Sirianul Omar Hayssam i-a spus procurorului Ciprian Nastasiu, intr-o convorbire telefonica interceptata, ca „ramine pe loc”, adica in Liban, pentru a se intilni cu el, totodata explicindu-i ca isi poate face si concediul acolo: „Masini, gagici, cintarete, dansatoare. Ce vreti, stam si ne distram!”. Cei doi interlocutori pun la cale o intilnire, in jurul datei de 6 septembrie 2006, la rugamintea lui Omar Hayssam care promite ca ii va spune tot adevarul despre plecarea sa. Dupa ce se tocmesc asupra locului de intilnire, Hayssam ii spune in final ca ramine in Liban, pe loc, pentru a-l astepta. Tot in convorbirile dintre cei doi, Hayssam ii spune lui „Nic” (procurorul Nastasiu-n.r.) ca trebuie sa se interneze la Universitatea Americana din Beirut, pentru o operatie, in urma inrautatirii bolii pe care sustinea ca o are in Romania.
„Am plecat ca un domn, cu capul sus, imbracat la costum, parfumat, aranjat”
Sirianul Omar Hayssam i-a declarat telefonic procurorului DIICOT, Ciprian Nastasiu – care l-a deferit justitiei pentru rapire – ca a plecat din Romania „ca un domn, cu capul sus, la costum, aranjat, parfumat”, cu ajutorul unui pasaport cu identitate falsa si alt „look”, de pe Otopeni. Mai multe convorbiri telefonice dintre procurorul de caz Ciprian Nastasiu si sirianul Omar Hayssam, inregistrate autorizat de Serviciul Roman de Informatii, au fost declasificate si folosite in procesul armatorului Mustafa Tartoussi, cel care l-ar fi ajutat pe sirian sa paraseasca Romania la bordul navei sale, caz judecat de Curtea de Apel Bucuresti. Interceptarile, relatate de Mediafax, au fost realizate in perioada 14 august -18 septembrie 2006. Convorbirile sint redate in 26 de note de transcriere, cu un numar de 101 pagini, interceptarile fiind autorizate de catre presedintele Curtii de Apel Bucuresti din acea perioada. In notele aflate la dosar, procurorul Nastasiu are apelativul „Nic”, asa cum prefera sa i se adreseze Omar Hayssam. In paragrafe din convorbiri in care subiectul principal este fuga lui Hayssam din Romania, sirianul este notat cu „H”, iar procurorul Ciprian Nastasiu este „Nic”, potrivit notelor din dosar.
„H: Da. Ca spune ca am fugit. Eu am plecat ca un domn, cu capul sus, imbracat la costum, parfumat, aranjat. N-am plecat nici in cutie, nici cioban, nici…
Nic: Dar, apropo, cu ce ati plecat?
H: Am plecat bine, ca un domn imbracat la costum. Atuncea… nici in masina de corp diplomatic, nici…
Nic: Pe calea aerului.
Nic: Dar eu eram convins ca ati plecat ca un domn si nu v-ati dus cu berbecutii. (risete)
H: Afara nu ii intereseaza. Va garantez eu. Nici cit negru sub unghie.
H: Ati citit nu? Ca am fost urmarit, supravegheat pina pe 7 iulie?
Nic: Pai de cine?
H: De… n-a declarat SRI-ul ca m-a urmarit pina pe 7 iulie?
Nic: Asta nu stiam. Adica… si ei spuneau ca nu v-au urmarit.
H: Minte cu nerusinare.
Nic: Deci v-au urmarit baietii?
H: Bineinteles. Erau ei de la antitero.
Nic: De la antitero?
H: Da
Nic: Si in momentul in care… ei v-au lasat sa plecati ca un domn.
H: Nu, nu. Asta nu va pot spune acum. O sa spun cind trebuie. Asta nu.
Nic: Da.
H: Ei m-au urmarit. Antitero era dupa mine tot timpul.
Nic: Si asta a fost motivul real ca sa dati interviu acolo? Sau numai l-ati…
H: Nu, nu. Pe cuvint. Daca va spun… deci pe linga o chestiune… pe o parte mica materiala, dar asta a fost motivul principal.
Nic: S-a luat ca un afront adus de dvs. statului roman si autoritatii statului roman.
