A?trecut un an de cand fostul angajat al unui contractor din domeniul spionajului, Edward J. Snowden, a inceput sa dezvaluie anvergura uriasa a supravegherii prin Internet pe care o practica Agentia Nationala de Securitate (ANS) a SUA.
Destainuirile sale au provocat furie publica si aspre critici din partea aliatilor apropriati ai Statelor Unite, precum Germania, rasturnand ipotezele optimiste despre cat de libere si sigure sunt Internetul si retelele de telecomunicatii. De unul singur, Snowden a schimbat modul cum oamenii isi privesc telefoanele, tabletele si laptopurile si a determinat aparitia unei dezbateri publice despre protectia datelor personale. Totusi, ce nu a reusit actiunea sa a fost sa provoace reforme semnificative.
Presedintele american, Barack Obama, stimulat de o alianta intre organizatiile din societatea civila si industria tehnologica, a luat unele masuri. Intr-un discurs din ianuarie, acompaniat de o directiva politica prezidentiala, Obama a ordonat serviciilor secrete americane sa recunoasca faptul ca a”toate persoanele trebuie tratate cu demnitate si respect, indiferent de nationalitatea lor si oriunde ar locui; toate persoanele au interese private legitime atunci cand manipuleaza informatiile personale”. Alte progrese concrete, fara precendent in lumea intunecata a agentiilor de spionaj, au insotit acest angajament fata de confidentialitate. Cand companiile de tehnologie au dat in judecata guvernul, ca acesta sa faca publice detalii despre solicitari de informatii private, administratia Obama a facut un compromis, promovand o intelegere care permite raportari mult mai detaliate. Sub auspiciile acestui acord, companiile au optiunea de a publica cifre privind solicitarile de date din partea serviciilor secrete.
Desi acest fapt reprezinta un pas inainte, este departe de a fi acceptabil, deoarece are lacune consistente care permit interzicerea raportarilor care privesc unele dintre cele mai notorii programe ale ANS, cum ar fi stocarea de inregistrari telefonice realizate sub articolul 215 din Patriot Act. Mai mult, Obama a obiectat la cele mai semnificative recomandari venite din partea grupului independent de revizuire pe care tot el l-a desemnat. Iar a”USA Freedom Act”, a carui menire era sa stopeze colectarea colectiva a inregistrarilor telefonice ale americanilor, este diluat printr-o serie de amendamente care vor permite guvernului sa continue sa adune metadate de la milioane de indivizi, fara consimtamantul lor. Aceste metadata – cu cine vorbim, cand si pentru cat timp – pot divulga suficient de multe informatii despre vietile noastre private ca si convorbirile in sine.
Mai rau, in raport cu restul lumii, Statele Unite au actionat cel mai dur de cand dezvaluirile lui Snowden au inceput. Desigur, acesta a facut public mai multe detalii despre activitatile de supraveghere ale guvernului american decat ale oricarei alte tari. Dar documentele au inclus exemple flagrante de abuzuri comise de Serviciul Central de Comunicatii Guvernamentale, agentia britanica specializata in interceptarea semnalelor, si marturii despre schimbul de secrete intre membrii asa-numitei retele a”Cinci ochi”, formata din SUA, Marea Britanie, Canada, Australia si Noua Zeelanda. Acordurile care reglementeaza unificarea si schimbul informatiilor confidentiale intre aceste guverne raman secrete bine pazite.
In Marea Britanie, dezbaterile publice si parlamentare cu privire la practicile de supraveghere au fost minime, in cel mai bun caz. Iar legea canadiana nu doar ca interzice companiilor sa raporteze practic orice informatie despre solicitarile guvernamentale de date; primul ministrul Stephen Harper a numit un avocat, care anterior isi cladise cariera pe consilierea agentiilor de spionaj, ca imputernicit oficial privind confidentialitatea, ceea ce a amplificat furia activistilor.
Unele tari chiar au intensificat activitatile de supraveghere. Imediat dupa dezvaluirile lui Snowden, guvernul francez a strecuratintr-un proiect de lege privind alocarile de fonduri pentru aparare dreptul de a spori dramatic supravegherea Internetului, inclusiv pentru scopuri a”comerciale”. Criticile Parlamentului European cu privire la supravegherea in masa practicata de Marea Britanie, Suedia, Franta si Germania (si probabil, in curand, Olanda) nu par sa conteze prea mult pentru guvernele nationale.
Cu ocazia aniversarii a 800 de ani de la aparitia Magna Carta, luna trecuta, dezvaluirile lui Snowden au alimentat, o noua miscare care militeaza pentru crearea unor a”declaratii a drepturilor” pe Internet, specifice fiecarei tari. Documentele ar urma sa stabileasca principiile de confidentialitate, libera exprimare si dreptul la anonimat asumat cu responsabilitate. …
