Modelul „Dozei zilnice recomandate” pare sa aiba cele mai mari sanse de a deveni regulament unic european de etichetare a alimentelor. Acesta prevede stabilirea unei valori zilnice recomandate de calorii, pentru un adult cu activitate fizica moderata. In functie de acest criteriu, toate alimentele vor avea trecuta pe eticheta, pe langa informatiile despre continutul de grasimi, zaharuri si sare, cat la suta din necesarul zilnic de calorii reprezinta portia respectiva sau cat la suta din necesar reprezinta 100 grame din acel aliment. Astfel, pentru portiile mai mici de 100 grame va fi trecut direct procentul aferent cantitatii respective, iar in cazul portiilor mai mari de 100 grame vor fi trecute valorile pentru acest gramaj, urmand ca fiecare sa calculeze in functie de cat consuma.
Standardul ar putea fi stabilit la 2.500 calorii pentru un barbat si 2.000 calorii pentru o femeie, insa multe voci sustin ca metoda este ineficienta deoarece calculul se rezuma doar la valoarea energetica nu si la continutul altor ingrediente. De exemplu, un aliment care acopera 20 de procente din energia necesara unei zile ar putea avea un continut mare de zaharuri sau grasimi, deci s-ar respecta limita generala, dar s-ar depasi valorile recomandate pentru aceste ingrediente. De aceea, s-a hotarat ca in dreptul ingredientelor principale sa fie trecut si procentul din doza zilnica recomandata pentru acestea, valoari recomandate medical. Romania a adoptat deja un asemenea sistem, insa el este optional si a fost ales numai de cativa jucatori de pe piata alimentara, in a doua jumatate a anului trecut.
Mai multi oficiali europeni sustin ca, la nivelul comunitatii, industria alimentara trebuie sa adopte un singur cod de etichetare, indiferent de ce masuri au luat pana acum guvernele statelor membre. Anuntul a fost facut de mai multi oficiali europeni care au lucrat la elaborarea unei legi unitare care reglementeaza ce si cum trebuie trecute pe eticheta informatiile nutritionale. Desi dezbateri pe acest subiect exista de mai bine de un an, reprezentantii Comisie si cei ai industriei alimentare si asociatiilor de consumatori nu au ajuns la un numitor comun privind alegerea unui model standard. Acum cateva luni s-a vehiculat ideea ca va fi stabilit un cadru general pentru piata europeana, urmand ca fiecare stat sa adopte un model propriu, dar specialistii europeni sustin ca asa ceva este imposibil deoarece este impotriva ideilor de „competitie” si „piata unica”.
Totusi, in perioada de tranzitie vor fi acceptate si schemele nationale, insa din momentul in care legea europeana devine obligatorie, modelele de pana acum ar putea fi pastrate doar ca informatii suplimentare. La nivel european se estimeaza ca foarte putini producatori vor pastra si modelele suplimentare, deoarece inseamna costuri mai mari de ambalare, care se vor regasi in pretul final al produsului.
Regulamentul de etichetare va fi discutat in Paralamentul European in luna martie, specialistii asteptand adoptarea acestuia pana in luna mai a acestui an.
Pana acum s-au remarcat cateva modele de etichetare la nivel european, cel al „culorilor semaforului” din Marea Britanie fiind cel mai popular. Acesta prevede ca alimentele sanatoase sa fie insemnate cu verde, cele mai putin sanatoase – cu galben, iar cele nesanatoase – cu rosu. Astfel, consumatorii stiu ca din alimentele „verzi” pot consuma cantitati mari, din cele „galbene” cantitati moderate, iar cele „rosii” foarte rar sau deloc. Suedia, Germania si Franta sunt tari europene care au stabilit norme asemanatoare bazate pe culori, considerand ca este cel mai simplu sistem de recunoscut de catre consumatori, indiferent de gradul lor de educatie.
