BOYHOOD, un film in regia lui Richard Linklater, e mind blowing. E?greu sa-l privesti, sunt aproape trei ore in care nu se intampla practic nimic,?dar si mai greu este sa scrii despre o astfel de productie.
Richard Linklater e un regizor al carui nume sigur va fi citat, in urmatorii ani, in tot felul de publicatii cinefile, pentru ca a avut curajul sa faca practic imposibiliul. Sa filmeze din punct de vedere social si cinematografi patru personaje, dintre care doi actori si doi copii debutanti. Unul dintre copii este chiar fata regizorului, dar sa nu va inchipuiti ca filmul se invarte in jurul ei.
Chiar daca personajele joaca blazat, plictisit, comun, banal, ne dam seama tarziu ca asa e viata. In viata reala, nu spui replicile cu teatralitate. Te trezesti, servesti micul dejun, pleci la scoala, liceu.
Daca stai si te gandesti, iti dai seama cat de mult a riscat acest regizor. Daca mureau personajele din conditii naturale, sau unul dintre personaje. Nu poti controla ce se intampla intr-un an de zile, cum s-a intamplat in „Fast and Furios 7”, dar in 12 ani???
Aceasta productie s-a filmat efectiv?timp de 12 ani si regizorul a riscat totul.?
Toate scenele aparent banale, comune, plictisitoare, rupte din stilul de viata american, cu parinti care se muta mai des decat isi schimba masinile, cu familii dezorganizate, cu tot felul de cupluri divortate, cu parinti imaturi, cu barbati alcoolici, toate astea palesc, cand realizezi, paradoxal, ca oamenii,actorii au fost filmati 12 ANI.?
E o munca sisifica – de la scrierea scenariului pana la partea de post-productie, montaj, sunet, colorare pelicula, alegerea scenelor. Nici nu vreau sa ma gandesc ce a insemnat sa urmaresti milioane de scene, pe care sa le pastrezi, pe care sa le scoti, cum sa termini filmul, cum sa-l incepi, cum sa faci ca anii sa treaca?
In film nu se intampla nimic. Copii, …





