Pedaland prin istorie, descoperim rolul pe care bicicleta l-a avut la un moment dat. O ?poveste veche de ?aproape un secol si jumatate, inceputa in Franta si continuata de multe alte tari ?europene. Velocipedisti ?militari are si Romania, incepand din 1901, primele lor misiuni fiind ?consemnate in 1913.
Detasamentul de biciclisti romani din cadrul Diviziei 1 de Cava?lerie se apropie de satul bulgaresc Liuta, din judetul Montana, fiind intampinat cu puternice focuri de arma. Ciclistii nostri au misiunea de a ocupa dealul din sud-vestul acestei localitati. Ei actioneaza in acelasi timp cu camarazii lor din Escadronul de Cavalerie din Regimentul 9 Rosiori. Escadronul are drept tinta un alt deal, cel din estul satului, pentru ca impresurarea acestui punct strategic sa fie deplina. Suntem in data de 4 iulie 1913, consemnata de arhive drept prima batalie la care participa biciclistii militari romani. Baietii dau dovada de curaj si ocupa dealul spre care se indreptau cu repeziciune.
Evenimen?tele sunt in plina desfasurare, nu e timp de odihna, astfel ca este necesara organizarea unei operatiuni de recunoastere in vecinatatea caii ferate care vine de la Vratsa si merge spre Vidin. Se constituie in acest scop doua grupe de biciclisti, pentru cercetare, una condusa de sublocotenentul Rosca, avand in subordine cinci oameni, alta comandata de brigadierul Mihailescu. Este necesar sa se stie numarul soldatilor bulgari si puterea lor de foc „de pe inaltimile Bel-Marcovo”. Ai nostri, pe biciclete, se apropie cu viteza, fiind intampinati cu un baraj de gloante. Din pacate, un soldat roman este ucis pe loc, numele lui fiind Ion Marius Teodorescu. Primul soldat ciclist roman cazut la datorie. Dar jertfa sa nu este in zadar, pentru ca ciclistii din detasamentul condus de sublocotenentul Rosca observa cu exactitate modul in care sunt dispuse trupele bulgare pe dealul Bel-Marcovo, transmit pretioasa informatie liniilor noastre de artilerie, care deschid cu precizie focul si il fac pe dusman sa-si paraseasca in scurt timp pozitiile.
„Regulamentul asupra instructiei ciclistilora”
Am inceput acest documentar cu descrierea unei lupte din urma cu 103 ani, conturand subiectul pe care il vom urmari in continuare, anume faptul ca atat Armata Romana, cat si alte armate din Europa, au apelat candva la bicicleta pentru diverse operatiuni militare. Altfel, despre bicicleta putem spune ca este doar un mijloc de recreere, pe timp de pace. Dar strategii razboiului au vazut vehiculul cu doua roti si dintr-o cu totul alta perspectiva. Ramanem pentru moment la felul in care Romania se preocupa de ciclistii militari, descoperind o traditie care incepe inca din 1901, la 17 ianuarie fiind emis „Inaltul Decret” aflat la baza „Regulamentului asupra instructiei ciclistilor”. Am descoperit aceste date gratie Serviciului Istoric al Armatei Romane, informatiile fiind puse cap la cap de Lucian Draghici, expert gradul 1, cel care a scos la lumina zilei, din diverse dosare ingalbenite de vreme, o adevarata istorie a bicicletei militare.
Dar sa vedem ce spune acel Regulament din 1901. El arata ca in cadrul fiecarui Regiment de Infanterie, Cavalerie si Artilerie se va constitui cate o sectie de ciclisti, formata din militari care au demonstrat, in cadrul instructiei, ca au mare rezistenta la efort. Grupele acestea erau formate atat din ofiteri si subofiteri, cat si din soldati. Ei treceau, in plus, printr-un examen medical amanuntit, pentru a li se evidentia o data in plus capacitatea de a pedala, pe orice teren, dar si de a participa la orice fel de actiuni, conform ordinelor date de superiori.?