H: Pentru ce? Cu ce? Ce le-am facut? Dar au plecat atitia oameni din tara si… nu s-a agitat nimeni.
Nic: Ei, nicio persoana suspecta de terorism, asa sa plece sub nasul autoritatilor. Ca este deranjant. Dar macar puteti sa-mi spuneti cu ce ati… pe aer, pe mare, pe teren, pe terestru, pe fluvial?
H: Cu ce am plecat? Cu avionul. Am plecat cu aerul!
Nic: Civil sau militar? Dar spuneti-mi cum ati iesit atunci?
H: Pe aeroport. Pe aeroport.
Nic: Care?
H: Henry Coanda. Cu avionul.
Nic: Civil sau militar?
H: Asta vreau sa vorbim intre patru ochi.
Nic: Pai, daca-i cursa, puteati sa fiti vazut. Nu? Daca e cursa civila. E… ca doar nu a fost avion particular, nu? Si cind ati iesit? In ce data? Deci spuneti cu avionul, si cu avionul civil de pe Henry Coanda.
H: Absolut.
Nic: Absolut. Am stabilit … e stabilit tehnic cum. Deci, rugamintea ar fi sa… sa-mi dati varianta corecta. Ca noi tehnic am stabilit. Si va repet. E tehnic. Unde nu minte nici satelitul, nu minte nici… operatorul. Prin satelit.
H: Nu vreau sa-mi fac alta identitate. V-am zis: am facut-o cind am plecat din Bucuresti pina la Beirut, pentru ca trebuia sa risc, si asta era urit, dar deocamdata nu am de ce.
Nic: Dar apropos, pe ce pasaport ati plecat, cine, ca stat? Ce pasaport?
H: Pasaport romanesc.
Nic: Nu era de dincolo?
H: Romania scrie pe coperta lui.
Nic: Ce culoare are?
H: Culoare romaneasca avea. Imaginati-va ca orice alta cetatenie decit asta ii trebuia viza de sedere, sa fie valabila, sa se bage in computer, cel mai bun era romanesc.
H: Varianta este una singura, o stie si altii de acolo, dar nu are cum sa va spuna niciodata.
Nic: Da` mai stiu si altii?
H: Da, mai stiu si altii (ride) pai, cei care… care au facut-o stiu, nu? Doar nu am… zburat?
Nic: Or fi stiind, dar… putea sa fie si… cum ati spus… prin… Otopeni, inseamna ca ati avut un pasaport…altul! Ati avut un alt pasaport, nu? Eliberat de anumite autoritati. Altfel, cum puteati sa iesiti?
H: Trebuia sa am un document…
Nic: Si in ce zi ati iesit?
H: Nici intr-un caz nu e ziua aia (ride).
Nic: Mai devreme sau mai tirziu? Mai tirziu?
H: Da, mai tirziu.
Nic: Mai devreme?
H: Nu, nu, mai tirziu decit data aia!
Nic: A!, mai tirziu.
H: Mult mai tirziu.
Nic: Filajul il stiati, il stiati dinainte?
H: Dar era cu mine, domnule Nic.
Nic: Pai cum, ca zice ca nu v-a filat nimeni? Ei… de aici si cu marcile masinilor si cu numerele, ce! (…)
Nic: Pai cu ce ati plecat pina la urma?
H: Am plecat cu pasaport romanesc valabil. Cu poza mea si cu alt nume.
Nic: Cu alt nume, nu s-a uitat nimeni la ea?
H: Poza mea, cu alt nume si cu alt look.
Nic: Alt look? V-ati pus peruca, ce v-ati pus? V-ati lasat barba? V-ati facut seic sau ce?
H: Haideti, haideti ca v-am spus cam multe. Seic nu puteam sa ma fac cu pasaport romanesc. (…)
H: De plecare… am anuntat persoane apropiate.
Nic: Imi spuneti de filaj, dar cine era filat? Ca nimeni nu isi asuma raspunderea acestui filaj.
H: Pai daca nu isi asuma sa fie sanatos.
