a”In viata ai parte si de rahaturi!” Cum sa nu te simti coplesit de greutati

a”In viata ai parte si de rahaturi!”. Am vazut mesajul acesta pe un perete si mi-a ramas in minte. Se potrivea perfect cu starea mea de atunci.
Azi, cand mai citesc ce scrie prin ziare, imi repet aceasta fraza: a”In viata ai parte si de rahaturi!”.

Sunt niste cuvinte profunde si foarte adevarate.

Nici nu deschid bine telefonul ca aplicatia de stiri imi trimite mesaj: a”Tragic. Doua mame si 6 copii au murit intr-un accident!”.

M-am simtit ca in fata unei gauri de iepure. Sar in ea sau nu?! Aveam de ales: continui sa citesc despre toate nenorocirile din lume sau caut ceva mai frumos?

Cu totii avem de ales. Ne concentram asupra rahatului sau cautam miracole. Ne aruncam in intuneric sau cautam lumina. Ambele sunt acolo: si rahatul, si miracolul.

De multe ori in viata mea am ales rahatul. Uneori, inca o mai fac. Raman ancorata in vechile modele, in frici, in griji. Asa am invatat de la ai mei. Asa am vazut la altii. Asa fac si eu.

Insa concentrarea pe miracol poate fi un exercitiu pe care sa-l facem cu totii. E un obiecei pe care ar trebui sa-l cultivam in societate. Astfel incat sa ne dam seama rapid ca avem de ales.

Sunt sigura ca daca am fi invatati ca avem de ales, ne vom putea concentra mai usor.

Dar, in multe cazuri, credem ca nu avem de ales. Urmarim hipnotizati stirile tragice, ne lasam mintile sa orbecaie in intuneric, ne facem griji. Ne resemnam si traim in situatia data.

DAR, avem de ales!

Acum doi ani si ceva, miracolul a aparut in viata mea. Era atat de evident, incat n-am avut nicio sansa sa-l ratez. Chiar si daca voiam.
Totul s-a schimbat in mine. A fost momentul in care am stiut ca nu mai sunt o victima a stirilor, ca am de ales.

Era 4 dimineata, la inceput de vara. Suna telefonul. Ca parinte, sa ridici telefonul la 4 dimineata, si sa-ti auzi copilul plangand panicat e ceva ce-ti opreste inima. Am intrebat ce se intampla. Copilul meu imi dadea franturi de informatii: ambulanta, copil, zi frumoasa pe lac.
Povestea adevarata era cam asa: Mai multe familii erau la picnic pe malul lacului, iar fiica mea era baby-sitter la o fetita de trei ani. Cand se pregateau sa mearga sa inoate, o mama a inceput sa tipe pe mal ca fiul ei de 7 ani este de negasit. Se temea de ce e mai rau. Ca s-a inecat.
Primul miracol: pompierii erau deja acolo, si o asistenta medicala, si salvamari.
Al doilea miracol: La aproximativ 10 minute, unul dintre cautatori a gasit baiatul cu fata in jos, la o adancime …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *