România dă aproape 840 de milioane de euro către divizia navală a producătorului german de armament Rheinmetall pentru a construi două nave militare de patrulare.
- Bulgaria a încheiat, în urmă cu șase ani, un contract similar, dar pentru 500 de milioane de euro.
- HotNews a analizat care sunt diferențele dintre cele două programe.
- Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului european PULSE de căte Victor Cozmei (HotNews), cu contribuția lui Nikola Lalov și Krassen Nikolov (Mediapool.bg).
România a semnat, prin mecanismul de finanțare militară SAFE, un contract de 836 milioane de euro cu NVL B.V. & Co. KG / Rheinmetall Naval System (fostul constructor naval Lürssen).
Contractul acoperă construcția a două nave militare de patrulare pentru Marina Română, dar și echiparea lor cu senzori, aparatură și sisteme de armament antinavă, antiaeriene și antisubmarin.
Modelul navei de patrulare este similar cu cel produs de același grup pentru Bulgaria, arată datele analizate de HotNews.
Adică, nave de patrulare bazate pe designul NVL (Naval Vessels Lürssen, parte a grupului Rheinmetall) MMPV 90 (Multipurpose Modular Patrol Vessel).
Două au fost produse de același grup pentru bulgari, într-un șantier naval din Varna. Cele pentru România vor fi construite în următorii patru ani la Mangalia.
Achiziții asemănătoare, unde apar diferențele
Cele două programe au mai multe elemente în comun:
- Numărul de nave – câte două
- Model
- Constructor
Cele două programe diferă, potrivit analizei realizate de HotNews împreună cu publicația bulgară Mediapool, în ceea ce privește modul în care cele două contracte au fost calculate și prezentate public, dar și în ceea ce privește echipamentul și armamentul de la bord.
Ce nave au luat România și Bulgaria
Constructorul, pe propria sa pagină de prezentare, asimilează modelul MMPV 90 cu o corvetă. Astfel, prin prisma echipamentelor și armamentelor ce vor fi montate pentru România, cele două nave de patrulare sunt mai apropiate de corvete ușoare.
Nava MMPV 90 are o lungime de 90 de metri, un deplasament între 2.100 și 2.300 de tone, o rază operațională de până la 3.000 de mile marine.
Nava dispune de o punte heliport în partea din spate și un hangar pentru elicopter și poate fi echipată cu o suită mai largă de senzori și sisteme de armament. Pentru România, surse apropiate proiectului spun că modelul exact poate varia ușor la specificații în funcție de caracteristicile adaptate pe parcurs.
La bulgari, a fost cu 60% mai ieftin, „dar suma nu includea armamentul”
Prima diferență mare între programul României și cel al Bulgariei este prețul contractului. România a contractat producția navelor la Mangalia, în 2026, cu 836 de milioane de euro.
Bulgaria a încheiat contractul în 2020 pentru circa 500 de milioane de euro.
Costurile prezentate public nu acoperă însă aceleași lucruri.
„Valoarea inițială când s-a semnat contractul era de 1 miliard de leva, adică aproape 500 de milioane de euro, dar suma aceasta nu includea armamentul și sistemele adiționale sau sisteme de suport pentru nave. Costul final al programului e așteptat să fie mult mai mare, unele estimări sugerând că valoarea finală poate fi dublă”, spun jurnaliștii bulgari de la Mediapool, publicație parteneră cu HotNews în rețeaua europeană PULSE.
Mai exact, jurnaliștii bulgari spun că pentru echipamentele suplimentare și sistemele de armament Guvernul de la Sofia a tot semnat contracte diferite de-a lungul ultimilor ani, cu costuri necomunicate public.
Practic, costul inițial pentru construirea celor două nave la Varna, în colaborare cu firma bulgărească MTG Dolphin, viza doar corpul celor două nave și sistemele minim necesare pentru ambarcațiune.
Ce construiește România în plus pentru diferența de circa 336 de milioane de euro
În cazul României, suma de 836 de milioane de euro vizează navele construite la Mangalia complet echipate și înarmate.
După cum justifica și ministrul Apărării Radu Miruță, costul acoperă și salvarea șantierului naval de la Mangalia care a intrat în faliment și a acumulat datorii de aproape 180 de milioane de euro.
Tot potrivit Ministerului Apărării, o propunere primită de la Damen în toamna anului trecut pentru construcția de două nave de patrulare valora tot circa 400 de milioane de euro, similar cu costul inițial al bulgarilor.
Dar, așa cum susține MApN, oferta viza doar navele propriu-zise, nu și sistemele de război și armamentul. Adică, situația din Bulgaria.
Sisteme de armament: aceleași tunuri pe navele românești și bulgărești, rachete anti-navă diferite
Un alt cadru în care programul românesc și cel bulgăresc diferă într-o oarecare măsură este cel legat de sistemele și armele de la bord.
