Bucataria franceza esta una dintre cele mai faimoase si softisticate, avand zeci de milioane de fani in lumea intreaga, incantand papilele gustative si simtul estetic deopotriva.
Legenda spune ca bucataria franceza s-ar fi nascut in Evul Mediu atunci cand regele Frantei, Henri al II-lea s-a casatorit cu Caterina de Medici, fiica unor nobili italieni. Mare amatoare de petreceri si ospaturi, se spune ca viitoarea regina a Frantei ar fi adus cu ea la curtea regala cei mai buni bucatari si patisieri italieni care sa o ajute la organizarea meniurilor din cadrul petrecerilor extravagante, devenite intre timp o obisnuinta regala.
Chiar daca aceasta legenda, nu foarte populara in randul francezilor din motive lesne de inteles, are sau nu un sambure de adevar, un lucru este cert: in momentul de fata bucataria franceza este un lider gastronomic la nivel mondial. Ea este recunoscuta inclusiv la nivel oficial pentru aportul sau, astfel ca in noiembrie 2010 UNESCO (Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura) a introdus bucataria franceza in patrimoniul cultural mondial, alaturi de bucataria mexicana.
O scurta istorie
Bucataria franceza are o istorie indelungata care se intinde de-a lungul mai multor secole incepand cu Evul Mediu, atunci cand era accesibila doar unei anumite paturi sociale, artistocratia. Influentata de diversele miscari sociale si politice ale vremii si suferind transformari mari de-a lungul istoriei bucataria franceza a ramas fidela totusi vinului, branzei si a sosurilor bazate pe smantana sau mustar, acestea ramanand si astazi adevarate simboluri ale elegantei si rafinamentului francez.
Dezvoltata mai ales in jurul Parisului si apoi si in celelalte orase ale Frantei, in paturile sociale superioare care puneau foarte mult pret pe partea estetica, bucataria franceza este una dintre cele mai colorate din lume. Francezii considerau si inca considera ca nu doar gustul este ingredientul principal al unei mese desavarsite ci si cum arata aceasta. Pe vremuri verdele era obtinut din sucul de spanac sau praz, in timp ce culoarea galbena provenea de la sofran sau galbenusul de ou. Mai departe, rosul provenea de la floarea soarelui, iar violetul de la floarea de turnesol.
Ca urmare a evolutiei bucatariei franceze, in 1652 aparea prima carte de bucate franceza, intitulata simplu „Bucataria Franceza”. Scrisa de celebrul bucatar de la vremea respectiva La Varenne, cartea practic arata faptul ca bucataria franceza devenise deja o parte esentiala a gastronomiei europene. Cartea oferea multe retete, inclusiv reteta pentru faimosul sos gros „roux”, obtinut la vremea respectiva prin amestecarea fainei albe cu untul si folosit la ingrosarea supelor sau sosurilor. Inainte de inventarea acestui sos, francezii inmuiau pur si simplu painea in supa pentru a o ingrosa. Schimbari ca acestea au pus definitiv bucataria franceza pe harta gastronomica a lumii, impunand-o ca una dintre cele mai importante scoli de gatit din Europa si din lume.
Noua gastronomie franceza
De-a lungul vremii s-au conturat doua curente majore in ceea ce priveste bucataria din Hexagon. Inainte de porni in explorarea lor, trebuie sa amintim ca indiferent de tipul de gatit, francezii au in cadrul unei mese, patru feluri de mancare: antreul care de obicei consta intr-o supa, felul principal, …
