Ca de fiecare data cand precipitatiile lipsesc intr-un an, se readuce in discutie problema lipsei sistemelor de irigatii din Romania. Specialistii spun ca, in acest moment, doar 30% din cele 700.000 de hectare dotate cu sisteme de udare sunt si irigate efectiv. Foarte putin, pentru necesitatile unei tari cu 9 milioane de hectare de teren agricol.
Vezi lumea prin sate cum se roaga la Dumnezeu sa ploua. Sunt scoase de la naftalina planurile vechi pentru refacerea retelelor nationale care sa imprastie apa de-a lungul campurilor. Presa cauta specialisti, daca se poate alte voci, nu tot cele din anii precedenti, sa nu se repete declaratiile. Despre ce ar trebui facut. Un cerc vicios din care, ca natiune, nu iesim. Pentru ca nu vrem?!…?
Statisticile nu iarta
Daca te uiti pe statistici, vezi ca, de-a lungul secolului trecut, au fost cate trei ani de seceta in fiecare deceniu, iar mai recent, intre 2000 si 2010, s-au contabilizat in tara noastra nu mai putin de cinci ani cu deficit de precipitatii. Nici viitorul nu ne aduce vesti mai bune. Diverse scenarii climatice arata ca pana in anul 2050 vom avea parte de o crestere medie a temperaturii anuale de pana la 2,5 grade, in timp ce nivelul precipitatiilor va scadea amenintator, intre 10 si 20%. Si asta cu precadere in sudul si sud-estul Romaniei. O recunoastem la nivel oficial, pentru ca asta scrie chiar in a”Strategia nationala referitoare la schimbarile climatice”, elaborata cu doi ani in urma. Va fi afectat tocmai motorul agricol al tarii, daca ne gandim in special la Baragan.?
Canalul care nu se mai termina
A trecut mai bine de un secol de cand se vorbeste despre un amplu proiect de irigatie care ar salva sudul Romaniei. Este vorba despre canalul Siret-Baragan. Un proiect asupra caruia romanii au facut studii inca din anul 1912. Necesitatea acestei lucrari de anvergura a fost evidentiata la inceput de profesorul Alexandru Davidescu. Apoi s-a ocupat de chestiune si inginerul Dimitrie Leonida. Pe urma au mai fost realizate studii in anii 1959-1962 si in 1969-1972. A fost scos in evidenta faptul ca acest canal ar asigura irigarea Baraganului, in mod gravitational. Si ca productia de cereale ar fi cu mult mai mare, irigata fiind in acest optim mod. Se facea referire la un fapt cat se poate de logic. Apa va ?a”inunda” Baraganul de la nord la sud sau altfel spus de la deal la vale, spre Dunare. Constructia canalului a inceput la mijlocul anilor „80, dar intrerupta in 1990. Altfel spus, din cei 190 de kilometri, s-au executat cel mult 20 de kilometri. Restul, a”mostenire” pentru generatiile viitoare.?
Cum impingeau romanii apa de la vale spre deal
Am avut totusi sisteme de irigatii in Baragan. Despre care s-a spus, in mare masura adevarat, ca erau mari consumatoare de energie electrica. Motivul principal era ca apa era a”impinsa” de la vale catre deal, de la sud spre nord. Va aduceti aminte, cu siguranta, de marile statii de pompare de la Dunare care a”aspirau” apa fluviului si o impingeau apoi cu putere, de-a lungul canalelor betonate care strabateau nesfarsitele campii din sud-estul tarii. Dar chiar si aceste sisteme au disparut dupa 1990, in mare parte vandute la fier vechi.?
A fost si nu mai este…
Romania are o suprafata agricola de peste noua milioane de hectare, pe timpul comunismului fiind irigata aproape jumatate din aceasta suprafata. Situatia este azi departe de ce se intampla in trecut, spune Dragos Frumosu, presedintele Federatiei Sindicatelor din Industria Alimentara, doar 700.000 de hectare dispunand de sisteme de irigatii. Dar asta nu e tot, pentru ca, din cele 700.000 de hectare, doar vreo 30% sunt irigate efectiv. Practic, numai marii producatori agricoli, care au forta financiara, isi permit sa tina in functiune instalatiile de apa. Pe cand micii producatori sunt sufocati de costurile mari ale energiei electrice. Lor nu le ramane decat sa se roage la Divinitate, sa ploua. Am si vazut in ultimele luni, relatate in presa locala, in diverse regiuni ale tarii, cum comunitati intregi ies, cu preotii in frunte, pe ogoare sau pe dealuri, invocand puterile vazduhului, in speranta ca macar irigatiile din cer vor functiona.?
