Toti am incercat macar o data, ca terapie, o lingurita de miere, insa pentru ca aceasta sa ajunga pe masa noastra in forma pe care o cunoastem este nevoie de multa munca si rabdare.
Apicultura traditionala a inceput sa fie inlocuita din ce in ce mai mult cu apicultura moderna, care presupune pastoralul, nu numai din ratiuni financiare, dar si din motivatii de ordin biologic.
Ion Bodnariu, inginer de formatie, practica aceasta meserie de mai bine de 20 de ani si marturiseste ca mierea adevarata, cea care se obtine numai din nectarul albinei, se gaseste din ce in ce mai greu. „Culturile au o dinamica foarte mare, plantele cultivate genetic sunt ocolite de albine, ceea ce ar trebui sa dea de gandit celor care promoveaza astfel de culturi. Noi, apicultorii, avem datoria sa nu le deziluzionam si sa evitam astfel de lucruri”, spune el. Mierea adevarata trebuie sa indeplineasca doua conditii de baza: sa provina din flori necontaminate si sa fie suficient de bine maturata de catre albina incat sa nu prezinte pericolul de a fermenta, adica sa nu aiba un grad de umiditate periculos de mare. „Exista apicultori care, pentru a obtine o productie din ce in ce mai mare, scurteaza perioada de maturare, ceea ce afecteaza foarte mult calitatea mierii.” Un apicultor profesionist, care-si respecta meseria si clientii, nu face rabat de la aceste doua conditii, iar Ion Bodnariu face cu siguranta parte din aceasta categorie. „Am incercat sa transmit aceste trasaturi si generatiei urmatoare, ginerelui meu, care se ocupa si el de stuparitul pastoral, valorificand produsele prin magazinul propriu, ca si mine. Preferam cantitati mai mici de miere, insa de o calitate care sa ne reprezinte si care sa ne ofere o clientela stabila si fidela”.
Asa cum am mai spus, mierea este de departe cel mai important element al stupului.
Scrierile din Antichitate abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia, datorita numeroaselor sale propietati terapeutice. Este un aliment usor de digerat, cuprinzand un amestec de fructoza, glucoza si minerale, toate acestea trecand direct in circulatia sanguina, fara a mai fura energie de la organele digestive.
Tracii o numeau „hrana vie”. In miere se regasesc toti aminoacizii esentiali fara de care metabolismul uman nu se poate desfasura normal, ba, mai mult, niciun alt aliment sau medicament nu este mai complet sau mai bine tolerat si mai usor asimilat de organism.
Mierea este folosita cu eficienta si in industria cosmetica. Cremele de fata, lotiunile nutritive sau demachiante pe baza de miere, propolis sau laptisor de matca dau rezultate remarcabile in ingrijirea tenului si a corpului.
Polenul, pe care albinele il recolteaza aproape fara incetare de primavara pana toamna, este un produs nobil, o vitamina naturala care le lasa in urma pe cele de sinteza. Fiind o substanta vie care germineaza, trebuie protejata de fenomenul natural de alterare fie prin metode clasice de uscare, fie prin conservare la rece. Aceasta din urma a devenit foarte folosita. „Conservarea la rece este singura metoda care pastreaza aproape integral proprietatile terapeutice ale polenului, iar eu si familia mea o practicam si o recomandam”. Este o metoda greoaie, care mareste pretul de cost al polenului, dar beneficiile sunt incomparabil mai mari.
Este afrodisiac, anabolizant biologic, antibacterian, antidepresiv, antiinflamator, biostimulator, diminueaza hemoragiile, scade colesterolul si amelioreaza functiile cerebrale. Intareste capilarele sangvine, inima, sistemul imunitar si este un tonic general. In plus, este un stimulent al poftei de mancare si poate fi folosit in desensibilizarea persoanelor alergice.
Propolisul, alt produs-minune al apiculturii, este un antibiotic natural, avand capacitatea de a mari gradul de imunizare a organismului atat uman, cat si al albinei, cicatrizeaza iritatiile si dezinfecteaza zona pe care este aplicat. Poate fi utilizat sub forma de tincturi sau ca atare, fiind foarte important ca el sa fie bine conservat dupa ce este recoltat. Metoda cea mai sigura este sa fie tinut in vase ermetice, pentru a nu se risipi o componenta valoroasa, si anume uleiurile volatile care au efect terapeutic intrinsec.
