Un bucurestean a depus peste 10 milioane de lei la CEC in patru zile. Acelasi bucurestean are numai in unul dintre conturile deschise la aceeasi banca peste 100 milioane de lei (10 la suta dobanda pe an). Sunt lei vechi, dar daca tinem cont ca bucuresteanul are 86 de ani batuti pe muchie, este clar ca lumina zilei ca a apucat campania promotionala a anilor ?80, campanie care te informa ca „azi la CEC un leu depui, m?ine el va face pui”. Si ce-i cu toate astea?, ar putea sa intrebe cineva. Este. Pentru ca bucuresteanul, Alexandru Biscoveanu pe numele lui, nu e tocmai un om peste care sa dai in orice zi. Sau, mai corect spus, poti sa dai de el in fiecare zi daca ai drum la statia de metrou Unirii I. De ani de zile sta pe treptele de la intrare cu m?na intinsa. Daca nu ii pui un banut in palma, nu-i bai. Trec mii de oameni pe-acolo. Dar e o adevarata problema sa te interesezi de viata lui.
„Ne chinuim de nici nu mai stiu cata vreme sa aflam cine este. Pana azi n-am avut cum”, isi incepe story-ul comisarul Ion Stanescu, de la Politia Metrou. „Batranul vine aici de multa vreme, sunt eu aici de trei ani… Ba vine, ba dispare… Am inteles ca a mai fost prin spital. Dar cand dispare, stim cu totii ca e doar pentru o vreme. Cel mult, daca nu e aici, pe treptele de la Unirii I, se duce in fata magazinului Unirea. Exista legea care zice ca cersetorii pot fi sanctionati. In anumite conditii, evident. Dar e greu sa aplici legea si in cazul lui. Nici nu te poti apropia de el, ca pe cei mai multi dintre noi ne cunoaste, iar el deja incepe sa tipe si sa ne acuze. De cele mai multe ori lumea ii sare in aparare si ne cearta ca ne luam de un om batran si lipsit de aparare caruia statul oricum nu e in stare sa-i poarte de grija. Parca uneori iti vine sa le dai si lor dreptate, dar legea e lege si trebuie respectata. Numai ca, de cate ori l-am luat, batranul nu avea nici un fel de acte la el. Or, fara acte, ce sa-i faci? Am trimis si baieti in civil sa vada unde pleaca de aici, poate aflam unde sta si cine este. Cred ca sta pe undeva pe la Piata Progresul, ca de fiecare data pleaca de-aici cu metroul, se opreste la Brancoveanu, apoi ia autobuzul spre Piata Progresul. De cate ori i-am trimis pe cineva pe urme, mosul s-a oprit si a-nceput sa cerseasca acolo. Azi (ieri ? n.n.), pe la ora 8.00, situatia s-a schimbat radical.”
Mila de milioane
Spirit de aventura, dorinte neimplinite, spirit hraparet si lacomie? Altceva sau toate astea la un loc l-au transformat pe Alexandru Biscoveanu intr-un cersetor. Greu de spus. Ce stie comisarul Stanescu de la Politia Metrou ? statia Unirii I este faptul ca pe 2 iunie batr?nul a venit, ca de obicei la cersit. Dar de aceasta data „a facut o greseala”. Avea la el patru documente fiscale care atestau ca in ultimele zile a facut depuneri regulate la CEC. Pe 26 iunie 2008 – 2.500.000 de lei vechi. Pe 27 iunie – 2.800.000. Sambata si duminica – pauza. Dar luni, pe 30 iunie, Biscoveanu „a recuperat”: a depus 5.500.000 de lei. Pe 1 iulie a urmat o noua transa, in valoare de 3.500.000. El spune ca a castigat toti acesti bani din cersit. Poate ca nici nu exagereaza. Varsta ? asa cum spuneam, are 86 de ani-, dar mai ales faptul ca are permanent la vedere o „punga” medicala, racordata la o sonda din cauciuc, sonda care, la randul ei, duce spre o operatie „de rinichi, de fiere sau asa ceva”, adauga comisarul Stanescu.
