de Anca SIMINA Publicat la: 21.09.2014 19:15 Ultima actualizare: 21.09.2014 20:23
Pe Basarabei, in inima soselei, sta de vreo cativa ani un fast-food. Prin fata carciumii Ali Baba, trec zi de zi copiii catre scoala, bolnavii spre Fundeni si pensionarii catre piata. Pe 20 septembrie timpul a stat. Ali Baba s-a golit brusc. In jur, mii de jandarmi au insirat cordoane si bariere imposibil de trecut rupand orasul PSD de restul. Pe 20 septembrie, cohorte de barbati, femei cu copii mici si pusti convinsi ca doar Partidul este viitorul au trecut indecisi taind soseaua lui Ali Baba ca sa-l lanseze la presedintie pe gasitorul de comori al vremii. Am cautat o zi, in micul lui oras, doar banii. In urbea lui Ali Ponta monezile de aur sau banii de carton circula muti, prin fire stravezii. Nu ii da nimeni, dar totusi exista. Nu stie nimeni ce si cat o fi costat, chiar daca absolut nimic nu-i gratis. Am tot crezut minunile un apanaj al sfintilor. Dar am gresit. Uite ca PSD-ul poate sa le savarseasca. Daca intrebi de jos in sus, filosofia-i simpla: partidul da, nu cere de la oameni. El pur si simplu are. „Eu, sa dau? Partidul sa-mi dea mie!”. Omul uscat si-a tras tricoul rosu, nou, peste camasa alba, veche, si-alearga asa, cu-n steag in mana, sa nu se rupa tocmai el de card. De sus in jos, e drept pe dos: partidul va plati „de la partid” Din cotizatii, zice domnul Dragnea. De la toti oamenii cu steagul, vasazica, alindiind cuminti un zero dupa altul, in conturile PSD.
Arena Nationala. Ca sa se vada de ce e in stare sa dea partidul in materie de intrunire bine populata. Cateva zile s-a muncit pe rupte. Politia a scos din cartier masinile nepesediste. Pe Facebook s-au rulat oferte anume pentru „voluntari”: doua ore de aplauze la 20 de lei. Unii, mai norocosi, au luat si cate 100. RATB-ul, cu dintii stransi de foame, a impanzit afise sa-si cheme angajatii intr-o excursie de zile mari: chiar pe la stadion si chiar la ora 15.00, la fix si pur intamplator pentru o lansare.Cateva mii au fost adusi parca anume sa dea fastuasei adunari obligatoria nota rurala. Si ca sa fie sigur de norod, partidul, de la inaltimea guvernarii sale, l-a comandat cu doua ore mai inainte. Cine a inventat acum multi ani cantarile electorale ale omului, sperand probabil – pe atunci – la 2000 de spectatori capabili sa si sara gardul, nu si-ar fi putut macar inchipui dezmatul din orasul PSD. Un orasel de 60 – 70.000 de oameni inghesuiti, impinsi, convinsi, ademeniti cu 10-20 de lei ori c-o privire spre un stadion la care n-o sa ajunga, altfel, niciodata, sta sufocat intr-o arena. Orasul PSD plesneste.
Omul legii si dezordinii: „Uite, tarfo, daca ai din asta intri. Altfel, nu!”
Cine nu are bilet nu trece. De la volan, o femeie iesita sambata din casa priveste perplexa. Inainte nu, inapoi nu, dar incotro? Din bulevard, un om, desigur al legii, ii flutura biletul de parcare special si striga fara jena: „Uite, tarfo, daca ai din asta intri. Altfel, nu!”
In fastul fara pret, nu e greu de distins nici saracia. E-n omul uscativ, cu mainile muncite si manecile largi ale camasii roase. E in femeia stearsa, pe care-o rupe de multime tricoul imprimat cu-un Mikey Mouse, ironic, fara cap. E-n omul bland care se-aprindre dintr-o data: „Eu sa ajut partidul cu vreun ban? Nu, categoric, niciodata!”.
In varianta de TV livrata de partid el, cotizantul oarecare, a platit insa totul. Fiece euro in sirul nesfarsit al bonurilor de lansare i-a revenit chiar lui: 20.000-30.000 la firma de paza, 12.000 la oamenii cu matura de la final, cam 20.000 pentru pliante, altele 40.000 cat face stadionul, spre 60.000 furnizorului de tricouri si tot asa, pana spre 200.000, fara transport, si mult mai sus cu tot cu miile de autocare, plase cu mancare ori”diurne”. Vorbim de euro.
In jur de 1000 de agenti de paza au asigurat securitatea. Costul lor oficial este de 12 lei pe ora pentru fiecare
Omul cu tricou rosu. Si 60.000 de euro
Un soare care ustura ca lava face, de unul singur, opozitie. Valurile de oameni scurse din mii de autobuze fara nume il ignora insa, manate de trompete, de lideri transpirati, de strigate sinistre de razboi, din galeria de la Dinamo, rebrenduita azi. Orasul PSD goneste fara tihna inainte.
De departe cel mai versat judet in prestidigitatie electorala, Teleormanul s-a prezentat onorabil cu peste 100% dintre militantii onesti.
