De cele mai multe ori, ruperea tendonului lui Ahile este dureroasă, totală și necesită intervenții reparatorii rapide. Dacă soluția medicală este cea potrivită, recuperarea poate fi totală. Dr. Teodor Negru, medic specialist în Ortopedie-Traumatologie, cu supraspecializare în Chirurgia sportivă a gleznei și piciorului, la Spitalul Euroclinic din București, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria, explică soluțiile chirurgicale prin care tendonul poate fi reparat. Doi pacienți care au fost operați de medicul ortoped pentru ruperea tendonului lui Ahile își povestesc experiențele.
„Eram pe un teren sintetic și jucam fotbal. De la epuizare, pe final de meci, în loc să lovesc mingea, am lovit piciorul stâng în piciorul drept. A fost o lovitură foarte puternică care, pur și simplu, m-a secerat”, rememorează Sevastian, în vârstă de 34 de ani, care a suferit o ruptură de tendon al lui Ahile acum câțiva ani.
Cu greu, a reușit să se urce în mașină și să conducă până acasă. Durerea puternică s-a menținut însă, motiv pentru care a ajuns la dr. Teodor Negru, pe care îl știa pentru că îl operase anterior și de ruptură de menisc: „Dânsul m-a chemat de urgență la control și acolo, în urma investigațiilor, mi-a spus că, fără dubiu, am suferit o ruptură de tendon al lui Ahile”.
Intervenția chirurgicală a fost una clasică, s-a derulat fără incidente și fără complicații. „Am ieșit în cârje din spital, după care, timp de 9 luni, am fost la un centru de kinetoterapie unde am făcut recuperare, de două sau trei ori pe săptămână. Sincer să fiu, a fost o perioadă complicată, pentru că aveam și un bebeluș în casă, dar am avut noroc, familia m-a sprijinit”, își amintește tânărul.
Un lucru apreciat de Sevastian a fost faptul că medicul chirurg și-a menținut interesul față de starea lui de sănătate mult timp după operație. „Pe la mijlocul perioadei de recuperare, am fost la o vizită medicală pentru ca medicul să vadă cum arată cicatricea, cum se prezintă musculatura, m-a întrebat cum merge recuperarea. Pentru mine, a contat foarte mult”, subliniază tânărul.
„Pacienții vin spunând «am simțit că m-a lovit cineva în spate, m-am uitat și nu era nimeni»”
Claudiu este, la rândul său, o persoană tânără și activă care, la vârsta de 38 de ani a suferit o ruptură de tendon al lui Ahile și tot în urma unui joc de fotbal. Și nu puțini sunt cei care se accidentează astfel, subliniază dr. Teodor Negru: „Pacienții care se accidentează la fotbal vin spunând «am simțit că m-a lovit cineva în spate, m-am uitat și nu era nimeni»”, spune medicul chirurg ortoped.
Claudiu povestește cum a ajuns să se accidenteze: „Am fost mereu o persoană activă. Am făcut alergări, am mers pe munte. În 2023, jucam fotbal alături de niște copii și m-am accidentat. Inițial, nu am știut cât de grav este. În ziua respectivă am luat analgezice și am pus gheață, după care vreo 2-3 zile nu am făcut nimic. Nici n-am știut că am ruptură totală de tendon al lui Ahile, ba chiar am condus 200 de kilometri cu mașina”, rememorează tânărul.
Când a ajuns într-un final la medic a aflat nu doar ce diagnostic are, ci și că trebuie să se opereze. Intervenția chirurgicală a fost făcută de dr. Negru. „Am ieșit din spital cu piciorul imobilizat într-o gheată, după care am mers să fac kinetoterapie și apoi fizioterapie, inițial, de mai multe ori pe săptămână, apoi, ritmul s-a rărit. Fiziologic, tendonul a rămas puțin îngroșat și am înțeles că este o reacție normală a corpului, însă m-am recuperat în proporție de 95-98%, exact așa cum mi-a spus dr. Negru de la început”, mărturisește Claudiu.
Afecțiune mai frecventă la tineri
Tendoanele sunt benzi de țesuturi moi care leagă mușchii de oase. În cazul tendonului lui Ahile, această bandă leagă mușchii gambei de călcâi. Atunci când mușchii se contractă, tendoanele trag oasele provocând mișcarea articulațiilor. Spre deosebire de mușchi, care se pot reface foarte repede, tendoanele și ligamentele sunt structuri care au nevoie de timp îndelungat pentru a se vindeca.
„Tendonul lui Ahile are funcția de a permite flexia plantară. Adică, atunci când mergem, când sărim sau alergăm, acest tendon ajută la propulsia în față. Imaginați-vă că atunci când faceți un pas în spate, tendonul lui Ahile controlează cumva flexia dorsală, după care brusc vreți să fugiți în față și are loc o altă contracție. Au loc, ca să spunem așa, niște «contracții contradictorii» și astfel tendonul ajunge să se rupă”, explică dr. Teodor Negru întregul mecanism biomecanic.
O problemă favorizată de lipsa încălzării înainte de a face mișcare
Potrivit medicului chirurg, ruperea tendonului lui Ahile nu se întâmplă doar sportivilor de performanță, ci și „sportivilor de weekend”, adică acelor persoane active, dar care nu-și fac bine încălzirea sau care nu au neapărat o pregătire sportivă adecvată.