Asa tata, asa fiu
Odata stabilita identitatea cersetorului milionar, pentru politisti lucrurile devin ceva mai simple. Descopera ca acesta locuieste, nu la Piata Progresul, cum i-a lasat batranul sa creada (razandu-si, probabil, ghidus, in barba), ci tocmai in cartierul Ferentari. Ba chiar are si familie. Cel putin un fiu si o nora. Cum aude ca tatal lui e la Politie, fiul vine intr-un suflet.”Nu-l trimit eu, dom?le, la cersit. Stiti si dumneavoastra ca zilnic vine si pleaca singur. Dar nu am ce sa-i fac. Am incercat sa il tin incuiat in casa, dar nu merge. A fost internat de mai multe ori la Spitalul 9, cu schizofrenie…”. „Ba, il intrerupe batranul, adresandu-se politistilor, sa-mi luati voi pensia de la blocuri, ca eu nici pensie nu am si atunci nu mai am de ce sa cersesc”… Intr-un final, fiul, furios nevoie mare ca e si presa de fata, motiv pentru care isi expune cunostintele vaste in materie religioasa si de anatomie umana, isi asuma obligatia de a-si ingriji tatal cum se cuvine, desi „nu am ce sa-i fac” si il ia acasa.
Meserie periculoasa
Interesant batran si ar merita o discutie pe indelete. Macar pentru a afla ce nazuinte a avut, ce vise de tinerete si de ce acum, cand practic e cu un picior in groapa, continua sa adune comori pe lumea asta si pentru el insusi, nu cum ar face cei mai multi, pentru copii sau pentru nepoti. Greu de ajuns pe straduta neasfaltata din cartierul Ferentari, unde locuieste familia Biscoveanu. Nici macar taximetristii care „au baza? in zona nu sunt foarte siguri cum se ajunge acolo. Mirarea e si mai mare cand afli ca nici oamenii care locuiesc chiar pe acea strada nu sunt foarte siguri de numele ei. Dar casele de aici iti spun clar ca nu mai e foarte mult pana cand renumele Ferentarilor ar putea sa se schimbe. Curate, ingrijite, cu multi pomi in curte, cu gaini care cotcodacesc din spatele gardurilor… Cam singurele semne de viata, de altfel. Noroc ca la un moment dat trece totusi un om de-al locului. Vorbeste cu teama parca. Stie el ceva despre un vecin care cerseste de mai multi ani si care locuieste „la poarta de colo, dar asta nu e singura casa care o are. Tot din cersit si-a mai cumparat altele doua. Dar nu stiu ce face cu ele”. Se indeparteaza grabit, lu?ndu-si ramas bun, in fuga. Pe strada tocmai a aparut o Dacia rosie incarcata cu tabla galvanizata. Ar putea fi un viitor acoperis, sau, de ce nu?, ca tot se poarta pe aceasta strada, un viitor gard. Unul dintre barbatii care coboara din masina este Biscoveanu junior. O mana de barbat, dupa fizic. Dar aprig rau si iute la manie. Cum aude ca iar se intereseaza presa de tatal lui, , la propriu, sare la beregata. Cu greu se lasa convins ca nimeni nu le vrea raul, nici lui, nici tatalui sau. Dar stransoarea mainii lasa dureri pentru multa vreme. Tudor Biscoveanu, caci astfel se numeste fiul, n-are timp sa bage in seama astfel de amanunte. E mult mai preocupat sa apuce o ranga din curte. E tocmai buna pentru a sparge camera unui operator de televiziune care a facut aceeasi „greseala” ca si reporterul de la „Gardianul”: a incercat sa-si faca o documentare la fata locului.
In loc de epilog
Noroc cu nora batranului cersetor milionar, care a apucat sa spuna ca a putut sa-i domoleasca furia doar cu sedative si vor trece cateva ore pana cand Alexandru Biscoveanu va fi apt de vorba. Ce va face el cu toti banii si cu casele, nu stie. Stie doar ca deocamdata se chinuie cu toate toanele si analizele medicale si alte alea pe care trebuie sa i le faca socrului. Cat despre sot…