H: Umbla filajul dupa copii sau dupa Violeta (Pirvan-concubina sirianului-n.r.) sau dupa altii. Pentru ce? La ce? Sa arate ca lucreaza… eu as fi vrut sa o inregistrez pe aia mica, ca problemele mele de sanatate nu se stie cit si cum. Ca vroiam sa o declar sa fie oficial inregistrata ca, daca Doamne fereste eu dau coltul, sa aiba si ea parte, ca si ceilalti, sa aiba dreptul la mostenire. Daca venea aia mica cu Violeta, transmiteam ceva vesti legate de ce se intimpla. Aveam de transmis citeva mesaje legat de chestia asta cu plecatul si cu…
H: Asta sper eu sa pot face bine pentru Romania si de la distanta, pentru ca acolo am crescut, de la 18 ani.
H: V-am spus, am plecat prin aeroport, cu pasaport, frumos.
Nic: Inteles, frumos, parfurmat si prin aeroport, am inteles, dar toata lumea zice ca asta e diversiune, ca nu aveati cum sa plecati asa, ca erau filtre, erau camere video. Cum v-ati dechizat, v-ati deghizat?
H: … o sa vedeti, o sa vedeti ca probele mele sint mult mai puternice decit simplele presupuneri ca a folosit cartela x si cartela aia y”.
„Nic: Trebuie sa imi iau o perioada de concediu, sa ma duc nu stiu pe unde, prin Egipt sau prin Dubai. Sint si eu terminat si cu nervii si cu toate alea. Am ancheta pe mine si la CSM si de la Parchetul General. De la toata lumea. Ma acuza ca am luat spaga, ca am luat una, ca am luat alta, ca am facut, ca am dres.
H: Sint in siguranta. Daca e sa mor, mor aici.
Nic: Aici unde inseamna? Deci, daca va trebui sa vin spre dumneavoastra, cum vom proceda?
H: La Beirut este inca embargou. Puteti veni la Damasc si vedem noi dupa aceea.
Nic: Pai acolo nu m-as prea duce ca acolo sint cunoscut de autoritati si ma iau imediat la ochi. Am fost la zilele Ambasadei Siriei, am fost si in partea cealalta, am fost si acolo. In principiu, acolo in Siria, nu.
Nic: Deci cind spuneti ca aveti actele, in zece zile sau cind spuneti ca le aveti atunci facem intilnirea si pentru acte si pentru asta.
H: O sa trimit eu om sa mearga acolo.
Nic: V-am zis cind primiti actele, ca nu fac doua drumuri. Atunci vin si le lamurim pe toate.
H: Eu va astept sa… am mai primit un document care v-ar fi chiar de folos. Chiar cu povestea asta cu Alexandria, Tartoussi… chestii din astea. Un document oficial care dovedeste ca povestile astea sint povesti.
N: Document oficial cu ce?
Nic: Trimit o copie dupa el. Le lamurim toate cind ne vedem.
H: Pina atunci sper sa am rezultatele cu bancile astea.
H: Nu e o problema, ca fac eu cale buna, nu va faceti probleme. Daca e ca sa nu se stie cei de la Ambasada puteti pleca fara viza.
Nic: E cam riscant.
H: Mergeti fara viza, va asteapta cineva acolo, va ia fara viza, fara nimic, nu e nicio problema.
Nic: Am nevoie de un loc unde sa stam linistiti, nu sa-mi cada bombe in cap si astfel de… undeva unde sa nu bata la ochi… adica sa pot sa fac un concediu… H: Da, binenteles, nu va faceti probleme. Va fac eu un program care sa va placa, luati-va familia, prietenii, copiii.
Nic: Cei din Damasc ma cunosc. Deci eu in Siria nu ma pot duce pentru ca e securitatea siriana acolo, nu am incredere in sirieni.
H: Credeti-ma ca intrati cinstit, fara sa stie nimeni ca ati intrat. Nu aveti decit sa veniti fara viza.
Nic: Nici cu viza. Nici fara viza. Nici daca vin cu elicopter… sint cunoscut acolo.
H: Vreti sa va fac invitatie oficiala?
Nic: Unde?
H: Nu, nu, vreti sa vi se faca o invitatie oficiala. Daca vreti se poate face, ca sa stiti ca veniti in calitate oficiala, fara probleme. Ca asa n-are nimeni ce sa, daca vi se, daca va spun eu ca nu.
