Avertismentul lansat anul trecut de banca centrala prin vocea guvernatorului Mugur Isarescu – „nu mai trageti de economie ca se rupe”- pare sa-i fi lasat reci pe mai-marii din Palatul Victoria. Zidurile groase, chiar si subrezite de vremuri, daca e sa dam crezare spuselor celor care vor sa se mute din locatie, nu lasa loc de trecere decat laudelor la adresa oficialilor si masurilor populiste.
Intre timp, boala economiei se cronicizeaza, iar 2008 risca sa devina anul in care se poate intra in coma. Cu toate eforturile disperate de cautare a medicamentelor tamaduitoare, BNR e departe de a putea salva situatia. Pentru ca scumpirea creditului in lei nu poate opri decat partial presiunea pe oferta si escaladarea deficitului de cont curent generat de raportul de 2/1 dintre importuri si exporturi. Si asa raportul dobanda de interventie/inflatie e mai mare la noi decat in statele vecine, iar rezervele minime obligatorii ale bancilor comerciale sunt uriase. Mai mult, latura creditelor in valuta externalizate nu poate fi controlata!
Putregaiul dospit din strafundurile economiei incepe sa miroasa din ce in ce mai urat. E foarte clar ca politica fiscala nu e in masura sa contabilizeze veniturile reale ale romanilor. Si, dupa ce ca nu stim care e presiunea pe oferta firava de bunuri si servicii pe care economia mioritica o produce, ne-am mai pricopsit si cu un 2008 electoral. Un an in care romanul de rand trebuie, macar de fatada, la momentele potrivite, sa fie cu burdihanul plin de mici si bere pentru a vota asa cum se cuvine: adica in stare de semiconstiinta.
In aceste conditii, sunt semne rele pentru deficitul comercial, pentru inflatie, dar si pentru moneda nationala ajunsa din tigru european in 2006 o pisica jigarita care nu mai sperie sobolanii la finele lui 2007.
