Tragica escalada din week-end, de la executia seicului siit Al-Nimr la ruptura relatiilor intre Riad si Teheran, ridica la cote exacerbate temperatura intr-o regiune deja aflata in clocot.
Decizia Arabiei Saudite de a rupe relatiile diplomatice cu Iranul a fost urmata de Bahrein si Sudan si se anunta o escaladare a tensiunilor in regiune cu urmari inca incalculabile. Evenimentele atata polarizarea confesionala in tarile regiunii, multe prinse in clestele saudito-iranian si nu se poate anticipa dimensiunea revoltei lumii siite.? Comunitatea internationala face eforturi pentru dezamorsarea acestei situatii devenite exploziva care ameninta nu numai Orientul Mijlociu.
Prima victima a ruperii relatiilor diplomatice dintre Iran si Arabia Saudita este Yemenul – negocierile de pace in acest stat ar fi trebuit reluate in ianuarie. Yemenul a plonjat in razboi din martie anul trecut. Arabia Saudita a creat o alianta de state arabe pentru sustinerea guvernului? si combaterea rebelilor huthi, pe care Riadul ii considera? agenti iranieni la frontierele sale.
Tensiunea dintre cele doua mari puteri din Orientul Mijlociu este rezultatul unei vechi rivalitati intre state care lupta fiecare pentru apararea si extinderea ariei lor de influenta. Regatul saudit, care adaposteste cele doua principale locuri sfinte ale Islamului, Marea Moschee din Mecca si Moscheea Profetului din Medina, se prezinta ca ansamblator al lumii sunnite, ramura principala a Islamului. Iranul, teocratie siita, o confesiune minoritara in lume, contesta aceasta dominatie. La care se adauga rivalitatea dintre o monarhie si o republica islamica, intre aria culturala araba si cea persana, ca si o competitie economica pe piata petrolului, exacerbata de caderea pretului aurului negru.
Cele doua tari se infrunta prin aliati interpusi pe mai multe fronturi: in Irak, in Siria si in Yemen. Daca Iranul este interesat intr-o normalizare diplomatica dupa acordul sau nuclear cu marile puteri mondiale, Salman, noul rege al Arabiei Saudite, cauta sa-si demonstreze fermitatea si sa-si pastreze influenta pe fondul dezangajarii in regiune a aliatului sau american.
Regional, politic, geopolitic
Razboiul in curs din Yemen opune huthi din nordul tarii, proveniti? din minoritatea zaidita, ramura a siismului, fortelor loialiste, fidele presedintelui Abd Rabbo Mansour Hadi. Potrivit lui Fares Al-Muslimi, specialist in Yemen la Centrul Carnegie pentru Orientul Mijlociu, „conflictul a fost regional, politic, chiar geopolitic, dar abia dupa ce huthi au cucerit capitala confruntarea a capatat o dimensiune religioasa”. Ingrijorate sa vada dezvoltandu-se o rebeliune siita la frontiera lor de sud, autoritatile saudite s-au angajat militar la 26 martie alaturi de loialistii presedintelui Hadi. Au lansat raiduri aeriene si au furnizat material si trupe la sol, in fruntea unei coalitii de noua tari arabe. Arabia Saudita estimeaza ca Iranul ar putea controla huthi, cum a facut-o cu Hezbollahul siit in Liban.
In noua luni, razboiul din Yemen a facut 6.000 de morti, 28.000 de raniti si 2.500.000 de refugiati, potrivit ONU. Conflictul pare blocat si la 15 decembrie a fost decretata o incetare a focului si au fost angajate negocieri de pace in Elvetia, intr-un loc pastrat secret. Discutiile, ramase indirecte, s-au incheiat dupa cinci zile fara rezultat concret. Reprezentantii fortelor loialiste si ai rebelilor huthi convenisera sa se reintalneasca la 14 ianuarie, dar escalada diplomatica dintre Arabia Saudita si Iran face imposibil succesul acestei noi runde de negocieri. „Pentru Riad si Teheran, Yemenul este noua zona de front. Este un razboi low cost, un loc pentru a-si arata muschii”, a explicat Farea Al-Muslimi.
