghemuit, apasate de puterea vremii potrivnice. Poarta se deschide repede si sunt poftit inauntru. Pana sa intru, zaresc in curtea larga un solar, in spate un spatiu destinat pasarilor si animalelor. Mai tarziu aflu ca in ograda sunt o vaca cu doi vitei, o purcea cu zece purcelusi. Casa de gospodar, asta e cat se poate de clar. Cum intru in caminul acesta, prima usa pe stanga ma conduce spre ceea ce pana anul trecut fusese sufrageria. Acum este atelierul de croitorie al femeii care ma gazduieste. Vad o masa mare, pe care sunt asezate, frumos, panze de mai multe feluri. Si un dulap in care fiecare compartiment a primit competenta diverselor materii prime, panzeturi si mosoare cu ate de toate culorile. Toate asteapta momentul cand vor intra in masina de cusut, asezata la fereastra. Alaturi, masina de surfilat, masa si masina de calcat. Va descriu dotarile atelierului.
Maini de aur, de la 16 ani
O rog pe femeia aceasta, despre care aflu ca are 36 de ani, sa-mi spuna mai multe despre ea. Este maritata, are patru copii, cel mai mic de sase ani, cel mai mare de 16. A facut scoala profesionala de croitorie. La varsta copilului ei cel mai mare deja stia meserie si a intrat in paine, cum s-ar spune. O cunoaste lumea din satul ei si din satele invecinate de multi ani, cat e de vrednica si talentata. Din om in om i s-a dus vestea, „vezi ca Oana stie sa faca niste minunatii de lenjerii de pat”, specialitatea ei, din cate inteleg. Dar mai face si costume de toate felurile, ajusteaza si haine.
Nivelul superior
Lucrurile insa au evoluat si anul trecut, povesteste ea, se inscrie la cursurile de antreprenoriat pe care le organizeaza World Vision in Vaslui, ca si in alte judete, in cadrul proiectului „Made in rural”. Este un concept care le da oamenilor de la tara posibilitatea sa ridice capul din pamant si sa vada ca la orizont exista o noua sansa pentru viata lor, bazandu-se pe meseria pe care deja o stapanesc. Oana se duce la cursul de antreprenoriat, invata tot ce trebuie din acest domeniu. Apoi vine partea cea mai complicata. Trebuie sa faca un plan de afaceri. Vrea propriul atelier de croitorie. Fundatia pe care deja am prezentat-o organizeaza un concurs de proiecte de afaceri, premiul fiind de 10.000 de lei.
Planul de afaceri
Oana se pune pe scris proiectul. O intreb cum a gandit toata treaba asta. A discutat cu oamenii din satul ei, a vorbit si cu altii, din alte sate, pe unde avea clienti mai vechi. Studiu de piata, cum se spune. Adica ce asteptati voi, clientii, de la mine, in continuare, ce alte produse vreti sa mai fac, in afara de ceea ce stiti deja. Dar nu numai atat, pentru ca a identificat si sursa de materie prima, tocmai in Bucuresti, de unde acum se aprovizioneaza cu ate, panza, accesorii si piese de schimb. Proiectul atelierului ei de croitorie are ca produs de baza lenjeriile de pat, apoi ajustarile de haine si croirea de haine noi, pentru adulti si copii. Depune proiectul si castiga premiul, adica cei 10.000 de lei. Cu banii acestia a cumparat masinile din atelierul ei, mobilierul, materia prima, cat sa-i ajunga pentru o perioada de timp, la inceputul afacerii sale. A facut si toate formele legale, ca persoana fizica autorizata. Si bineinteles ca a realizat o schimbare majora in casa ei, tranformand, cum aratam mai devreme, camera de oaspeti in atelier. De unde inteleg ca a existat si armonie in familie, fiind sustinuta de sot si de copii in toata aceasta intreprindere.
Publicitate online
Avea mare nevoie de o masina de surfilat, spune gazda mea. Dar era scumpa si multi ani s-a descurat cum a putut. Acum e cu totul altceva. Cum deja e cunoscuta in zona, comenzile vin de la consatenii ei, ca si inainte. Dar acel program national de care va povesteam, „Made in rural”, a avut si o platforma pe care mesterii isi faceau reclama pentru produsele lor, astfel ca Oana a zburat, pe calea Internetului, departe de casa ei, facandu-si clienti si de la oras, din capitala de judet a Vasluiului, dar si de la Iasi. Unii vin la ea acasa si iau produsele, dar sunt si situatii cand merge ea la clienti si le duce produsele pe care le asteapta. Principiul ei este clar, nu lucreaza pe stoc, ci numai pe comenzi ferme, cand e vorba de lenjerii de pat sau de haine noi. La capitolul retusuri, nu e zi in care sa nu-i bata un consatean la usa.
a”Am vrut sa stau pe picioarele mele”
Dincolo de afacerea in sine, ce remarc la femeia aceasta este modul ei de gandire. Mama, sotie, gospodina, dar mai presus de toate imi spune un lucru. a”Am vrut sa stau pe picioarele mele, sa nu depind de nimeni”, imi marturiseste gandul ei dintotdeauna. Si uite ca asta reuseste sa faca de cand a deschis oficial atelierul, anul trecut, in luna august. Nu vin bani foarte multi, spune in continuare, dar castigul, deloc de neglijat, din cate inteleg, se adauga la munca sotului ei. El face naveta, pana la Iasi, unde are de lucru. Femeia se imparte, cat e ziua de lunga, intre solarul de 50 de metri patrati si pasarile si animalele din ograda. Apropo de solar, din legume se pricepe sa obtina tot felul de minunatii la borcan. Casa, va spun sincer, stralucea de curatenie. Mai vad un lucru, poate cel mai important, de data asta in ochii acestei femei, o licarire care vorbeste ea insasi despre ceea ce inseamna starea de bine.
Comenzi din tara si strainatate
Am desoperit in aceasta comunitate femei care, la fel ca si Oana Condrea, au vrut sa treaca dincolo de statutul lor de casnice. Au invatat meseria de tesator, unele dintre ele mergand si la cursurile de antreprenoriat, incat acum in satul acesta exista doua ateliere de croitorie, doua de broderie si …