Filosofii greci considerau propolisul drept pavaza impotriva agresorilor externi, plecand tocmai de la procuparea pe care au descoperit-o la albine de a-si proteja stupul cu o mantie de propolis, dandu-i aspectul unei adevarate cetati.
„Inca din vremurile de glorie ale apiculturii, pe timpul voievozilor, tributul era platit turcilor prin ceara, miere si, surprinzator, propolis. Asta deoarece sultanii doreau sa-si lumineze palatele cu ceara romaneasca, in care se punea propolis. Pe langa aroma placuta, acesta dezinfecta si asigura o atmosfera aseptica”, spune apicultorul Ion Bodnariu.
Este un veritabil antibiotic natural, compus din rasini vegetale, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente – cupru, zinc, mangan, cobalt – la care se adauga polen, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita propietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul are numeroase intrebuintari. Reface tesuturile afectate de rani, taieturi si mai ales arsuri sau degeraturi, vindeca mucoasa bucala si este benefic in sangerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor. Acesta poate fi administrat sub diferite forme: tincturi, lotiuni, unguente sau paste de miere cu propolis.
Laptisorul de matca este un puternic stimulet biologic cu actiune energetica si regeneratoare asupra organismului. Tonifica, elimina inapetenta, are un rol deosebit in metabolismul celular si in activitatea creierului. Reduce colesterolul din sange, este util in digestie, pentru combaterea insomniei si anemiei, fiind si un excelent stimulator al productiei de globule rosii, albe si trombocite. „La jumatate de gram pe zi administrat sub limba, te poti astepta la o revigorare, energizare a organismului aproape spectaculoasa”.
Ceara de albine este folosita inca din Antichitate, atunci cand i-au fost recunoscute vitutile terapeutice. Este o resursa importanta in apicultura care, din pacate, nu este indeajuns exploatata. Se foloseste la prepararea unor unguente si balsamuri, dar si in industria cosmetica. Se pastreaza in vase bine inchise, la rece si la intuneric, in incaperi curate si uscate.
„Desi am 30 de ani de activitate, profesionist ma ocup de apicultura de 20 de ani. Cu ocazia fiecarei carti de specialitate pe care o abordez sau articol pe care il citesc, ma straduiesc sa asimilez cat mai multe lucruri despre apicultura si produsele sale, insa de fiecare data descopar lucruri noi. Ele imi confirma faptul ca noi ne aflam undeva, poate nici macar la mijlocul drumului spre adevarul ascuns in interiorul unui stup. S-ar parea ca in stup exista, intr-un mod echilibrat, viata intr-o forma aproape perfecta, lucru pe care ni-l dorim si noi”.
Aceasta practica dateaza din vremurile imemoriale ale istoriei umane. Pentru civilizatia egipteana, inca din timpul primei dinastii, albina reprezenta simbolul regelui. Civilizatia elena a evoluat si ea in spiritul credintei ca mierea reprezinta un aliment, dar si un remediu foarte bun, iar in cea mai veche carte din India, Rigveda, scrisa intre anii 3000-2000 i.H., atat mierea, cat si albina sunt mentionate de mai multe ori. La origine, mierea era rara, fiind rezervata la inceput pentru serviciile religioase, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre. Aristotel a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandand propolisul drept remediu in plagi supurate. El nu este singurul filosof care aminteste de aceasta minunata terapie, Pliniu, Galien, Dioscoride, precum si marele Hipocrate vorbesc despre vindecarea anumitor boli cu ajutorul apiterapiei.
Dintre toate produsele apicole, cea mai buna si veche utilizare in scop terapeutic o are veninul de albine, folosit pentru afectiuni reumatismale si articulare cronice, boli inflamatorii precum si pentru scleroza in placi. De asemenea, un rol deosebit in domeniul sanatatii il ocupa combinatiile de miere, polen, laptisor de matca dozate corespunzator. Acestea se folosesc in convalescente, avitaminoze, diverse afectiuni ale tubului digestiv si ficatului, nevroze, astenii, senilitate sau afectiuni ale cailor respiratorii.
Toate produsele apicole contribuie la intarirea organismului, astfel incat persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate orice afectiune, avand efecte pozitive in tratarea a peste 500 de boli. Omul face multe greseli care ii afecteaza direct sau indirect inima si vasele sangvine. Asta se intampla din cauza unei alimentatii necorespunzatoare (consumul exagerat de grasimi in detrimentul fructelor sau al legumelor), a stresului, nervozitatii, lipsei de miscare, si, nu in ultimul rand, a mostenirii genetice. Un studiu recent a aratat ca apicultorii au o inima foarte sanatoasa, care ii ajuta sa traiasca, in medie, cu opt ani mai mult decat restul oamenilor. Intepaturile de albine sunt considerate de majoritatea apicultorilor o binefacere pentru propia sanatate, si nu un risc profesional.
