De curand a avut loc la Sfantu Gheorghe o noua editie a celui mai „batrana” festival de teatru, datand chiar din zorii Romaniei post-revolutionare, „Ateliera”, creat de dramaturgul Radu Macrinici.
Evenimentul si-a propus inca de la inceputuri sa fie un spatiu care sa promoveze inovatia teatrala. In cei mai bine de 20 de ani de existenta nu si-a tradat niciodata a”programul”.
Nu e de mirare ca, de pilda, un regizor ca Radu Afrim, unul dintre cei mai inventivi creatori ai scenei romanesti a fost aproape nelipsit de-a lungul timpului de la Atelier. Si anul acesta el a fost un fel de special guest star, avand in program nu mai putin de trei montari: doua in limba maghiara si una in romaneste (pentru a pastra parca echilibrul de forte din orasul Sfantu Gheorghe, unde evident ca populatia secuiasca este majoritara).
Spectacolul lui Afrim, a”Castingul dracului” , montat la sectia maghiara a Teatrului National din Targu Mures, a facut deliciul publicului. Un show de zile mari in care chiar ei, maghiarii, fac un misto total de modul lor de a fi, de traditii, de trecutul si de prezentul lor. Toti actorii din „Castingul draculuia” ar fi meritat cate un premiu, (de altfel alegerea celor mai buni actori?si actrite a parut misiune imposibila pentru juriu pentru ca in multe spectacole au iesit la iveala interpretari de mare clasa), dar numai doi au plecat acasa cu „coronitaa”: Erno Gallo pentru cel mai bun actor in rol secundar?si B. Fulop Erzsebet pentru cea mai buna actrita in rol principal.
De la moarte la Securitate, trecand prin nunta
Un alt spectacol semnat de Afrim prezentat anul acesta in Atelier a fost „Akarkia” (in traducere „Oricarea”), pus in scena la Teatrul „Tamasi Arona” din Sfantu Gheorghe, un superb eseu despre moarte, despre faptul ca sfarsitul alege la intamplare pe „oricarea” dintre oameni, dar asta nu ne poate linisti, caci in mod sigur fiecare dintre noi va deveni la un moment dat acest „oricarea”.
Si, in sfarsit, a”Viata normalaa”, montat tot de el la Teatrul a”Andrei Muresanu” din Sfantu Gheorghe, un exercitiu teatral, un spectacol aflat inca in a”atelier” sau in a”santier”, pe tema bolilor nervoase ale omului contemporan.
Un alt tanar creator de teatru care s-a bucurat de un mare succes la Sfantu Gheorghe (de fapt, daca este sa ne luam dupa numarul de premii, se pare ca s-ar fi bucurat de cel mai mare succes) este Gianina Carbunariu. Ea a prezentat a”Tipografic majuscul”, un spectacol despre care s-a scris si s-a vorbit foarte mult si care s-a umplut deja de lauri. Numai la Atelier a luat premiul pentru cel mai bun spectacol, cea mai buna regie si premiul pentru cel mai bun actor in rol principal acordat a”la pachet” lui Mihai Smarandache, Alexandru Potocean si Gabriel Rauta. Povestea adevarata a unui adolescent roman hartuit si, probabil, ucis de Securitate, dovedeste ca pana ce societatea romaneasca nu-si va exorciza demonii comunismului, nu ne vom putea face a”bine”.
Publicul a aplaudat indelung o montare care ar putea parea putin nedreptatita de juriu la capitolul actori (dar la ce partituri grozave au fost in unele spectacole era extrem de greu sa-i alegi pe cei mai buni). Este vorba de a”O…ladaa”, pus in scena de Alexandru Dabija la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. Un basm al copilariei (a”Fata babei si fata mosneagului) transformat de regizor intr-o adevarata a”poezie”, de fapt, ce zic eu poezie, intr-o nebunie de-a dreptul, unde toti actorii, in a”gascaa” fac un show de zile mari. La acest capitol a condus detasat Victor Giurescu, in rolul unei babe suieratoare (ce se exprima mai mult prin fluieraturi decat prin vorbe) care apare la un moment dat …
