Ziarul a”Romania liberaa” publica in editia de azi ce de-al treilea episod al relatarii deportarilor la care au fost supusi romanii din teritoriile ocupate de URSS in vara anului 1940.
Cele trei episoade sunt bazate pe memoriile unei taranci bucovinene din satul Mahala, de langa Cernauti, Anita Nandris-Cudla. Sotul ei a murit intr-un lagar rusesc, iar femeia, impreuna cu cei trei copii ai sai, a trait in Siberia vreme de doua decenii, fara sa fi avut vreo vina. In primul episod am relatat modul in care rusii au batut-o pe mama Anitei Nandris Cudla de au lasat-o infirma pe viata. In al doilea, am relatat calatoria cu trenurile mortii. Cel de-al treilea episod arata cum rusii i-au?supus pe romani unui regim de exterminare in lagarele din apropierea Cercului Polar.
Iata un fragment din memoriile Anitei Nandris-Cudla, publicate la Editura Humanitas. Intertitlurile apartin redactiei.
Lagarul de exterminare
„In sfarsit, am ajuns la locul numit. Ne-au descarcat iarasi pe mal. Acolo ce era? Padure si cateva case incepute, din barne de lemn verde taiet din padure si cladite unul peste altul. Si printre barne era asternut un rand de „moha”, asa-i zicea acolo, un fel muschi care crestia pe mlastini, ca sa se astupe crapaturile. Asa se facia casale pe acolo, nu sa ungiau cu lut. Casele care le-am gasit acolo erau cladite pana la acoperis. Podul era pus pe scanduri, dar varf de acoperis nu aviau. Numai ce ni-am dat jos pe mal si a inceput sa ploaie. Nu aviai unde sa te adapostesti deloc. La inceput ni-a parut siaga. Erau pe malul raului niste barci scoasa pe mal si rasturnate cu fundu in sus. Ni-am varat care am dovedit sub barcile acelia, sa ne indosim de ploaie, dar ploaia nu inceta. Si cat ai putut sa stai sub barca, tupilat? Jos nu ai putut sa te pui, ca degraba a inceput sa curga parau din ploaie pe sub barca. Am esit de sub barci, caci tot una era. Uzi, ni-a luat a”nacialnicua” care era peste noi si ni-a dus prin casale acestea, care am spus cum era facute, pana la acoperis. Ni-a varat cate cati am incaput, dar acolo ce fel de adapost? Podul pus numai de scanduri, alt acoperis nimic, usi, ferestri, deloc. Printre scandurile de diasupra ploaia curgia intruna. Ni-a razbatut udiala pana la chiele. Prin usi si ferestri tragia un curent de iti paria ca te suge cu totul. A tinut ploaia toata ziua si toata noaptia. Stam imbracati, care si cu ce aviam, stam in picioare. De la un timp, am inceput sa ne dam drumu jos la pamant, caci pat sau scaun nu era si eram obositi de neodihna. A doua zi a incetat ploaia, dar noi eram cu toata imbracamintea uda si uzi pana la piele. Sa ne schimbam, nu aviam cu ce, caci ce am avut tot am imbracat, sa nu ne razbata ploaia. A dat Dumnezeu si s-au?imprastiat nourii, s-a facut soare si incet ne-am uscat, dar va puteti inchipui cat de placut si sanatos sa se usuce rufa pe corp.
Dupa asta am cautat ce s-ar putia face. Am esit pe afara sa facem cunostinta cu locurile. Imbland, am gasit bucatele de scandurele si am asupat locul unde era ferestrele, sa nu bata vantul asa de tare. In locul usilor, care a avut, a batut cu tante niste bucati de toluri si li-a aninat asa ca sa se poata imbla. Ne-am indosit oliaca de cel mai mare vant, dar s-a facut si intuneric inauntru. Dar deocamdata era bine, caci altceva nu era ce face. Ni-au scos la lucru si mai intai ni-au pus sa scoatem niste lemne, adica niste butuci grosi si lungi pe care i-am adus cu plutile pe apa, de undeva din alta parte. Au dat si oameni si femei la scos plutile, unii sedeau in apa si legau cu funii butucii, altii de pe mal tragiau funiile. Si asa, am scos toate plutile celia.
Pregatiri pentru iarna la Cercul Polar
Dupa asta, ni-au pus si am sapat a”zimlencia” in pamant, adica cum sa fie mai intales bordeie, ca sa aiba unde pune lumia pe iarna la trait, caci era acum luna lui august si pe la sfarsitul lui august acolo sa incepia frigul si trebuia lumia asezata pe iarna. Ni-au pus si am sapat in pamant, cam de un stat de om adanc, vro trei metri de lat si lung cat dovedia de sapat, zece si 15 metri. Deasupra puniau lemne, druci, aproape unu de altu si acoperite inapoi cu pamant. Inauntru au pus soba de fier, in fata au facut use. Asa s-a facut nu numai unu, ci multe bordeie, caci era lume destul de multa.
Daca s-a gatit de facut bordeiele, a inceput sa aseze lumia in ele caci incepia frigul. S-a implut toate bordeiele cu lume. Eu m-am retras, nu am vrut sa intru in bordei cu copiii, caci am vazut cat am lucrat la ele ca tare putin aier are sa fie in bordei.
Am ramas in casa ceia asa negata. Era din Mahala, din Boian, din Toporauti, eram vreo seasa familii, care am ramas in casa ceia sa iarnam. Adica era numele de casa, caci acoperis nu era deloc. Cand da cate o ploaie, tot curia pe noi si ne uda, dar ni-am gandit ca om pardosi-o cum om putia si tot mai bine are sa fie decat in bordei in pamant. Mai erau asa vro siasa sau siapte case, toate asa cladite numai din barne pana la acoperis si toate au ramas pline cu lume. Toti s-au tras, natie la natie, intr-una s-au asezat basarabeni, in alta poleci, in alta romani. In casa asta in care am ramas eu, am fost doua familii din Mahala, eu cu trei copii, Grigorciuc Stefan cu nivasta sa Veronica din Cotu Ostritei, Nicurciuc Lazar cu nivasta, Mihalcian Raifta cu doi flacai, Cuciorofschi Ilinca cu doi copii, aistia din Boian, si Zaharia Paraschiva, dar ii zicia Calina, din colonia Toporautiului. Ni-am ales astia, caci vorbiam toti romaneste, si cand veniam siara de la lucru, macar in casa vorbiam limba noastra. Asa ca de acuma am vazut ca ne strange frigul si ni-am pus pe triaba sa pardosam oliaca cum om putia sa nu inghetam. Am cercat sa suim pamant deasupra, pe scandurile care erau pusa ca pod, sa mai opriasca ploaia, dar nu a fost de nici un folos.
Din contra, afara sta ploaia, dar in casa ploua pana …