Prelungirea razboiului in Yemen creeaza o situatie de haos favorabila proliferarii grupurilor teroriste. Organizatia Al Qaeda in peninsula arabica, AQPA, principala ramura a nebuloasei teroriste, a profitat de razboi pentru a-si intari pozitia in sudul tarii. AQPA este concurata de Statul Islamic, care a perpetuat primele atentate in martie asupra moscheilor siite, inainte de a ataca tinte militare si guvernamentale.
Conflict verbal
Animozitatea irano-saudita dateaza de la revolutia din 1979 si sustinerea saudita pentru Irak in cursul razboiului de opt ani cu Iranul. Si s-a agravat dupa caderea lui Saddam Hussein, in 2003, si din nou in cursul primaverii arabe, cand rivalitatea strategica a luat un curs explicit sectar – sunnitii sauditi si siitii iranieni. Dar ostilitatea reciproca a crescut brusc dupa ce 1.849 pelerini au murit in busculada de la Mecca, 500 dintre ei fiind iranieni. Teheranul a atacat legitimitatea revendicarii musulmane a dinastiei Al Saoud ca fiind „gardianul celor doua moschei”.
Razboiul verbal este legat de acordul nuclear din iulie, vazut de iranieni drept biletul lor de iesire din izolarea internationala si de catre sauditi ca o temerara concesiune datorata slabiciunii presedintelui american. Media iraniana condamna regulat ceea ce descriu drept sustinere saudita a Al Qaeda si a Statului Islamic si denunta „razboiul psihologic” dus de sauditi. Acestia, la randul lor, acuza iranienii de minciuni proferate prin intermediul media de stat.
Relatia Arabia Saudita-Iran este astazi atat de rea cum nu a fost niciodata, sustine istoricul Ali Ansari, de la Universitatea St. Andrews, subliniind ca „am sperat ca sub Rouhani ar putea avea loc o destindere cu sauditii. Dar dinamica regionala a facut acest lucru imposibil”. Pe acest fond conflictual, nu este de mirare ca executia lui Al-Nimr a fost scanteia care a aprins fitilul.
Razboiul urmasilor lui Mahomed
Executia seicului Nimr Al-Nimr a inflamat lumea siita si adanceste prapastia dintre cele doua confesiuni ale Islamului -sunniti si siiti. In ce consta diviziunea, care sunt realitatile religioase?
Principalele subiecte care divizeaza de peste 1.000 ani musulmanii sunniti, majoritari in Arabia Saudita, si siiti, majoritari in Iran, au aparut cand s-a pus problema succesiunii Profetului Mahomed, in 632. Unii estimau la acea vreme ca succesorul trebuie ales dintre discipolii sai, in timp ce altii – siitii (partizanii) lui Ali – afirmau ca Mahomed il alesese pe Ali, varul sau, ca succesor. Pentru sunniti, Abou Bakr, un confident al Profetului, a devenit primul succesor. El a fost urmat de alti doi din cercul apropiatilor adeptilor lui Mahomed, Ali fiind pe a patra pozitie. Dar, aliatii acestuia nu i-au recunoscut nici pe Abou Bakr, nici pe ceilalti doi succesori.
Siitii poarta o mare stima familiei Profetului, in special lui Ali si celor doi fii, Hassan si Hussein. Imamul Hussein a fost ucis cu intreaga sa familie in anul 680 si comemorarea mortii sale este marcata in fiecare an in ziua Achoura, cu participarea a milioane de pelerini siiti. Siitii il considera pe Ali primul succesor al Profetului si estimeaza ca el este, la fel ca cei 11 succesori imami, model de urmat. Islamul siit are un cler ierarhizat, cu religiosi care ocupa ranguri mai mult sau mai putin inalte (imam, ayatollah), ceea ce nu are Islamul sunnit. Siitii cred ca al 12-lea succesor al Profetului, care a disparut, va reveni pe pamant pentru a instaura dreptatea si pacea inaintea zilei Judecatii de Apoi. Musulmanii sunniti considera cei patru succesori ai Profetului califi „bine ghidati” si nu acorda vreo semnificatie particulara liderilor care au venit dupa aceea. Musulmanii siiti il mentioneaza pe Ali in shahada si au zile de sarbatoare si doliu distincte de sunniti, bazate pe reverenta fata de familia Profetului, in special ceremoniile de Achoura si Arbaeen, consacrate …