Misiuni de cercetare si curierat
Sa vedem pentru ce fel de activitati erau intrebuintate aceste detasamente. Misiunile de recunoastere si de curierat erau cele mai importante. Biciclistii formau o adevarata punte de legatura intre trupele de baza si formatiunile aflate in avangarda. Acolo unde nu exista nici o posibilitate de comunicare, telegraf sau telefon, biciclistul se deplasa cu repeziciune de la o unitate la alta, ducand informatiile esentiale pentru bunul mers al luptei. Ca sa va faceti o idee despre acest mod de organizare, e de mentionat faptul ca se constituie grupe de cate trei biciclisti. Ele erau dispuse de-a lungul distantei intre unitatile noastre. O grupa avea de parcurs cel mult 15 kilometri.
Se preda stafeta de la o grupa la alta, pana la destinatia finala. Atunci cand era vorba de informatii de importanta cruciala, numai ofiterii ciclisti le transmiteau. Nu in ultimul rand, unitatile care stationau puteau sa apeleze la biciclisti pentru a tine imprejurimile sub observatie, acestia facand rondul, mai pe inteles. Vedem insa ca ciclistii participa efectiv la lupta, deplasandu-se cu repeziciune catre un deal pe care-l cuceresc, in vecinatatea satului bulgaresc Liuta, dupa cum descrie Corvin Petrescu in lucrarea sa aparuta in 1914, intitulata „Istoricul campaniei militare din 1913″.
Cate ceva despre uniforma
Uniforma soldatilor care manuiesc ghidonul scoate in evidenta misiunea pe care ei sunt pusi s-o indeplineasca. Pe maneca stanga a tunicii aveau o bicicleta in miniatura, cusuta cu ata rosie. La armata, ca la armata, bicicleta asta, cusuta, trebuia sa aiba neaparat lungimea de cinci centimetri si latimea de 3,5 centimetri. Alte elemente distinctive erau bluza de postav, cu guler larg, si pelerina, tot din postav, cu gluga, la care se adaugau jambierele din panza si ghetele cu sireturi. Cat priveste dotarea pentru lupta, fiecare biciclist avea asupra sa un pistol cu 30 de cartuse si un pumnal. ?
Pe bicicleta te urci conform manualului
Sa vedeti instructia viitorilor biciclisti pregatiti pentru front. Nimic nu era scapat din vedere. Nici macar modul in care te urci pe bicicleta. Sau manevra pentru coborare. Reguli stricte, imposibil de incalcat. Doar scria cat se poate de clar in Regulament. Poftim de aflati indicatiile pentru urcare. a”Elevul ciclist se aseaza inapoia bicicletei si apuca manerul cu ambele maini, aseaza piciorul stang cu talpa pe scara, loveste cu piciorul drept in pamant de mai multe ori, pentru a-si face vant si, sprijinindu-se de brate, pe care le tine intinse, si pe piciorul stang, ridica corpul in sus si cauta a se tine in echilibru cat se poate de mult. Piciorul drept se tine putin indoit din genunchi, atarnand in partea dreapta a bicicletei”.
Ne ocupam acum de coborarea de pe bicicleta. „Se apleaca corpul inainte si in momentul cand pedala stanga este aproape de a ajunge in jos, se apasa cu putere pe ea, lasand piciorul drept sa fie aruncat de pe pedala din dreapta in partea stanga a rotii dinapoi, piciorul stang paraseste apoi pedala, mainile ramanand pe manerul carmei”.
„Orice miscari de arta?sunt interzisea”
Ai urcat pe bicicleta, pornesti in misiune. Alte reguli ale instructiei, de data asta legate de felul in care te comporti in timpul luptei. Trebuie sa faci mai multe lucruri in acelasi timp, dupa cum fiecare clipa o cere, pentru ca dusmanul poate fi oriunde. Doar ai pistol si pumnal. Asa ca inveti sa conduci bicicleta cu o singura mana, sa folosesti un singur picior pentru a pedala, sa-ti intorci corpul in orice directie. Omul si bicicleta devin un tot-unitar. Esti capabil sa mergi pe orice teren, plat sau accidentat, sa faci manevre bruste prin care indrepti bicicleta spre orice latura a campului tau vizual. Si totusi, nu ti se permite sa-ti pui viata in pericol, facand altceva decat scrie in manual. a”Orice miscari de arta si care nu ar avea un scop util sunt cu desavarsire interzise”.
„Rolul bicicletei in razboia”
Romania se inscrie intr-un concept pe care si alte armate europene il aplica, de a folosi bicicletele in operatiuni militare. Putem vorbi despre o poveste inceputa inca din 1870, …
