Art. 24, alineatul 6b din Codul Fiscal prevede ca in cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al masinilor, uneltelor si instalatiilor, precum si pentru computere si echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru o amortizare liniara, degresiva sau accelerata.
In cazul metodei de amortizare liniara, amortizarea se stabileste prin aplicarea cotei de amortizare liniara la valoarea fiscala de la data intrarii in patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix amortizabil.
In cazul metodei de amortizare degresiva, amortizarea se calculeaza prin multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul dintre coeficientii urmatori:
a) 1,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este intre 2 si 5 ani;
b) 2,0, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este intre 5 si 10 ani;
c) 2,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.
In cazul metodei de amortizare accelerata, amortizarea se calculeaza dupa cum urmeaza:
a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depasi 50% din valoarea fiscala de la data intrarii in patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix;
b) pentru urmatorii ani de utilizare, amortizarea se calculeaza prin raportarea valorii ramase de amortizare a mijlocului fix la durata normala de utilizare ramasa a acestuia.
Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe prevede ca perioada de amortizare pentru calculatoare electronice si echipamente periferice este 2-4 ani.
Amortizarea fiscala se face incepand cu luna urmatoare celei in care mijlocul fix amortizabil se pune in functiune.
In acest caz, din punct de vedere managerial, metoda aleasa depinde de politica organizatiei in materie de armotizare. Pentru a elabora o politica adecvata, firma trebuie sa ia in calcul patru factori:
– costul de achizitie al activului;
– durata estima de viata utila a activului;
– estimarea valorii reziduale preliminat la incheierea duratei de viata utila a activului;
– structura beneficiilor prognozate pe fiecare an al duratei de viata utila a activului fix.
