Partenerul pe care il gasesti pe internet corespunde cu adevarat realitatii sau reprezinta doar o proiectie a dorintelor tale? Intalnirea in lumea reala poate fi, adesea, o sursa de deceptie si dezamagire.
Pygmalion, descris de Ovidiu in „Metamorfoze” ca un sculptor singuratic, dezamagit de femei, a creat o statuie care sa ilustreze femeia ideala, pe care si-ar dori-o. A finalizat-o si apoi a inceput sa vorbeasca cu ea, atribuindu-i caracteristici umane. Insuficient, ulterior. A dorit o relatie intima cu statuia si a bagat-o?in pat.
Era prea rece, de piatra, nu-i raspundea. Rugandu-se la zei ca ea sa raspunda sarutarilor lui, statuia a devenit femeie din carne si oase, calda, reala si l-a sarutat si ea. Primind viata, femeia a inceput sa traiasca pe cont propriu, dupa propriile instincte si dorinte, iesind din tiparele pe care si le dorea Pygmalion. Sa se fi transformat in urma interactiunilor cu Pygmalion? Sa se fi suparat ca Pygmalion nu era atent cu ea? Sa se fi preschimbat ina?? Frankenstein cand a devenit reala? Frankenstein, un alt celebru creator, a asamblat un om din fragmente de cadavre si a creat un tiz alter ego care ii personifica toate trasaturile negative ale personalitatii.
Cateva exemple
Voi ilustra procesul creat-gasit in dragostea de tip virtual. Ma refer la acele relatii de iubire conectate on-line, prin sms-uri si voce, utilizand instrumentele electronice, telefon si calculator. Doamna A., dezamagita de barbati, ajunge sa fie singura ani de zile, placandu-i starea de a nu mai depinde de barbatii care inevitabil ajung sa o umileasca. Retrasa din relatiile puternic ambivalente, A. ajunge sa-si doreasca barbatul „potrivit” pentru ea, care inseamna barbatul perfect.
Exploreaza universul electronic, sa vada ce fel de barbati sunt in lumea asta. Putin cate putin, accepta ca barbatii sunt diferiti de tiparul din mintea ei, pe care l-a utilizat mereu in alegerea lor, si descopera ca sunt barbati la care a fantasmat, dar nu a indraznit sa spere ca ii merita. Pasul important l-a facut la nivelul dorintei si al explorarii, dar inca nu se simte pregatita sa caute barbati in carne si oase. Se amuza de profilurile psihologice ale barbatilor electronici, le cerceteaza incoerentele intre ceea ce declara despre si ceea ce exprima prin simpla infatisare
dintr-o fotografie, le calibreaza imperfectiunile si perfectiunile, se revolta in fata grandomaniei, fatarniciei, apreciaza si recunoaste autenticitatea si tendinta de a fi empatici. Pentru ea, acum este suficient sa-i transforme mental: din Frankenstein in Pygmalion. Si, in consecinta, se joaca ca o fetita, se intalneste electronic cu barbatii pe care i-a ales, dupa o atenta analiza a profilurilor „psihologice”, vorbeste cu ei pe messenger, se exploreaza reciproc.
Ca in copilarie, cand baietelul timid si prea coplesit de impulsurile emotionale prefera sa-i dea fetitei un biletel pe care sa scrie „Vrei sa fii prietena mea?”, iar fetita sa-i raspunda „Da” si apoi amandoi, multumiti, isi duc relatia in fantasma. In realitate, nu s-a schimbat nimic, insa se schimba in universul intern, isi construiesc mental „statuia” si sunt suficient de multumiti sa faca asta. Nici nu au nevoie de mai mult. Dupa multi ani, acesti fosti copilasi deveniti acum adolescenti incep sa se roage la zei sa le transforme creatia intr-o femeie sau un barbat.
A te indragosti electronic sau virtual pe baza schimbului de mesaje scrise sau audio e ca si cum ai citi un roman bun si te indragostesti de un personaj din carte. Pentru ca acesta este chiar propriul roman, te indragostesti de propria constructie mentala. Dragostea electronica nu are nevoie de contact fizic regulat, ci de contact fantasmatic regulat, de surse de inspiratie pentru noi povesti.
Noutatea ar consta in transformarea „creatului” din minte, in schimbarea sablonului pe care il aplica in alegerea barbatilor sau femeilor si astfel, a modului in care isi concepe, in cadrul relatiei dintre barbat si femeie, propria persoana. Asa cum a facut A., intalnindu-se electronic (e-dating) a transformat barbatul Frankenstein in barbatul Pygmalion si, implicit pe ea insasi, a inceput sa se transforme din Frankenstein in femeia Pygmalion. A. s-a oprit aici, la e-dating, si i-a fost suficient contactul on-line, ca si cum ar avea o relatie. Nu avea nevoie de prezenta fizica, ci emotionala. Poate ca nu era pregatita sa aiba intalniri reale.
Testul realitatii
Alti oameni merg mai departe si vor sa gaseasca in realitate ceea ce au gasit in universul electronic si fantasmatic. Nu multora le iese testul realitatii. Pentru ca imediat ce persoana electronica devine persoana reala problemele apar. Contactul real aduce cu sine observarea diferentelor, care, destul de progresiv, devin defecte.
„Mie imi place ca in vacanta sa mergem la muzee, sa vizitam ruine istorice, sa facem turism cultural, lui ii place sa stea in natura, sa se relaxeze, sa mediteze, sa contemple natura.”
La inceput, diferenta nu o deranja, chiar o entuziasma, complementarul ii dadea sentimentul ca prin intermediul lui se intregeste. Dar asa se intampla in weekenduri si in fiecare zi: el citeste, scrie, ea munceste, spala, gateste …
