Imediat dupa anuntul condamnarii lui Borcea, fostul actionar de la Dinamo a fost tinta unui atac dur din partea Mihaelei Nunweiller, fiica lui Lica Nunweiller (decedat in noiembrie 2013), fosta glorie a lui Dinamo umilita de Borcea in urma cu mai multi ani.
Aceasta a postat pe Facebook urmatorul mesaj, devastator la adresa lui Borcea: „Ultima data cand tatal meu cat o minune a mers pe stadionul Dinamo (eu l-am insotit atunci), invitat fiind, impreuna cu fratele lui Nelu, de un fost conducator al clubului la tribuna oficiala pentru nu stiu ce meci important, Borcea a considerat sa ne alunge de acolo ca pe niste caini pripasiti, dupa ce abia ne asezaseram pe scaune.
L-am si auzit pe Borcea spunand, era doar cu doua randuri de scaune mai sus, inainte sa vina un „agarici” (n.r – termen de argou care inseamna tampit) trimis de el sa ne ridice si sa ne alunge la peluza:?”Cine-s, ba, fosilele alea in tribuna mea? Ia, la peluza cu ei!”
Din momentul ala, cand ne-am ridicat si eu cu tata am plecat direct acasa, tatal meu nu s-a mai uitat la niciun meci al lui Dinamo, nici macar la televizor. Pana la sfarsitul vietii lui. Nelu, fratele lui, a ales sa se ridice si sa se mute la peluza unde l-a trimis Borcea. Tata nu a reusit pana in ultima clipa sa ii inteleaga fratelui lui mai mare alegerea.?Sau poate ca a facut-o, dar niciodata nu a comentat-o. Si nici nu i-a iertat-o.
In schimb, tata si-a inchis sufletul pentru totdeauna intr-o suferinta care l-a macinat pana a inchis ochii.? Parca-l aud cum spunea mereu: „Tata, Dinamo a fost viata mea la fel de mult cum sunteti voi si mama!? Acolo am crescut si m-am format ca sportiv, ca om! Acolo ma duceam ca acasa!? Ce am ajuns, tata, sa vina unu” care n-a dat o data cu piciorul in minge si sa ma arunce ca pe un dinte stricat de unde eu mi-am spart capul de atatea ori si mi-am rupt picioarele pentru clubul asta!?”.?Si de fiecare data avea lacrimi in ochi. Nici nu le mai ascundea.
Tata a plecat pe steluta lui neimpacat, desi, la ceva timp dupa intamplarea asta, au incercat altii din conducerea clubului sa-i dreaga suferinta cu nu stiu ce premiu de recunoastere a meritelor, pe care au vrut sa i-l inmaneze inaintea unui meci.?Tata a refuzat categoric. Nu s-a dus si nici nu le-a deschis poarta cand au venit cu premiul la el acasa.
Stiu ca tatal meu cat o minune a plecat din lumea asta mahnit, cu o piatra pe sufletul lui frumos si bun, cum nu ar fi meritat nimeni.? Si pentru asta l-am urat si detestat pe mascariciul asta analfabet! Si?mi-am dorit sa i se infunde intr-o buna …