„Poate nu am invatat si nu stim cum sa folosim aceste produse asa cum o face albina, un lucru este cert – ele au fost descoperite de om intr-o anumita treapta de civilizatie si din acel moment omul nu a mai renuntat la ele. Ceea ce ar trebui sa ne dea de gandit este faptul ca, desi practica demonstreaza ca produsele albinei sunt extrem de sanatoase, viata moderna ne indeparteaza de aceasta sursa de sanatate, prin preparate mistificate, sintetizate, care arunca asupra mierii si a celorlalte produse ale stupului o umbra de indoiala”, spune Ion Bodnariu.
Numerosi cercetatori din intreaga lume au demosntrat deja ca produsele apicole contin substante nutritive extrem de utile functionarii directe a inimii si vaselor sangvine, precum si substante cu efect tamaduitor imediat. Efectul benefic al apiterapiei, atat in bolile de imunosupresie, cat si in cele autoimmune, poate fi explicat prin faptul ca in toate produsele apicole se afla toate substantele cunoscute in chimia organica si anorganica, in biochimie, farmacologie si chimia alimentara.
Mierea in general trebuie tratata ca un produs cu vectori terapeutici. Fiecarui sortiment – si nu sunt deloc putine in Romania – i-au fost atribuite insusiri benefice sanatatii.
Mierea poliflora este recomandata oamenilor sanatosi, care au nevoie de un pachet de de vitamine si care vor sa consume in loc de zahar un produs cu valoare energetica mare la un pret convenabil. Mierea polifera este cea care se extrage din tot stupul, in cantitati mar,i de aceea si pretul este mai mic.
Mierea de salcam este cea mai valoroasa si cea mai cautata deoarece e cea mai putina. Primavara, albina este vlaguita si are o capacitate relativ redusa de a colecta nectarul, din aceasta cauza este o miere foarte greu de obtinut. Ca efecte terapeutice, mierea de salcam are in compozitie cea mai mare cantitate de fructoza, un monozaharid care are capacitatea de a se asimila pe traseul digestiv adica intra in sange fara a mai ajunge in celelalte organe.
Mierea de rapita are in compozitie 80% glucoza, un dizaharid ce are o propietate interesanta: este de trei ori mai putin dulce ca fructoza. O lingura de miere de salcam iti produce senzatia de saturatie, de dulce, lesios, pe cand o lingura de miere de rapita iti lasa dorinta de a mai manca una si, in plus, este si usor digerabila.
Rapita este o planta ce produce o miere cristalizata, cu o granulatie foarte fina, cremoasa, emolienta, fiind foarte indicata in afectiunile aparatului respirator si un pansament foarte bun pentru somac. Poate fi folosita ca atare, fara niciun ingredient, ca masca de fata, penetreaza epiderma hraneste tesutul conjunctiv, este usor asimilabila, are un PH aproape neutru si nu ustura deloc.
Mierea de tei se extrage din florile de tei care contin un ulei farnesol cu o aroma specifica, pe care chimistii nu au putut sa o deceleze si implicit sa o sintetizeze, asa cum au facut cu capsunile, zmeura, marul si celelalte arome sintetice. Asta ii confera teiului avantajul de a nu putea fi falsificat ca aroma. Are efect sedativ, se recomanda in stari de insomnii, are un gust savuros si este usor acida, fiind foarte bine tolerata de cei cu hipoaciditate.
Mierea de menta este recomandata in dischineziile biliare, are o mare cantitate de vitamine si este astringenta. Este savuroasa, cu o granulatie foarte fina. Desi se face in cantitati mici, este cu atat mai valoroasa.
Mierea de salcam rosu creeaza organismului uman o baza de vitamine, fiind un dezinfectant natural. Salcamul rosu este un arbust care face un ciorchine rozaliu, din care albina extrage un nectar parfumat, suav, fiind extrem de benefica pentru cei care doresc o miere usoara.
Mierea de floarea-soarelui contine vitamina p si este recomandata persoanelor care au o activitate circulatorie proasta. Regleaza hipo si hipertensiunea si este indicata celor care au probleme de circulatie sangvina si o memorie deficitara.
