„Ma numesc Iacob Darian Stefan, am 6 ani si, inca de cand am venit pe lume, parintii mei au aflat ca eu o sa am mari probleme de sanatate. Sufar de tetrapareza spastica, retard neuromotor sever si sindrom Down. In adancul sufletului meu, nu inteleg de ce nu pot fi si eu ca toti ceilalti copii de seama mea, de ce nu pot sa merg si sa vorbesc. Imi doresc sa fiu si un copil macar aproape normal, sa stau in fundulet, sa nu imi mai arunc capul pe spate si, daca vrea Dumnezeu, sa merg.
Mama si tata sufera foarte mult din cauza mea si-mi doresc sa-i fac un pic mai fericiti, caci, chiar daca nu pot sa vorbesc, inteleg multe din ce se intampla in jurul meu. Imi doresc sa-i implinesc fratelui meu, Ciprian, care este in clasa a III-a, cea mai arzatoare dorinta a lui: „sa ma fac bine”. Cand mergem la manastiri, fratele meu se roaga pentru mine si, ori de cate ori are ocazia sa isi puna o dorinta, chiar si de ziua lui, el se roaga la Dumnezeu doar ca eu sa ma fac bine. Ajutati-ma sa ma fac bine pentru ca fratele meu, Ciprian, sa aiba propriile dorinte si sa nu-i mai rapesc din dorintele lui!
Cand merg in parc, sunt cel mai fericit. Acolo ma asteapta un leagan albastru, ca un fotoliu, care ma face sa „zbor” si ma ajuta sa imi tin capul. Sunt multi copii, mai mici, mai mari sau chiar de varsta mea, care asteapta la rand sa se dea in leaganul albastru. Ei ma privesc curiosi si o intreaba pe mama: „Cati ani are bebelusul tau?”, iar mama raspunde, cu durere, daca este un copil mai mic sau chiar de varsta mea: „este mai mare Darian” sau „este de varsta ta”. Si atunci incep intrebarile grele pentru mama, care nu are cum sa explice „de ce sunt altfel, de ce scot un pic limba si ma joc cu manutele?”. Iar mamei mele, care ma iubeste mult, ii e foarte greu. Vedeti, asta imi doresc: sa o fac pe mama fericita, si pe tata, si de fratele meu nu mai spun, imi doresc foarte mult sa ma joc cu el, sa batem mingea impreuna. Dar cu Ciprian nu pot decat sa ganguresc si sa-l mai trag de par, pentru ca asa stiu eu sa ma joc.
In luna februarie 2011, parintii mei au aflat de o Clinica de Recupe?rare din Truskavetz-Ucraina si au zis ca acolo este sansa mea de a deveni un copil normal. Am reusit cu greu sa ajungem la tratament, si rezultatele sunt vizibile, am devenit mult mai atent si imi doresc in continuare sa descopar lumea, usor-usor, prin ochii mei de copil.”
Povestea lui Darian a fost scrisa de mama lui. Cea care, fara sa auda vreun cuvant de la el, stie sa citeasca limpede, cu sufletul, in sufletul copilului ei. Darian s-a nascut cu sindrom Down si tetrapareza spastica. De la 8 luni, in urma unui vaccin, el a inceput sa sufere si de epilepsie. La 6 ani, baietelul arata precum un copil de cateva luni. Cantareste doar …
