„Daca vine un cutremur cu 2000 de raniti, nu suntem pregatiti”, avertizeaza dr. Doina Gosa, directoarea Centrului de Transfuzie Sanguina din Bucuresti. Dupa fiecare tragedie in care autoritatile si-au demonstrat incompetenta si limitele, cu totii ne-am intrebat cum se vor descurca acestea in cazul unui seism major. Raspunsul este dat acum oficial chiar de managerul uneia dintre institutiile cheie in caz de catastrofa. „Vreau sa trag un semnal de alarma, pentru ca nu trebuie sa merge asa inainte”, a explicat dr. Doina Gosa, intr-un interviu acordat Romaniei libere.
„Dupa tragedia de la Colectiv – am scris-o si intr-un raport pe care l-am dat Ministerului Sanatatii – am invatat ca ne-am descurcat greu cu 180 de raniti. (…) le-am dat sange prioritar si am acoperit si pacientii regulati. Dar ce facem daca vine un cutremur cu 2000 de raniti? Nu suntem pregatiti. Noi ar trebui sa avem un stoc de sange de rezerva si nu il avem. Este obligatoriu sa il avem, iar in tarile civilizate sangele este pastrat in acest stoc de rezerva si zece ani”, a avertizat directoarea Centrului de Transfuzie Sanguina Bucuresti.
Incendiul care a avut loc in Colectiv, in care 61 de tineri au murit si alti 100 au fost raniti, a scos la iveala multe, prea multe, dintre problemele sistemului medical romanesc. Nici reteaua de centre de transfuzie nu face exceptie. „In cazul Colectiv am avut probleme, pentru ca nu am avut trombocite suficiente, trombocitele se iau de la un anumit tip de donator, daca erau si mai multi raniti, ce faceam? Nu faceam fata. Apoi, in tara, colectele de sange au fost mici, pana intr-o suta de donatori pe fiecare centru”, a aratat dr. Doina Gosa.
Si peste toate acestea, Ministerul Sanatatii nu stie nici macar cat de sigura este, ca stabilitate in caz de seism, cladirea in care isi desfasoara activitatea Centrul de Transfuzie Sanguina Bucuresti. ” Sunt doua lucruri aici: ca nu putem sa facem fata la un numar mai mare de 200-300 de raniti si ca aceasta cladire este foarte veche si nu stiu ce risc seismic are. E construita in 1920 si nu a fost expertizata, pentru ca nu am avut bani la acest capitol si nu i-am putut transfera din alta parte”, a explicat, pentru Romania libera, managerul.
Si daca unele investitii in aparatura s-au mai facut – mai mult prin sponsorizari – personalul din centrele de transfuzie sanguina este la doar 25% din necesar, pentru ca statul are bani pentru autostrazi pe care le darama apoi, dar nu si pentru sanatatea noastra.
Am solicitat un punct de vedere cu privire la toate acestea si de la Ministerul Sanatatii. Nu am primit nici un raspuns dupa o saptamana de la solicitare.
INTERVIU:?”EXISTĂ UN RISC TRANSFUZIONAL PESTE TOT IN LUME, DAR LA NOI ESTE UN PIC MAI MARE SI NE CHINUIM SĂ IL INLĂTURĂM”
La cateva ore de la incendiul care a avut loc in clubul Colectiv, zeci de persoane au venit la Centrul de Transfuzie Sanguina Bucuresti cu gandul sa doneze sange pentru raniti. Cum ati actionat in primele momente?
Am primit un telefon de la doctorul Raed Arafat, care m-a intrebat daca avem sange, pentru ca este un accident mare, un incendiu la un club din Bucuresti, care s-a soldat cu 180 de raniti. Cand am auzit ca e vorba de atat de multi raniti, am intrat in panica, stiind ca noi de regula vinerea dam sange la spitale pentru weekend si ne mai oprim cate un stoc de rezerva cu 7-10 pungi din fiecare grupa. Deci nu aveam un stoc foarte mare. Doctorul Arafat mi-a sugerat ca ar fi bine sa deschid centrul, desi la inceput m-am gandit ca nu va veni nimeni sa doneze noaptea. Dar cand am ajuns la centru, venisera deja 30-40 de oameni. Am inceput sa lucram cu o echipa pe care am adunat-o de urgenta si a fost imposibil sa conving pe macar unul dintre cei de la rand ca nu e bine sa doneze noaptea. Intre timp, s-au adunat 150 de oameni, de la 1.30, cand am deschis centrul, pana la ora 6 dimineata. Toti tineri si toti determinati si motivati sa doneze.