Hai sa facem o comisie!
Comisii si comitete am tot avut pana acum, studiind, chiar de la nivelul Parlamentului, arzatoarea chestiune a sistemelor de irigatii. De data asta, cele de pe pamant. Cum a fost, de pilda, comisia instituita in 2009, care a concluzionat ca o buna parte din echipamentele folosite la irigatii sunt mari consumatoare de energie, ca exista statii de pompare nefunctionale. S-a mai constatat si ca ne lipsesc instalatiile de udare. Degeaba ai pompele de apa, la rau, daca nu mai sunt, de-a lungul campului, retelele de distributie. De aici a rezultat necesitatea unei noi organizari administrative a sistemului de irigatii, mai eficient. Acelasi lucru il spune azi liderul sindical, referindu-se la necesitatea unui parteneriat public-privat in baza caruia sa apara o societate menita sa gestioneze sistemul de irigatii. a”Nu trebuie sa vorbim doar de crearea sistemului de irigatii in sine. Mai trebuie sa vedem si cine il intretine. Un parteneriat public-privat ar fi solutia optima”, opineaza Dragos Frumosu.
Locul unde seceta a fost invinsa
Capriciile vremii pot fi depasite acolo unde oamenii sunt bine organizati. Pentru ei, faptul ca nu ploua de cateva luni incoace nu inseamna o nenorocire. Asa se intampla la Targoviste cu cele cateva sute de familii care ?s-au unit in Asociatia Profesionala a”Matei Voievod”. Fundamental este ca in zona aceasta exista doua canale. Unul, foarte vechi, de zece kilometri lungime, cunoscut de localnici ca Iazul Morilor, e din perioada lui Matei Voievod. Altul, mai recent, de prin anii „70, de cinci kilometri, traverseaza cateva lacuri piscicole, in cele din urma ajungand in raul Dambovita. Sunt deja vreo sapte ani de cand aceasta asociatie profesionala a facut contract cu Apele Romane, astfel incat membrii sai au posibilitatea sa traga apa din cele doua canale. Pamanturile sunt astfel udate in diverse moduri, fiecare fermier gasind cea mai buna formula. Unii au amenajat mici canale pe care apa se scurge gravitational. Altii folosesc pompe. Sunt si instalatii prin metoda picurarii.
a”Seceta nu ne afecteaza. Dar asta se intampla datorita celor doua canale la care avem acces”, spune Vasile Ghergu, unul dintre reprezen?tantii asociatiei. Rezultatele se vad deja in recolta. La rosii va fi chiar mai bine, in comparatie cu anul trecut, adica 50 de tone la hectar. La ceapa, ?intre 20 si 30 de tone la hectar, la cartofi peste 20 de tone la hectar. E motivul pentru care nici nu se pune problema, zice interlo?cutorul, ca preturile sa creasca. ?Recolta mare inseamna, in cele din urma, spor si pentru cumparatori.
Calvar pana la sfarsitul lui septembrie
Suferinta cea mai mare, in acest an, e in privinta culturii de porumb. Asta o spun si agricultorii, si specialistii in agrometeorologie. O atentionare prezentata de Administratia Nationala de Meteorologie arata ca pamatul este uscat pana la adancimea de 100 de centimetri. Statistica arata situatia la nivelul zilei de 3 august. Vestile nu sunt bune nici pentru lunile august si septembrie. August va aduce temperaturi ale aerului peste medie si un deficit de precipitatii. Septembrie va fi in aceeasi nota, in aproape toata tara. Abia octombrie ne scapa de calvarul lipsei de precipitatii, arata prognoza pe urmatoarele trei luni.
„Nu reusim sa depasim faza de proiect”
Daca e sa ne privim in oglinda, ca popor, nu se poate sa nu vedem acest adevar – a”ne apucam sa facem sistemul de irigatii in fiecare campanie electorala”, exclama Laurentiu Baciu, presedintele Ligii Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania, tragand linie la ce s-a intamplat in ultimii 26 de ani. Cel mai bun exemplu este tocmai canalul Siret-Baragan, pe seama caruia a”multi si-au facut campanie electorala”. Si mai …