Studiul Epidemiology of Achilles Tendon Ruptures in the United States: Athletic and Nonathletic Injuries From 2012 to 2016, arată că din 2012 și până în 2016, în SUA, s-a observat o creștere a incidenței rupturilor de tendon al lui Ahile, de la 1,8 persoane dintr-o sută de mii la 2,5 persoane dintr-o sută de mii.
Cel mai frecvent, pacienții cu ruptură de tendon al lui Ahile sunt persoane tinere, cu vârsta cuprinsă între 20 și 39 de ani, de sex masculin, mecanismul cel mai probabil de accidentare fiind cel de participare la o activitate sportivă sau recreativă.
Cea mai mare creștere a incidenței însă a fost observată la pacienții de vârstă mijlocie – între 40 și 59 de ani – informație care-i poate ajuta pe medici să consilieze și să recomande strategii de prevenție a accidentărilor, potrivit sursei mai sus citate.
Pentru sportivii de performanță însă, subliniază dr. Negru, ruptura de tendon al lui Ahile este considerată cea mai gravă leziune pe care un astfel de sportiv o poate avea, din pricina perioadei lungi de recuperare.
Variantele posibile de tratament chirurgical
Tratamentul indicat pentru repararea rupturii de tendon al lui Ahile ține și de vârstă, dar, mai ales, de stilul de viață al pacientului. „Cea mai minim-invazivă tehnică de reparare este tratamentul conservator. Înainte se considera că tratamentul conservator, adică acela nechirurgical, are un risc de recidivă mai mare decât cel chirurgical – în jur de 9-12% dintre pacienți. Studiile recente arată că o recuperare funcțională rapidă a echivalat practic rata de ruptură cu tratamentul chirurgical”, subliniază medicul chirurg.
Vârsta nu este neapărat un criteriu care include sau exclude automat un pacient cu ruptură de tendon al lui Ahile de la intervenția chirurgicală, ține să precizeze medicul chirurg: „Sunt pacienți care aleargă la maratoane și la 60 de ani. Sunt alții foarte activi și la 70. Profilul pacientului nu e dat doar de vârsta acestuia, ci de stilul de viață pe care îl are și care este un criteriu mult mai important”.
Rar se întâmplă ca ruptura de tendon al lui Ahile să fie parțială. De regulă, leziunea este completă, diagnosticul se pune clinic și poate fi confirmat la ecografie.
În cazul în care pacientului i se recomandă o intervenție, există mai multe tehnici posibile: „Putem să operăm deschis, putem să operăm percutan, putem să folosim tehnici minim-invazive, fiecare cu beneficiile și cu riscurile sale. De exemplu, la o intervenție chirurgicală deschisă, rata de infecție este mai mare. Însă este o sutură mai puternică în comparație cu operația minim-invazivă sau chirurgia percutană. Dacă ne uităm la chirurgia percutană, rata de recidivă este de 27%, în comparație cu tehnicile deschise care au 1-3% rată de recidivă. La tehnicile minim-invazive, unde se face o mică incizie, rata se duce către zero, foarte rar are loc o nouă rupere a tendonului lui Ahile. Puse laolaltă, tehnicile deschise au o rată de complicații de 15%, în timp ce acelea minim-invazive- de 10%”.
„În primele 2-3 săptămâni, nu e o idee bună să calce pe piciorul operat”
Pe lângă tehnica medicală adecvată, adoptată pentru rezolvarea problemei, importantă este și perioada ulterioară de recuperare. „Practic, chirurgia, tratamentul conservator sau recuperarea trebuie să ducă la un tendon al lui Ahile la fel de lung ca înainte. În primele 2-3 săptămâni, există riscul ca tendonul lui Ahile să se alungească mai mult decât trebuie, motiv pentru care nu este o idee bună ca pacientul să calce pe piciorul operat. Apoi, recomandarea este să calce, să facă recuperare cât mai repede, aceasta însemnând că în 6-8 săptămâni pacientul poate reveni la activitățile zilnice dinaintea traumatismului”.
Informarea corectă ajută pacienții să ia cele mai bune decizii
Potrivit medicului, unii pacienți ajung mai repede la reluarea activităților zilnice, dar și a celor sportive, în timp ce alții, mai puțin: „Am avut și un pacient cu tendonul lui Ahile rupt și operat care la 5 luni de la operație a alergat la maraton. Acesta a fost un caz fericit. Un alt caz mai puțin fericit a fost al unui pacient care după 2 ani de la intervenția chirurgicală a rămas cu un tendon al lui Ahile puțin îngroșat si mai scurt. Înainte de orice activitate, pacientul trebuie să facă un stretching. Și pacientul nu prea îl face și cred că din cauza asta tendonul lui Ahile a rămas puțin mai scurt”, a exemplificat medicul cazuri din practica sa curentă.
Complianța pacientului contează foarte mult, subliniază specialistul. „Mereu, înainte de intervenția chirurgicală explic ce vom face și ce așteptări realiste poate avea. Dându-le toate informațiile, îi ajutăm să ia cele mai bune decizii pentru ei”, conchide medicul chirurg.
Articol susținut de Regina Maria