Nava de patrulare a Bulgariei vine înarmată cu:
- un tun de bord OTO Melara 76/62 Super Rapid de la Leonardo
- un tun antiaerian de tip CIWS Oerlikon Millennium de la Rheinmetall
- torpile A244 Mod 3 de la același producător
- rachete anti-navă RBS-15 Mk3 de la SAAB ș
- rachete antiaeriene VL Mica de la MBDA dispuse într-un lansator vertical cu opt celule
Pe partea de sisteme electronice, nava bulgărească se bazează pe soluții de la SABB, precum un sistem de management al luptei (CMS) 9LV și un radar SEA GIRAFFE AMB.
În cazul României, pe partea de armament, viitoarea OPV românească va avea și ea un tun Oto Melara 76mm și în partea din spate tot un tun de apărare antiaeriană apropiată (CIWS) de 35 mm de tip Oerlikon Millennium.
Pe partea de rachete însă apar diferențe majore. La rachete anti-navă România va merge pe sistemul NSM (Naval Strike Missile), deja contractat pentru corveta ușoară cumpărată din Turcia și pentru modernizarea Navelor Purtătoare de Rachete.
Racheta NSM e considerată a fi „stealth”, adică mai greu detectabilă de radar – odată prin faptul că se ghidează prin infraroșu, astfel că emisiile sale electro-magnetice sunt minime și nu pot fi reperate, dar și prin construcția sa și profilul de zbor.
Și NSM aleasă de români, și racheta aleasă de bulgari RBS-15 Mk3, au raze similare, de peste 200 de km.
Diferență de abordare la sistemele de rachete antiaeriene
Pe partea de rachete antiaeriene, OPV-ul românesc va veni dotat cu un lansator de rachete RIM-116 RAM (Rolling Airframe Missile), de la compania germană RAM-System GmbH (RAMSYS).
Lansatorul este montat pe un sistem rotativ la 360 de grade și funcționează precum o turelă, îndreptând rachetele către țintă înainte de tragere.
În varianta cea mai nouă, rachetele RAM – care sunt ghidate în infraroșu – au o rază de angajare a țintelor aeriene de circa 9 km și o rată de succes declarată de 95%.
Ele sunt privite în general de marile marine ale lumii drept o soluție de apărare pe rază foarte scurtă – practic ultimul strat de apărare până când o țintă aeriană lovește nava.
Avantajul sistemului, însă, este că într-un lansator sunt de obicei 21 de rachete RAM, un număr mai adecvat în cazul unui atac cu vectori multipli.
De cealaltă parte, rachetele VL Mica ale bulgarilor sunt montate într-un lansator vertical și au o rază de operare mult mai mare, până la 20 de km. Asta înseamnă posibilitatea de a angaja o țintă cu mai multe rachete, în cazul unei interceptări nereușite din prima.
Ele sunt ghidate radar sau în infraroșu (depinde de versiune) și pot angaja mai multe tipuri de amenințări.
Dezavantajul echipării bulgărești este că pe noile nave lansatorul vertical are doar opt celule, adică o navă dispune de doar opt astfel de rachete antiaeriene.
HotNews a adresat MApN o serie de întrebări legate de sistemul de rachete antiaeriene și de ce a fost ales sistemul RAM și va reveni cu un articol dedicat pe acest subiect.
Bulgaria a făcut două nave în șase ani, România trebuie să le facă în patru
La partea de radare, navele românești vor avea soluții Thales, iar nava va avea atât un sonar montat în chilă, cât și unul tractat pentru supraveghere și detecție submarină. Pe partea de sistem de management al luptei (CMS – Combat Management System) cel mai probabil candidat va fi Tacticos, dezvoltat de Thales, potrivit surselor HotNews.
Nava va fi de asemenea dotată cu torpile de producție germană și sisteme de contramăsuri.
Pentru România, având în vedere că programul a fost semnat prin mecanismul SAFE, termenul limită impus de Comisia Europeană este anul 2030. Deci, în circa patru ani Forțele Navale ar trebui să primească cele două nave de patrulare construite la Mangalia.
La bulgari contractul a fost semnat în 2020, iar prima navă de patrulare „Hrabri” a fost livrată spre finele anului trecut. A doua navă „Smeli” urmează să fie livrate în lunile ce urmează. Așadar la aproape șase ani de la semnarea contractului.
„Nu au existat întârzieri majore pe proiect” în Bulgaria
„Nu au existat întârzieri majore pe proiect, nu a existat niciun scandal după semnarea contractului și totul a decurs lin. Marele plus al proiectului este că au fost produse în țară, că banii au fost investiți într-un șantier naval bulgăresc. E ceva ce rar se întâmplă în Bulgaria”, spun jurnaliștii bugari de la Mediapool.
Ei mai spun că marina bulgară susține că e mulțumită de noua navă și că programul per total este unul dintre puținele achiziții militare care au fost un succes, în condițiile în care de-a lungul timpului alte mari achiziții de armament au trenat, au fost blocate sau tergiversate de scandaluri sau nu s-au finalizat cu livrări la timp.