Nic: Nu, deci asta o excludem din start, nu pot.
H: Daca vreti puteti intra in calitate oficiala, anuntati prin ambasada, nu au, nu e niciun fel de problema, ca va imaginati ca nu se trezeste nimeni sa va supere, dar nu are de ce, nu are nici un motiv. Cel mai sigur loc este la Damasc. Vreti la Beirut, la Beirut. Oriunde vreti in statiune, nu va deranjeaza nimeni, nu va intreaba nimeni nici de unde veniti, nici de unde plecati. Eu v-am spus, nu am decit buletin, cu buletin nu pot sa ma duc decit colo-colo, n-am unde.
Nic: Deci in afara de Liban si Siria nu doriti. H: N-am act, n-am act deocamdata. Daca vreau pot sa fac si pot sa ma duc oriunde, pot sa vin si in Bucuresti si sa ma si intorc, dar nu am de ce sa risc deocamdata.
Nic: Nu in Bucuresti, dar ziceam o zona neutra, o zona pe care sa o stiu si eu cit de cit.
H: Nu vreau sa fac o alta identitate ca sa pot sa ma invirt aiurea, n-am de ce deocamdata… faceti asa: luati un bilet, il platesc eu, cumparati un bilet pentru Bodrum, pentru Antalya, o saptamina, si plecati frumos cu avionul, fie ca e charter pina in Antalya, fie ca e normal pina in Istanbul, si luati un alt avion si aterizati la Damasc, daca vreti sa vina cu o masina sa va ia de unde sinteti.
Nic: Pai acolo nu m-as prea duce ca acolo sint cunoscut de autoritati si ma iau imediat la ochi. Am fost la zilele Ambasadei Siriei, am fost si in partea cealalta, am fost si acolo. In principiu, acolo in Siria, nu.
Nic: Mi-am riscat cariera si bunul renume si ce o mai fi ramas din el. Atunci am aparut in fata, am cerut, v-am crezut ca sinteti bolnav. Am zis ca lucram si asa mai departe. Raspunsul dumneavoastra a fost cu plecarea, ceea ce tot ce-am sustinut eu la vremea respectiva in fata cuiva s-a dus pe apa simbetei, ca nici dracul nu ma mai crede acum… Am o oarecare retinere fata de dumneavoastra. Nu pot sa ma las in mina dumneavoastra acolo, ca nu sinteti nici Papa Benedictus si nici ceilalti.
H: Domnule procuror, deci ascultati-ma! Ultima chestiune trebuie sa va ginditi ca v-as face vreun rau.
Nic: Pai nu neaparat dumneavoastra… E vorba de spatiul sirian.
H: Criminal nu sint, dusmanos nu sint, nu sint sadic. Daca e de facut rau se putea face rau si cind eram in puscarie si cind eram liber si cind… oriunde. Deci, nu… Daca vreti sa veniti oficial, eu va fac terenul sa veniti oficial. Vreti sa veniti neoficial, eu va garantez cu viata familiei mele acolo ca nu va supara nimeni.
H: Veti fi protejat, bine venit, bine tratat.
Nic: Eu in Siria nu intru, clar. Eu in Siria nu. O pornim imprejur, putem. Dar eu in Siria nu intru.
H: Imprejur, atunci in Liban. In Liban va astept. Ramin pe loc si va astept. Masini, gagici, cintarete, dansatoare, ce vreti. Stam si ne distram. Sintem paziti, nu ne atinge nici cerul.
Nic: Aoleo, de cine sintem paziti?
H: De oamenii care primesc bani, de cine? Aici nu este securitate ca in Siria, intelegeti?
Nic: Cum e, cine are bani are securitate?
H: Nu e, nu-i siguranta ca in Siria. In Siria poti sa mergi la doua noaptea unde vrei tu, nu te supara nimeni, n-are nimeni curajul sa se miste. Deci, va repet, daca vreti sa veniti in calitate oficiala veniti. Anuntati, fara probleme, stie statul ca veniti, va primeste alt stat.
Nic: In calitate oficiala trebuie sa am un scop ca vizita, sa stau de vorba cu presedintele. Ca vechi prieten ce sintem, eu cu Bashar, na.
H: Relatiile intre noi si Iordania nu sint bune. Nu prea avem control acolo.