Prins bine in multime, omul cu tricou rosu, nou, si l-a tras proaspat peste camasa alba, veche. Intr-o mana tine biletul, ca pe o moneda de schimb cu un viitor imposibil de descifrat inca. In tara tuturor imposibilitatilor, are insa o certitudine: „O sa il ajutam cu ce putem pe domnu” Ponta.? Cu ce? Cu voturi. Cu bani nu. Bani sa ne dea dansul noua. Pentru azi vedem noi ce ne da”.
Omul cu tricou rosu nou l-a luat fara sa puna intrebari. Nu-i pasa ca poarta, iata, un Fruit of the Loom made in SUA, adus prin Germania, pastrat cateva zile intr-un depozit al Atlat Business Center din Pipera si cumparat, in fine, cu 2 euro de la Hell Advertising, o agentie de publicitate al carei sef, Oliver Arghirescu, e azi un rasfatat al ziarelor lucioase. Nu-i pasa ca alti 7.200 poarta acelasi tricou rosu trecut prin Hell ori ca alti 20.000 vor fi primit deja tricouri albe, galbene, albaste. 60.000 de euro cat ar costa, la pret de catalog al agentiei, tricoriada PSD, e pentru el o bula fara sens.
Foto: Gandul
Foto: Gandul
Omul cu tricou rosu, nou, e un norocos. Altii, pesedisti de 20 de ani cum se prezinta mandri, au venit cu tricourile de-acasa. „Eu sunt din Slatina si am venit special. Si o sa dau pentru campania lu” domnu” Ponta… o sa dau… 10 lei cu toata familia mea!”, se-anunta, vesel, unul.
Omul cu stare. Si 70.000 de pliante cu Marea Unire a lui Ponta cu romanii
Din valul de olteni, ridica mana muncita lui si se opreste calm. De la Ponta, pe care il sustine cu tot Doljul, atat mai vrea: „prospectie mai sanatoasa”. „O sa il ajutam cu ce putem. Financiar? Hmm…” Un joc de buze dubitativ ii schimonoseste o clipa fata. Vorbele ii ies insa pe dos: „Da! Eu ca cetatean din comuna Macesu de Jos, sunt in starea??? Sunt in stare sa ajut comuna pentru sustinerea domnului Ponta. Deci sunt in stare. Nu mari cantitati, da” nu sunt nici palmas”. Omul cu stare ar da, deci, daca e nevoie. Pentru comuna si pentru statut. Doar ca nu i-a cerut-o nimeni, zice.
Partidul a tiparit, fara el, fara stirea si fara banii lui de nepalmas, 70.000 de pliante cu Marea Unire a lui Victor Ponta cu romanii. „Pliante promisiuni” le-a etichetat in pachete de cate „1000 buc”, dosite bine de oamenii cu ecusoane de organizator.
Foto: Octav Ganea // Mediafax Foto
Omul cu stare stie ca Victor Ponta e cinstit. El n-are nevoie sa afle ca pliantul Marii Uniri PSD-iste din 2014 a iesit de sub tiparul Amma Print, tipografia care a scris, cu un deceniu in urma, „Nastase presedinte” cu banii din „Trofeul calitatii” ori ca patronal ei, Mihai Volintiru, este in acte liberal. Omul cu stare trece mai departe.
Foto: Gandul
Foto: Motivarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in dosarul „Trofeul Calitatii” in care Adrian Nastase a fost condamnat.
Omul cu revolutiile. Si palma
In urma lui, se insira in graba revolutionarii. Un ins barbos duce un steag si rade fara ganduri. Din dreapta lui, o doamna artagoasa, obisnuita cu manifestatiile, si-a pus de acasa palaria, luand la fata locului numai tricoul rosu peste bluza neagra, a apasarilor lasate la intrare. „Daca il ajutam? Da, cum sa nu! Cum? Stiu eu! Cu grija”, ma repezeste? fara tact, descurajandu-ma pe loc. „Bani nu ii dau. Da” ce-i cersetor? Eu sunt fondatoare, doamna, fiondatoare din „89. Femeia de pe tanc de la Revolutie sunt!”.
Femeia de pe tanc se-ndeparteaza iritata. De nicaieri rasare insa un barbat inalt si incruntat, cu tricolorul drept esarfa: „De unde esti? De la B1? Daca erai de la B1, asa-ti dadeam o palma…!” Barbatul care face inca revolutii isi desclesteaza dintii brusc. In locul palmei primesc pe gratis un elogiu. El, Victor Ponta, e eroul.
Omul cu functie. Si viitorul
In tara tuturor imposibilitatilor, un ins impovarat se lumineaza cand i se pun in mana 10 lei si un tricou, iar la bufet paharul semi-gol de apa chioara se vinde cu alti 3. Omul cu functie si-l poate permite. Bronzat uniform, cu haina costumului pe o mana si ochelerii de soare lasandu-I la vedere doar buzele si fruntea, omul cu functie e, iata, orator in devenire: „Trebuie sa intelegem cu totii ca politica e importanta. Fara politica niciun fel de activitate nu are o directie. (a??) Aportul fiecaruia vine si in completare. Aportul, ma refer aicea, financiar, pe care il dam prin participarea directa”. Iata-ma, in exercitiul democratic, transpirand in cautarea sensului din vorbele acestui domn. El e, in judete, partidul.
El ar putea intelege ce inseamna o astfel de lansare. Cu o scena de concert Rolling Stones, cand Bivolul, compania subcontractata de 360 Revolution, cere 4000 de euro numai pentru un CAR tv cu 8 …