Sambata au venit la donare 500-700 de oameni, fata de maxim 300 cati ajung intr-o zi obisnuita a saptamanii. Nu am vazut atata solidaritate niciodata. Au venit foarte multi voluntari, sa ne ajute. Veneau oameni de pe strada, din vecini, si ne intrebau daca pot sa ne ajute, daca avem nevoie de ceva. Din pacate, nu puteam sa ii punem la prea multe lucruri, pentru ca noi avem niste proceduri si daca omul nu era din domeniu nu stia ce sa faca. Nu ne puteam? permite experimente, ca totusi punga aia ajunge la un pacient. Sambata si duminica au lucrat pana la 9 seara.
Publicul a reprosat faptul ca Centrul de Trasnfuzie Sanguina Bucuresti nu are o infrastructura suficienta pentru a primi mai multi donatori si, respectiv, pentru a stoca mai mult sange. Cat de necesara este o astfel de structura largita, avand in vedere ca in mod obisnuit nu se prezinta atat de multi donatori?
Acesta a fost un caz exceptional, intr-adevar. Dar nu pot sa spun ca noi stam foarte bine, pentru ca nu stam foarte bine. Din punctul meu de vedere, mai avem nevoie de multe lucruri ca Bucurestiul sa aiba un centru de transfuzie sanguina modern. Noi nu suntem acum la standarde europene, ne chinuim cu ce avem sa facem lucrurile conform procedurilor. Dar ne mai trebuie multe. Iar dupa tragedia de la Colectiv – am spus si intr-un raport pe care l-am dat Ministerului Sanatatii – am invatat ca ne-am descurcat greu cu 180 de raniti. De exemplu, cu trombocitele am avut probleme, am dat mesaje pe Facebook sa vina donatorii nostri obisnuiti, care s-au speriat de cozi. Aveam nevoie de ei, pentru ca de la donatorii noi nu puteam sa facem trombocitele.
De ce nu puteati?
Noi procesam sangele pe care il luam de la donatori, facem doua produse: masa eritrocitara si trombocite. Exista un risc transfuzional peste tot in lume, dar la noi este un pic mai mare? si ne chinuim sa-l inlaturam. Exista perioada de incubatie a bolilor de sase luni. Testele se fac corect, dar daca donatorul este in aceasta perioada de incubatie, respectiv din momentul contaminarii cu virusii hepatitelor B sau C ori HIV, pot scapa la analize. Noi avem un chestionar de autoexcludere, in care respingem oamenii pe niste supozitii. Daca un potential donator a avut mai multe contacte sexual cu persoane diferite, intr-o perioada de timp, e considerat o persoana cu risc, desi poate ca el nu este bolnav.
Dar oamenii pot sa minta in acele chestionare.
Asta este o alta problema. Ei pot sa minta si iarasi este un risc. Mai ales ca multi donatori sunt motivati de obtinerea acelor tichete de masa. De aceea, vreau sa trag un semnal de alarma, pentru ca noi nu trebuie sa mergem asa inainte si sa zicem, lasa ca nu mi se intampla mie. Am facut fata la 200 de raniti, le-am dat sange prioritar si am acoperit si pacientii regulati. Dar ce facem daca vine un cutremur cu 2000 de raniti? Nu suntem pregatiti. Noi ar trebui sa avem un stoc de sange de rezerva si nu il avem. Este obligatoriu sa il avem.? In tarile civilizate, sangele este pastrat in acest stoc de rezerva si zece ani. Un echipament special prepara sangele printr-o procedura speciala, apoi este inghetat in azot lichid. Costa un astfel de echipament, dar este absolut necesar. Daca noi am avea aceasta posibilitate de a stoca sange pe termen lung, am pune zilnic deoparte cate zece pungi, din putinul de donatori care vin in mod obisnuit. Si in cateva luni de zile ne-am face un stoc de cateva mii de pungi.
De ce nu se cumpara acel echipament?
Pentru ca trebuie sa fie …
