La baza realizarii acestui articol sta un mesaj pus pe o poza care mi-a dat de gandit si a devenit revelator. Mesajul spunea asa: „Starea noastra naturala de spirit este bucuria. Orice om realizeaza instinctiv acest lucru, intrucat atunci cand nu experimenteaza starea de bucurie, el se simte rau. De vreme ce starea ta naturala de spirit este bucuria, orice alta stare negativa de spirit, presupune o investitie mult mai mare de energie decat bucuria care este naturala si fireasca.” WOW! Ce interesant, mi-am spus eu. Si am inceput sa ma gandesc, oare e asa, oare nu. Imediat dupa ce mi-am pus intrebarea am primit raspunsul care spunea clar: bucuria este starea fireasca a omului.
articol realizat de Razvan Danc, dupa invataturile Niculinei Gheorghita
Din propria experienta pot spune ca atunci cand mi-am cumparat telefonul dorit am fost fericit (asa cataloghez sentimentul), iar acum o saptamana cand m-am intors de la examen sentimentul nu era de fericire, era ceva in interior, mai special, era altceva, ceva care crestea pe masura ce trecea timpul. Am simtit ca este vorba de bucurie – de atitudinea mea vis-a-vis de examen, de starea mea legata de el, de oamenii din jur. Era ceva ce tinea de mine, nu de ceva din exterior care ajungea sa imi apartina.
Asadar, daca bucuria este o stare naturala, fireasca de ce nu suntem asa mereu? Raspunsul pe care l-am gasit a fost acesta: mediul in care te nasti, oamenii din jur te influenteaza foarte mult, total uneori. Ajungi sa traiesti intr-o societate in care doar daca AI ceva, ESTI cineva. Atat timp cat pana la 7 ani tu esti 100% receptiv la ce ajunge la tine este normal ca daca in jurul tau se aude mereu: viata e grea, suntem saraci, oamenii sunt rai – sa traiesti asa, sa simti asta. Practic sentimentul de bucurie este sufocat. In pedagogie exista trei factori care ajuta la formarea omului si voi transpune asta pe scurt si in cazul bucuriei: ereditatea (adica zestrea – care este de bucurie, fiind ceva firesc), mediul (care poate potenta sau sufoca aceasta bucurie sau zestrea cu care te nasti). Al treilea factor este un liant, este ceea ce poate salva omul: educatia. Iata cum niste principii pedagogice ne fac sa intelegem cum putem lucra. Adica, educatia fiind un liant asta inseamna ca poate corecta anumite dereglari ereditare si poate imbunatati mediul. Uite de ce nimic nu este imposibil si de ce EDUCATIA este asa de important.
Asa ca, va propun sa nu ne mai victimizam. Nu am primit de mici copii niste „valori.” Insa stiind ca se poate prin educatie sa ni le insusim, ce ne opreste? Neurostiinta spune ca in 30 de zile se formeaza o …
