SANZIENELE?ar avea la origine un cult roman pentru zeita Diana, numele de Sanziana, asa cum este cunoscuta sarbatoarea autohtona in special in Ardeal, provenind din „Sancta Diana”, in timp ce in Muntenia si Oltenia se sarbatoreste Dragaica. Dupa unii specialisti, sarbatoarea isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui, sanzienele fiind adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora.
Sarbatoarea Sanzienelor este considerata a fi si momentul cel mai bun, la mijlocul verii, pentru culegerea plantelor de leac, dar si de descantec. Astfel, in Noaptea de Sanziene, femeile merg sa culeaga flori si ierburi, care vor fi folosite contra bolilor si altor rele.
In traditia crestin ortodoxa, 24 iunie este ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul.
SÂNZIENELE?sunt, conform legendei, niste fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii, se prind in hora si dau puteri magice plantelor. Aceste zane bune, daca sunt sarbatorite cum se cuvine, fac culturile sa rodeasca, dau prunci sanatosi femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele si tamaduiesc bolnavii. In schimb, daca oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine, ele se supara si devin asemenea zanelor rele cunoscute in popor drept iele sau rusalii.
SÂNZIENELE sau Dragaica. AFLĂ ce trebuie sa faci ca sa-ti mearga bine in DRAGOSTE
In Noaptea de Sanziene se fac focuri in care se arunca substante cu arome puternice, baietii agita faclii, se striga si se canta din bucium. Practicile legate de cununa, aprinderea unei torte de catre flacai, torta numita „faclia de Sanziene”, alte caracteristici specifice Sanzienelor, ii indreptatesc pe etnologi si folcloristi sa considere aceasta sarbatoare drept una a Soarelui.
Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, praznuita de ortodocsi, catolici si greco-catolici
Sarbatoarea Sanzienelor se manifesta printr-o multime de ritualuri, menite sa asigure rodnicia lanurilor si fertilitatea. In timp ce femeile maritate pot urma ritualuri pentru a avea copii, fetelor le sunt rezervate alte obiceiuri, pentru aflarea sortitului in noaptea de Sanziene.
La baza acestor ritualuri stau micile flori galbene, numite sanziene, ce cresc in poieni si care sunt culese de fete, in muzica si chiuiturile flacailor, pentru a le impleti apoi in forma de cerc pentru fete si de cruce pentru baieti. Aceste cununi se pun in casa, pe porti, la ferestre, pe suri, pe stupi si chiar pe ogoare, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria, vor aduce noroc, sanatate si belsug.
Fetele isi arunca aceste cununi pe un acoperis, cele care raman prinse prevestind maritisul apropiat, sau peste vite: daca nimereste una tanara, fata se va casatori cu un tanar, iar daca i se prinde cununa intr-una batrana, un om in varsta ii va fi alesul.
Pentru a-si vedea sortitul, fetele dorm in noaptea de Sanziene cu un buchetel din aceste flori sub perna. De asemenea, daca le poarta in par sau la san, fetele, dar si femeile maritate vor fi mai atragatoare si mai dragastoase.
SÂNZIENE 2017: Superstitii
De Sanziene, exista o superstitie populara potrivit careia oamenii nu trebuie sa se imbaieze sau sa spele rufe, deoarece vor spala fortele magice care ii inconjoara in aceasta zi.
Pe de alta parte, tot de Sanziene, exista un ritual al spalarii cu roua. Roua trebuie adunata in zori de pe plante, in locuri necalcate, pe o panza alba, stoarsa apoi intr-o oala noua. Batranele care se ocupa de asta, aduc apoi roua in sat, fara a vorbi pe drum si evitand sa intalneasca pe cineva. Cu aceasta roua se vor spala fetele care vor sa se marite repede, dar si femeile maritate care vor sa fie iubite de soti si sa aiba copii frumosi si sanatosi.
O superstitie care se refera tot la dragoste, spune ca indragostitii care fac impreuna baie in rau sau in mare de Sanziene se vor iubi toata viata
Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice. Se crede despre ele ca locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, pe maluri de ape sau la raspantii si apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase, dansand goale, cu parul despletit si cu clopotei la picioare, in unele variante. Locul pe care au dansat ramane ars ca de foc si iarba nu mai creste acolo. Se crede ca in Noaptea de Sanziene, ielele se aduna si danseaza in padure, iar cine le vede ramane mut sau innebuneste.
In Noaptea de Sanziene se fac focuri in care se arunca substante cu arome puternice, baietii agita faclii, se striga si se canta din bucium. Localnicii din satul bistritean Maieru pastreaza obiceiul vechi de cateva sute de ani ca, in ajunul sarbatorii de Sanziene, sa aprinda focuri prin care sar pentru a se purifica.
Practicile legate de cununa, aprinderea unei torte de catre flacai, torta numita „faclia de Sanziene”, alte caracteristici specifice Sanzienelor, ii indreptatesc pe etnologi si folcloristi sa considere aceasta sarbatoare drept una a Soarelui.
Sarbatoarea Sanzienelor se manifesta printr-o multime de ritualuri, menite sa asigure rodnicia lanurilor si fertilitatea. In timp ce femeile maritate pot urma ritualuri pentru a avea copii, fetelor le sunt rezervate alte obiceiuri, pentru aflarea sortitului in noaptea de Sanziene.
La baza acestor ritualuri stau micile flori galbene, numite sanziene, ce cresc in poieni si care sunt culese de fete, in muzica si chiuiturile flacailor, pentru a le impleti apoi in forma de cerc pentru fete si de cruce pentru baieti. Aceste cununi se pun in casa, pe porti, la ferestre, pe suri, pe stupi si chiar pe ogoare, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria, vor aduce noroc, sanatate si belsug.
Fetele isi arunca aceste cununi pe un acoperis, cele care raman prinse prevestind maritisul apropiat, sau peste vite: daca nimereste una tanara, fata se va casatori cu un tanar, iar daca i se prinde cununa intr-una batrana, un om in varsta ii va fi alesul.
Pentru a-si vedea sortitul, fetele dorm in noaptea de Sanziene cu un buchetel din aceste flori sub perna. De asemenea, daca le poarta in par sau …