Nic: N-aveti relatii bune cu iordanienii.
Hic: Nu, nu, nu.
Nic: Si la care spital sinteti, in Beirut sau in Damasc.
H: Nu, la Beirut. La Beirut fac, la Universitatea Americana. Un american mi-a prescris tratamentul.
Nic: Pai conationalul dumneavoastra, Zaher, spune ca sinteti la Damasc la spital.
H: …De unde esti te rog frumos, si la ce spital. Daca stie eu va dau un milion de dolari.
Nic: El zice ca stie.
H: Dar e un prost, il ia gura pe dinainte. Ascultati-ma, ca este un prost. Zaher este un prost. Zaher, daca nu era prost, nu ajungea pina aici. Daca nu era prost, il ia gura pe dinainte… puscarie de patru ori. Asta e.
Nic: Oficial nu pot sa vin decit in Beirut si in Damasc.
H: Deci eu va spun ca deocamdata nu am de gind sa intru oficial in Siria.
Nic: Atunci e posibilitatea in Liban. Dar numai la ambasada.
H: Eu nu am un act la mina sa intru in ambasada. Daca vreti in Siria… Am un buletin, buletinul meu de copil.
Nic: Si cu buletinul ala va puteti misca?
H: Pai de ce sa nu poata. Aici e recunoscut in Liban. Asa cum buletinul libanez e recunoscut in Siria. Oficial v-am spus ca nu pot eu sa ma duc in Siria. Aici e toata problema. Neoficial pot sa ma duc, sa ma intorc.
Nic: Ati primit ceva documente?
H: Da am primit din 1997.
Nic: Cite sint, cite aveti?
H: Ce v-am dictat eu, am primit oferta si astept acum sa treaca alegerile, stiti, ca in tara aia se fac alegeri. Da, am oferta fata de Romtehnica. Mi-au trimis-o. M-au rugat sa am un pic de rabdare, sa treaca alegerile acum, citeva zile. Trec alegerile si mi le trimite. Si astept si de la banca, cu omul ala. Persoana aia este in Siria acum si este dispusa… este persoana care facea transferurile pentru persoanele pentru care m-ati intrebat.
Nic: Vedeti ca Blaga (Vasile Blaga – fost ministru de Interne-n.r.) a confirmat ca dumneavoastra stati in Siria, si are date certe ca sinteti acolo, asa spune el.
H: Poftim?
Nic: Blaga, ministrul de Interne.
H: A spus… eu sint mai prost decit… Blaga.
Nic: A spus ca sinteti in Siria si are date certe ca sinteti acolo, asa spune el.
H: Ce… datele astea certe? Eu nu am nicio problema sa ma duc inapoi in tara mea, dar deocamdata stau la tratament… nu am de ce sa ma plimb de colo, colo, mi-am facut o supergagica aici si stau cu ea, ce sa fac?
Nic: Cu ce? Ce aveti?
H: Zic ca mi-am facut si eu o gagica, o cintareata super, prezentatoare de moda, ea ma ingrijeste, pierd timpul cu ea, ce sa fac?
Nic: Aia e de bine, aia e de bine.
H: Pai ce sa fac? Daca mi-ati blocat si femeile si copiii, ce sa fac acum?
Nic: Pai si cu cine mai aveti granita? Siria cu cine? Are Irakul, iordania, Turcia, nu?
H: Are Irak, Turcia, Iordania. Deci v-am zis, cu buletinul nu ma pot duce in tarile astea.
Nic: Nici in Iordania nu puteti, ca Iordania este totusi mai apropiata.
H: Nu se poate cu buletin acolo, trebuie pasaport. Stiti bine ca nu am pasaport. Pai, il aveti dumneavoastra – acum, ca nu, le aveti pe amindoua si pe ala romanesc si pe ala sirian.
Nic: Pai il am, le am pe amindoua, dar si cel diplomatic, partea aia de corp diplomatic ce aveati, legitimatia aia, sa v-o dau inapoi. Nu stiam eu de ce o vreti inapoi, ca v-ar fi folosit. Trebuia sa banuiesc eu de atunci.
H: A, nu, pai aia, stati linistit, ca mi-am facut alta noua, nu va faceti probleme”.
